-
Paștele pe meleaguri străine
Hristos a înviat! În ultimii câțiva ani, mi-am pierdut complet entuziasmul pentru Paște, în special de când a murit tatăl meu, chiar în preajma acestor Sărbători. De fiecare dată mi-am dorit să treacă cât mai repede, iar faptul că ultimii 5 ani l-am sărbătorit, fără prea multă diversitate, la Baia Mare, n-a ajutat deloc. Acum, la 1.172km de casă, într-o țară de-o altă religie, Paștele a ajuns să treacă neobservat. Să nu mai însemne mare lucru, oricât de blasfemic vă sună ce scriu. Și totuși cum l-am petrecut? Am fost invitați la masă la o familie de români pe care i-am cunoscut aici. Am avut ouă înroșite în frunze de…
-
Cireșii înfloriți de la Bonn – o altă dorință îndeplinită
Trece primăvara până am eu chef de ceva (că nu doar de scris n-am, ci de mai multe), așa că m-am obligat să deschid Word-ul și să pun câteva cuvinte despre o altă dorință îndeplinită, oferită pe tavă. În decembrie, înainte să venim în Germania, postam pe Facebook un articol cu multe poze despre o alee celebră în Bonn datorită cireșilor care înfloresc primăvara, oferind un spectacol vizual încântător. Știam de strada asta de pe Pinterest, când am dat de poza asta (care apare și în celălalt articol). Scriam pe Facebook: „știu ce-o să fac în aprilie”. Timpul a trecut, am încercat o singură dată, prin februarie parcă, să-l conving…
-
Niște pomi descoperiți într-o carte
Până îmi vine mie cheful să scriu despre superbii cireși înfloriți de la Bonn, scriu repede și scurt despre alți pomi imposibil de frumoși. Citesc de zor Ultima împărăteasă de Anchee Min (după ce-am citit Împărăteasa Orhidee și m-a fermecat) și pentru că Yehonala vorbește obsesiv despre prunii care înfloresc iarna, m-am pus să-i caut pe net să văd ce mare brânză-i cu ei. Și este mare brânză, după cum vedeți: Iar de pe acest blog, de unde am preluat și câteva poze, am aflat că în China există tururi ale unor grădini unde pot fi admirați prunii în floare, la fel cum sunt cireșii în Japonia. De când cu…
-
Pietre aurite în memoria evreilor
Săptămâna trecută am fost pentru 5 zile la Köln, în interesul de serviciu al Sotzului. Pentru că îmi doream și eu de ceva vreme să văd orașul ăsta, în special domul lui gigantic, ne-am dus toți pe capul lui. Al Sotzului. Toți adică Ada, Ricky și cu mine. Dar despre Köln vă povestesc mai în detaliu în zilele ce urmează. Azi vreau să mă opresc la un anume detaliu pe care l-am întâlnit acolo, dar după ce m-am documentat puțin, am aflat că se regăsește peste tot în Germania, dar mai mult de atât și în alte 18 țări europene. În prima seară de plimbare, mi-a ieșit în cale o…
-
Cum se înțelege Ada cu Ricky (sau Ricky cu Ada)
Copleșită de hormoni, dar și de teama cauzată de crizele epileptice ale lui Ricky, când eram gravidă scriam asta. Unul dintre lucrurile pe care le doresc pentru Ada e să îi pot transmite cumva, prin cordonul ombilical, prin sentimentele mele, prin orice se poate să-i transmit, toată dragostea asta pe care o simt pentru Ricky. Nu știu dacă vor mai apuca să se cunoască și să se împrietenească – Doamne, cât îmi doresc asta – dar aș vrea să pot să-i transmit felul ăsta de-a simți și de a iubi animalele. Se pare că dorința mi s-a îndeplinit, pentru că Ada e foarte interesată de câine și ne distrăm în…
