Cel mai frumos vis

Cred ca e a doua sau a treia oara cand imi scriu visele pe blog. O fac pentru a nu le uita. Dar recitind despre ele, in spatele ochilor inchisi toate imaginile descrise nu mai exista. Le-am uitat. S-au dus acolo de unde au venit.

Dupa un cosmar care m-a paralizat pentru cateva minute, sa tot fi fost vreo 10, am adormit cu greu, intorcandu-ma de pe o parte de alta. Habar n-am ce sau cine a bagat spaima aia in mine, dar nu-i ca si cand imi pare rau ca nu-mi amintesc.

Si-am visat din nou, dar din al doilea vis nu-mi aduc aminte decat o scena.

Mergeam cu masina Sotzului la sat, in locul acela de care mi-e dor de ma sting. E singurul loc care-mi lasa un gol in stomac cand ma gandesc la el. Era vara, spre seara, cand soarele mai arunca niste raze razlete printre crengile copacilor, astfel incat curtea pare tarcata. Ma apropiam de casa si de dupa gard, tatal meu se vedea de la jumatate in sus. Si nu doar el, se vedea si cainele care era langa. Mesterea ceva, dar ma astepta. Avea plete albe, prinse intr-o coada scurta. Avea si barba destul de deasa. Nu l-am vazut niciodata cu plete si nici nu cred ca a avut vreodata, insa arata atat de bine, plin de viata, de sanatate. Mi-a deschis portile, am intrat si am vazut-o pe mama mea carand apa din gradina. Era imbracata in pantalonii ei  rosii de trening si cu un cojoc peste un tricou. “Lasa ca vorbim noi” mi-a spus amenintator in cel mai dragastos fel cu putinta. Cred ca voia sa ma certe ca nu mergeam la ei mai des. M-am intors catre tatal meu si-am vazut cainele care credeam ca e Ricky. Dar cand i-am vazut ochii rotunzi si botul mai gros, mi-am dat seama ca e Benny.

De ce-i acesta cel mai frumos vis? Pentru ca nici macar voluntar n-as fi putut sa-mi imaginez cadrul asta cu ei, nici un Rai nu arata atat de frumos ca visul meu. Daca Raiul lor e asa, probabil sunt fericiti privindu-ma de sus.

M-a calmat si m-a linistit visul asta, incat chiar si dupa ce m-am mai trezit de doua ori tot il aveam viu in minte. Ah, ce pacat ca nu putem face poze in vise si sa le luam cu noi in viata constienta!