Nu mă mai apuc să-ți scriu cu durere sau cu tristețe în suflet. După 3 ani pot zâmbi și pot să-mi amintesc de tine și cu alte sentimente decât cu tristețe. Chiar dacă ea va rămâne mereu acolo, alături de dor, mândrie că sunt fata ta, resemnare și o grămdă de „cum ar fi fost dacă?”. Nu mă pot abține, tati, întotdeauna mă voi întreba cum ar fi stat lucrurile dacă n-ai fi plecat de lângă mine pe 23 martie 2010.

imi propusesem ca in aceasta dimineata sa va povestesc despre cat de minunat a fost anul asta, cate impliniri si cate bucurii mi-a adus, cat de lipsit de lucruri negative a fost. numai ca la ora 8 si un pic mi-a sunat telefonul. un numar pe care nu-l stiam, la care am raspuns din reflex, buimaca de somn – n-am apucat sa-mi inchipui ce-i mai grav. era doamna de la pensiunea canina, care, cu o voce trista ma anunta ca Benny a murit. 🙁 cand i-am dus acolo, inainte sa plecam in Germania, chiar i-am spus doamnei ca daca se intampla ceva cu el sa ma sune, sa o pot…

azi sunt fericita. azi noapte m-am intalnit cu tati. in vis. si-a fost atat de emotionant, incat imi tot repet imaginea in minte pentru a nu o uita. si-o si notez aici, sa fiu sigura ca nu dispare. ca de fiecare data cand visez cu el, nici de data asta nu era mort, era in alta tara. pentru a doua oara in Germania, l-am mai visat si prin Rusia. si era cu mama mea, avand grija de ea, aratand bine si sanatos. si, tot ca in fiecare vis, stiam ca e plecat in alta tara, dar din nu stiu ce motiv, nu l-am sunat deloc. si cand am facut-o, o…