Date night după aproape 9 ani

Unele cupluri suportă venirea primului copil ca pe o schimbare grea a vieții lor. Cu bucurie, sunt sigură, însă și cu mult regret după viața în doi, după libertatea de mișcare și după controlul asupra programului lor. Unii apelează la bunici sau la dadacă pentru a se reconecta la viața de cuplu ieșind în oraș. Alții pur și simplu lasă noul statut de părinte să le acapareze existența și uită de pereche, ceea ce în unele cazuri creează tensiuni, uneori și despărțire.

Pentru noi, totul a venit natural de la început. Am inclus copilul în rutina noastră, am avut noroc ca în primul ei an să fie foarte tăcută și odihnită (am plătit pentru asta de la 1,5 ani și 3,5 ani, dar asta e altă poveste), am luat-o cu noi peste tot unde s-a putut și unde nu, nu ne-am dus nici noi, împreună, gen la cinema. Eu am mai fost de câteva ori cu o prietenă când aveam program flexibil și copila era la grădiniță, dar Sotzu’ fiind la birou, înainte de era ‘Home Office’ nu avea cum. Mutați în Germania, fară nici un support de la bunici, tot nu ne-a fost greu. Nu am fost niciodată interesați (ca cuplu) de cluburi, baruri, ieșiri de seară în fiecare weekend, deci nu am simțit nici o pierdere când am devenit părinți. Dacă chiar voiam să ieșim undeva, făceam cu schimbul, că oricum pe mine nu mă interesează meciurile de fotbal sau alte ieșiri sportive și nici pe Sotz spectacolele de vreun fel, poate doar de stand-up comedy. Așadar nu am simțit că ni s-a luat ceva și nu ne dădeam seama dacă ne lipsește sau nu. Însă un respiro din când în când de la părințenie e binevenit. Îl aveam de fiecare dată când Ada era la zile de naștere sau în vizită la prietenele ei. Însă mereu când se întâmpla lucram prin gradină sau prin casă, nu ne chiar relaxam.

Până vinerea trecută.*

Ada a fost din nou invitată la o zi de naștere și a rămas la prietena ei peste noapte. Una-două am organizat o zi numai pentru noi doi. După ce am depus-o la party am rămas tot prin zonă pentru că ne cumpăraserăm bilete la film. Am luat-o la pas în căutarea unui restaurant și pentru că oferta e foarte bogată în cartierul ăla, ne-am luat timp să studiem, să ne gândim și să ne răzgândim și în cele din urmă am ales un restaurant mexican. Quesadilla, enchilada, Mojito și bere, yum yum. După care am vrut înghețată, am pornit-o iar pe străzi, cu timp, lejer și agale căscând ochii la vitrine, intrând în curți secrete.

Așa se face că în periplul nostru am descoperit o curte interioară desprinsă din filme sau cărți. Am făcut poze ca să mă pot reîntoarce la locul ăla de câte ori vreau.

Apoi tot invartindu-ne și comentând ce ne ieșea în cale am ajuns pe o stradă de lângă un parc, unde Ada luase ore de cântat înainte să ne mutăm din zonă. Și la un moment dat, niște oameni izbucnesc în aplauze și fluierături. Erau o mână doar. Ne-am continuat drumul și chiar când treceam prin fața lor, deasupra noastră a pornit un concert. Trei oameni cântau la diverse instrumente și cu vocea, de pe balcon, pentru încântarea trecătorilor. N-am stat mult, însă a fost un moment unic. Nu ni s-a mai întâmplat niciodată să vedem așa ceva, semăna mult cu clipurile din pandemie când oamenii dădeau concerte de la ferestre, dar live nu am văzut sau auzit pe nimeni.

Cinematograful la care aveam bilete se afla în curtea unui loc mișto de tot : o fostă fabrică de bere transformată într-un centru de cultură. Sunt școli de muzică, de dans, săli de sport, cinema, localuri unde se poate dansa (acolo am fost și la Mama geht tanzen), restaurante, cluburi de Trivia și multe altele.

