Mă rog, o singură dată am fost aproape blondă, prin clasa a 11-a și a fost una dintre multele alegeri proaste pe care le-am făcut în materie de păr. Atunci erau niște șuvițe late, decolorate, urâte cu spume, dar n-aș fi recunoscut asta nici să mă tai. Mai ales că am făcut-o dintr-o rebeliune împotriva maică-mii, care nu voia să mă vopsească decât cu mov și vișiniu de ăla cu care își colorau babele părul alb. Nu îmi era de ajuns, așa că am trecut peste cuvântul ei și m-am dus la coafor departe de casă, să nu mă prindă. M-am întors cu coada între picioare convingandu-mă de la coafor…

Pare puțin contradictoriu titlul meu, dar de asta scriu un articol, că să detaliez. 🙂 M-a inspirat Madalina când a scris asta: i remember talking to a friend when i was pregnant and i was saying, i want my child to know i’m more than a mother. that i’m a researcher, that i do all these other things that i’m passionate about, that i have hobbies. …. there’s a person behind it, that does her own things, her job annoys and fulfills her… Ada știe, pentru că i se repetă des, că e cel mai important om din viața mea și a tatălui ei. Că nimeni și nimic nu e…

Unele cupluri suportă venirea primului copil ca pe o schimbare grea a vieții lor. Cu bucurie, sunt sigură, însă și cu mult regret după viața în doi, după libertatea de mișcare și după controlul asupra programului lor. Unii apelează la bunici sau la dadacă pentru a se reconecta la viața de cuplu ieșind în oraș. Alții pur și simplu lasă noul statut de părinte să le acapareze existența și uită de pereche, ceea ce în unele cazuri creează tensiuni, uneori și despărțire. Pentru noi, totul a venit natural de la început. Am inclus copilul în rutina noastră, am avut noroc ca în primul ei an să fie foarte tăcută și…

Odată cu Învierea Domnului a picat și ziua blogului, așa că i-am acordat lui importanța pe care, din păcate, nu o mai are Paștele demult. Și tot ca să îi dau blogului șansa să strălucească fară să treacă neobservat, public articolul ăsta la două zile după ce s-a terminat. Am avut mereu o relație complicată cu sărbătoarea asta și am spus-o în câteva rânduri și pe blog (aici și aici). Nu mai repet nici ce am povestit despre cum se simte pe alte meleaguri, dar anul ăsta mi-am dat seama că totuși îmi lipsește. Îmi lipsește toaca, înconjurarea bisericii, tradițiile sătești, atmosfera de sărbătoare. Nu-s bisericoasă, dar nu pot să…

Era Ada la grădiniță când trebuia ceva organizat și una dintre mame scoate telefonul și zice că trebuie să își verifice calendarul. Am crezut inițial că e o glumă și am și pufnit puțin în ras, bine că nu s-a prins nimeni. Începe Ada școala, ghici cine trăiește de atunci cu calendarul în buzunar? Era simplu la grădiniță și programul meu flexibil de liberă profesionistă cu Home Office inclus. S-au dus vremurile alea din 2020 când m-am angajat pentru prima oară în Berlin. De atunci și până ies la pensie, probabil tot după calendar voi trăi. Și eu și Sotzu’ folosim calendarul Google, ni l-am share-uit unul altuia și pe…