Totul e altfel… nimic nu mai e cum a fost și nici măcar nu mai stau să mă gândesc cum era… Viața mea e alta, atât de diferită. Pe 23 martie 2010 m-am născut din nou. Tatăl meu m-a născut prin moartea lui… Mi-a dat o viață pe care n-am cerut-o, n-am dorit-o, dar pe care încă învăț să o accept și să o înfrumusețez cum pot.

Nu am știut niciodată să îi fac cadouri și majoritatea au fost întâmpinate cu un „Nu trebuia să-ți strici tu banii pe cadouri. Că mie nu-mi trebuie nimic.” De-a lungul timpului i-am cumpărat de la produse cosmetice, de genul aparate de ras, geluri sau spume de bărbierit și after-shave-uri, până la lanterne, seturi de șurubelnițe și încărcător de telefon pentru mașină, cam de toate. Într-un an, de ziua lui i-am cumpărat o cămașă și niște pantaloni scurți. I-au plăcut și le-a purtat. Într-un alt an, i-am adus de la Barcelona un tricou polo roșu, care și ăla i-a plăcut. Parcă începeam să mă pricep.