-
#gameforgood pentru cercetarea Alzheimerului
Câteva începuturi pentru articolul ăsta: 1. De fiecare dată când citesc câte un articol sau știre „senzațională” despre tratarea (?!!), diagnosticarea sau prevenirea Alzheimerului sunt profund dezamăgită pentru că niciunul nu vorbește despre ceva sigur, doar despre potențial, despre nesigur, despre încercare. Nu mă mai coafează nimic de genul, deși știu că nu-i ușor, că se fac progrese, că se caută soluții. Eu însă aștept cu nerăbdare momentul în care se știe ceva sigur. 2. Trăim vremuri interesante și metodele de diagnosticare a unor boli sunt de-a dreptul de domeniul SF-ului, dar tot nu te poți abține de la a te minuna când auzi că un joc pe smartphone poate…
-
În sfârșit despre Köln
Au trecut deja două saptămâni de când ne-am dus și ne-am și întors de la Köln, am tot amintit de el în câteva articole, dar iată că acuma mă scap de datorie. Deci ocazia cu care am ajuns acolo mai repede decât plănuiam se datorează jobului Sotzului, care lucrează pentru o firmă din Köln. O dată pe lună trebuie să meargă să-și vadă șefii și colegii, să participe la ședințe și să pună țara la cale. Și pentru că el a fost deja de două ori, a treia oară ne-am dus și noi pe capul lui. Noi, adică eu, Ada și Ricky. Am rezervat un apartament de pe Airbnb și…
-
Paștele pe meleaguri străine
Hristos a înviat! În ultimii câțiva ani, mi-am pierdut complet entuziasmul pentru Paște, în special de când a murit tatăl meu, chiar în preajma acestor Sărbători. De fiecare dată mi-am dorit să treacă cât mai repede, iar faptul că ultimii 5 ani l-am sărbătorit, fără prea multă diversitate, la Baia Mare, n-a ajutat deloc. Acum, la 1.172km de casă, într-o țară de-o altă religie, Paștele a ajuns să treacă neobservat. Să nu mai însemne mare lucru, oricât de blasfemic vă sună ce scriu. Și totuși cum l-am petrecut? Am fost invitați la masă la o familie de români pe care i-am cunoscut aici. Am avut ouă înroșite în frunze de…
-
Cireșii înfloriți de la Bonn – o altă dorință îndeplinită
Trece primăvara până am eu chef de ceva (că nu doar de scris n-am, ci de mai multe), așa că m-am obligat să deschid Word-ul și să pun câteva cuvinte despre o altă dorință îndeplinită, oferită pe tavă. În decembrie, înainte să venim în Germania, postam pe Facebook un articol cu multe poze despre o alee celebră în Bonn datorită cireșilor care înfloresc primăvara, oferind un spectacol vizual încântător. Știam de strada asta de pe Pinterest, când am dat de poza asta (care apare și în celălalt articol). Scriam pe Facebook: „știu ce-o să fac în aprilie”. Timpul a trecut, am încercat o singură dată, prin februarie parcă, să-l conving…
-
Niște pomi descoperiți într-o carte
Până îmi vine mie cheful să scriu despre superbii cireși înfloriți de la Bonn, scriu repede și scurt despre alți pomi imposibil de frumoși. Citesc de zor Ultima împărăteasă de Anchee Min (după ce-am citit Împărăteasa Orhidee și m-a fermecat) și pentru că Yehonala vorbește obsesiv despre prunii care înfloresc iarna, m-am pus să-i caut pe net să văd ce mare brânză-i cu ei. Și este mare brânză, după cum vedeți: Iar de pe acest blog, de unde am preluat și câteva poze, am aflat că în China există tururi ale unor grădini unde pot fi admirați prunii în floare, la fel cum sunt cireșii în Japonia. De când cu…
