-
Niște pomi descoperiți într-o carte
Până îmi vine mie cheful să scriu despre superbii cireși înfloriți de la Bonn, scriu repede și scurt despre alți pomi imposibil de frumoși. Citesc de zor Ultima împărăteasă de Anchee Min (după ce-am citit Împărăteasa Orhidee și m-a fermecat) și pentru că Yehonala vorbește obsesiv despre prunii care înfloresc iarna, m-am pus să-i caut pe net să văd ce mare brânză-i cu ei. Și este mare brânză, după cum vedeți: Iar de pe acest blog, de unde am preluat și câteva poze, am aflat că în China există tururi ale unor grădini unde pot fi admirați prunii în floare, la fel cum sunt cireșii în Japonia. De când cu…
-
Pietre aurite în memoria evreilor
Săptămâna trecută am fost pentru 5 zile la Köln, în interesul de serviciu al Sotzului. Pentru că îmi doream și eu de ceva vreme să văd orașul ăsta, în special domul lui gigantic, ne-am dus toți pe capul lui. Al Sotzului. Toți adică Ada, Ricky și cu mine. Dar despre Köln vă povestesc mai în detaliu în zilele ce urmează. Azi vreau să mă opresc la un anume detaliu pe care l-am întâlnit acolo, dar după ce m-am documentat puțin, am aflat că se regăsește peste tot în Germania, dar mai mult de atât și în alte 18 țări europene. În prima seară de plimbare, mi-a ieșit în cale o…
-
Cum se înțelege Ada cu Ricky (sau Ricky cu Ada)
Copleșită de hormoni, dar și de teama cauzată de crizele epileptice ale lui Ricky, când eram gravidă scriam asta. Unul dintre lucrurile pe care le doresc pentru Ada e să îi pot transmite cumva, prin cordonul ombilical, prin sentimentele mele, prin orice se poate să-i transmit, toată dragostea asta pe care o simt pentru Ricky. Nu știu dacă vor mai apuca să se cunoască și să se împrietenească – Doamne, cât îmi doresc asta – dar aș vrea să pot să-i transmit felul ăsta de-a simți și de a iubi animalele. Se pare că dorința mi s-a îndeplinit, pentru că Ada e foarte interesată de câine și ne distrăm în…
-
Dacă bagi vremea în seamă, trece viața pe lângă tine
Ăsta-i încă un post din seria celor rămase nescrise și îngrămădite la ușa blogului să fie publicate. Noroc că mai citesc bloguri care-mi dau ghes să mă pun pe scris. Săptămâna trecută, Mama Aluniță scria despre evenimentele primăverii în București și despre câte se pot face cu copiii în perioada aprilie-mai. Eu am renunțat să mă mai uit la recomandări pentru părinți și copii, la evenimente, ateliere, muzee și alte locuri destinate lor, că mă apucă nerăbdarea și cheful s-o văd pe Ada mai mare. Sunt sute de mii de chestii de făcut cu copiii aici, așa că, dacă o să fiu tot casnică pe când Ada o să aibă…
-
Ada mobilă
E deja mai bine de o săptămână de când Ada circulă nestingherită prin toată casa și eu am întârziat cu relatarea momentului. Mă tot gândeam ce titlu să îi pun, astfel încât să se vadă din el cum ne putem bucura, ca apucații, la niște lucruri atât de naturale și totuși atât de unice. La primul dinte, dar și la următorii 3, ne-am manifestat ca și când ar fi câștigat un premiu când chiar nu era meritul ei. Acum, când s-a târât prima oară, prin propriile forțe, am rămas încremeniți și o priveam de la distanță să nu cumva să o oprim din mișcare. Începuse cu vreo 2-3 săptămâni înainte…