O altă chestie faină când nu e copilul cu noi e că putem merge la film în limba originală, nu titrat în germană. Am văzut Barbie, Minions, Super Mario Bros și multe alte filme de copii în germană pentru că am fost cu Ada la cinema. De alea de acasă nici nu mai vorbesc că n-avem nici o șansă să ne uităm la ceva cu ea în engleză, abia daca reușim în română dacă avem noroc să fie titrat. Am ales The Fall Guy pentru că era un feel good movie, comedie, acțiune și o poveste de dragoste, că nu aveam chef să mă încarc cu drame și lacrimi într-o seară în care scopul era să ne relaxam și să ne simțim bine. A fost o alegere bună.

Când filmul s-a terminat, ca un făcut, Ada m-a sunat să ne spună noapte bună. Părea ușor tristă, că nu înnoptează deloc des pe la prietenele ei, m-a întrebat cum a fost la date-ul nostru, i-am spus că tocmai se terminase filmul și urma să luăm mașina de la mine de la birou și să ne ducem acasă. La făcut bagaje, că a doua zi plecam într-o altă excursie de 3 zile. M-a afectat puțin vocea ei pentru că i-am simțit dorul, însă am încercat să nu las asta să încheie seara pentru că încet-încet trebuie să se obișnuiască și cu înnoptarea la cineva. După ce am recuperat mașina din garajul firmei, am luat-o către casă. Ziua ni s-a încheiat pe la 1:30 când am terminat cu bagajele și am căzut lați de la câte făcuserăm până la ora aia.

E sănătoasă o ieșire de asta, însă e fain dacă e, nu suferim dacă nu e.

 

___________________________________

* nu a fost primul film la care am fost împreună în Berlin, însă la Poor Things (care a fost primul) am fugit în timpul unei alte aniversari și am ajuns fix la timp să luăm copila când s-a terminat. Pe fugă și cu stres, deci, dar filmul ne-a plăcut multe de tot.

6 Comments

  • Madlenec

    Ce-mi plac “intalnirile” de genul acesta intre soti! Si mi-ai facut o pofta teribila de mancare mexicana!

    • Tomata

      Si noua ne-a placut. 🙂 Mancarea mexicana, la fel ca cea italiana si asiatica sunt mereu OK, insa nu si indiana sau burger cum voia sotul :))

  • Dana

    Ce ma bucur ca esti din nou activa pe blog! Noi am suferit tare sa renuntam la activitatile de cuplu, mai ales in primul an cand am avut si o usoara depresie si mi-a fost greu sa ma adaptez la noul format. Dar acum mai petrece ocazional weekenduri si 1-2 saptamani vara la bunici si incercam atunci sa facem mai multe lucruri impreuna. Asa, separat, avem activitati destule, dar uneori simt nevoia si de iesiri in 2/sau in cupluri.

    • Tomata

      Mi-a revenit pofta de scris 😛
      E bine daca ai optiunea de a lasa copilul la bunici si daca relatia lor e frumoasa si sanatoasa. Ada, poate si datorita acestei includeri in viata noastra, e foarte retincenta sa ramana undeva, peste noapte, fara noi. In special ca inca avem o rutina inainte de culcare si la finalul zilei ori imi citeste cateva pagini din cartea ei in germana, ori vorbim cate in luna si stele si cred ca ii lipseste acest ritual cand e in alta casa. Sper ca incet-incet prinde incredere si isi doreste sa innopteze mai des la prietenele ei, ca invitatiile nu lipsesc.

  • Mada

    Și la noi e dificil momentan. Eu ca să am me time îmi iau concediu 🙂 mai greu cu timpul împreună, cu greu ne vedem la un prânz, și mai greu îl lăsăm la mama lui, ca stă la 100 de km de noi (nu e mult în Germania) pt vreo 2-3 ore pe timpul zilei (și facem activități sexy gen mers amândoi la cumpărături și după băut o bere și mâncat un currywurst). dar mai bine decât nimic 🙂
    Mada a scris pe blog despre PhoebeMy Profile

    • Tomata

      Al tau e inca micut 🙂 Teoretic daca se joaca singur sau cu alti copii la locul de joaca ai putea spune ca esti la un date cu sotul :)) dar si daca orarele si programele difera, e intr-adevar dificil. Dar nu va fi asa intotdeauna, nu?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge