veti fi mereu cu mine
-
Paste fericit… nici anul asta
Nu-s anti-sărbători şi nu vreau să îngroş rândurile celor care încep să urască sau să spună că urăsc orice manifestare religioasă care a devenit consumeristă. Însă am mai spus şi anul trecut: mie nu-mi plac Paştele, iar motivele le găsiţi pe toate în acel post. Nu s-a schimbat nimic. Sunt singură şi mă simt singură şi în momentele astea tatăl meu îmi lipseşte cel mai mult. Acum îmi dau seama că prezenţa lui Iubi m-a ajutat enorm în tot anul ăsta care s-a scurs şi mi-a făcut viaţa mai uşoară (dacă pot spune că viaţa mea e uşoară). Însă când el nu e cu mine, când ştiu că vine seara…
-
Un an, tati…
De când nu te-am văzut, de când nu te-am auzit, de când nu ţi-am simţit braţele în jurul meu… Mi-a fost atât de greu să mă apuc să-ţi scriu, odată pentru că nu vei citi niciodată rândurile astea, dar sper din suflet să le simţi cumva, şi a doua oară pentru că atunci când îmi permit să cobor adânc în amintiri, mă doare. Mă doare acolo unde copiii mici spun că e casa sufletului: în burtă. Mi se pune un nod şi lacrimile încep să curgă, de parcă acolo e izvorul lor. Şi acum curg, pentru că în momentul în care am scris titlul m-au năpădit fără să mă pot…
-
Ghinioane de weekend
Azi e una din acele zile în care mi-e foarte dor de tati. 🙁 Am avut o perioadă, cam de la Crăciun şi până acuma, în care m-am gândit la el mai puţin, în care mi-am acceptat mai uşor toate îndatoririle. Însă weekendul ăsta mi-a servit câteva fail-uri şi azi, după ce de dimineaţă am râs cu colegii de ele, mi-au adus şi câteva lacrimi în ochi.
-
Ultimele doua Craciunuri
Când Ioana mi-a trimis un mail rugându-mă să scriu un guest-post despre Crăciun pe blogul ei, am vrut să refuz politicos pentru că eu nu aştept Sărbătorile astea, nu mi le doresc şi vreau să treacă cât mai repede. însă în ultimul rând al mailului ei, spunea: “mi-ar face o deosebită plăcere dacă ai împărtăşi cu mine şi cu ceilalţi care a fost Crăciunul special din viaţa ta.” Trecutul verbului “a fi” a fost cel care m-a convins. Pentru că am vrut să vă povestesc despre ultimele două Crăciunuri petrecute cu tatăl meu. ………..* Iar anul ăsta n-o să mă mai roage să îi scriu mesaje pe telefon să le…
-
Ziua morţilor e la fel ca ziua îndrăgostiţilor
Nu mai sunt adepta zilei îndrăgostiţilor de ceva vreme deja. De vreo câţiva ani. Totuşi nu sunt împotriva ei şi n-am prea fost de acord cu alţii când spuneau: “Da’ ce? Avem nevoie de o singură zi să ne arătăm că ne iubim? O singură zi în care ne iubim? De ce nu poate fi Valentine’s Day everyday?” însă acum înţeleg, şi deşi nu sunt de acord nici acum cu întrebările de mai sus, le aplic zilei morţilor. Apropos de asta, o mică paranteză: numai în Banat există ziua asta? Ca Iubi, care e din Baia Mare zice că îi spune Luminaţie şi e altfel. Elena zice că ea până…











