Cadou pentru tatal meu

Nu am știut niciodată să îi fac cadouri și majoritatea au fost întâmpinate cu un „Nu trebuia să-ți strici tu banii pe cadouri. Că mie nu-mi trebuie nimic.” De-a lungul timpului i-am cumpărat de la produse cosmetice, de genul aparate de ras, geluri sau spume de bărbierit și after-shave-uri, până la lanterne, seturi de șurubelnițe și încărcător de telefon pentru mașină, cam de toate. Într-un an, de ziua lui i-am cumpărat o cămașă și niște pantaloni scurți. I-au plăcut și le-a purtat. Într-un alt an, i-am adus de la Barcelona un tricou polo roșu, care și ăla i-a plăcut. Parcă începeam să mă pricep.

Anul ăsta însă i-am făcut cel mai scump cadou. Unul pe care nu mi-aș fi dorit să i-l fac niciodată sau, să nu fiu absurdă, pe care să i-l fac cât mai târziu. Nu-i folosește la nimic, la fel cum nu i-au folosit nici borseta, nici lanterna, cumpărate amandouă pentru două Crăciunuri diferite. Probabil, dacă mi s-ar mai arăta în vis, mi-ar spune că iarăși am cheltuit banii pe prostii. Și ce de bani… Însă nu mi-a părut rău după nici un leuț și sper să aprecieze de acolo de sus.

Azi, tatăl meu ar fi împlinit 56 de ani, iar eu i-am făcut cadou un mormânt de piatră.