Se prea poate ca multi dintre noi sa isi spuna constant ca nu sunt destul de buni pentru diverse lucruri: pentru joburi, pentru cei/cele de care se indragostesc, pentru a reusi in viata. Se poate si ca altii sa aiba foarte multa incredere in ei/ele insisi/insele si sa aiba impresia ca totul li se cuvine si se simt nedreptatiti cand nu obtin ce-si doresc. Mai sunt si cei care nu se gandesc ca sunt sau nu sunt destul de buni pentru un anume ceva si se resemneaza foarte repede sau dupa un anumit timp ca asta e, viata merge mai departe, nu plangem dupa laptele varsat. Din ultima categorie fac…

Uf, ce an! Ce an! Nici nu-mi vine sa intru in detalii, sa ma plang, sa despic firul in patru, sa arunc vina pe unii si pe altii, sa repet ce s-a mai spus. Dar ca sa nu las totusi acest unic an 2020 sa treaca fara sa-mi las pe undeva impresiile, o sa o fac pe scurt aici. Noi am respectat regulile. La inceput am stat inchisi in casa, o singura data pe saptamana ieseam eu la cumparaturi. Apoi, cand a venit primavara pe bune, am iesit numai prin paduri, parcuri enorme (Berlinul are foarte multe), departe de oameni. Am evitat restaurantele si locurile aglomerate, am pastrat distanta, dar…

Să vă spun “La mulți ani”? Să încep cu pretextele, cu scuzele sau să trec direct la subiect? Păi o să le fac pe toate 🙂 La mulți ani în 2018!!! Să fiți sănătoși, să fiți bucuroși, să vă îndepliniți visele și să fiți iubiți. Și ce dacă-i Februarie? Urările sunt binevenite oricând. Pretexte nu am că n-am scris, scuze – după câte mesaje și comentarii și emailuri am primit de la cititorii fideli – cred că ar trebui să-mi cer pentru că am dispărut fără nici un cuvânt. Unele doamne drăguțe m-au întrebat dacă sunt bine, dacă totul e bine, măcar asta să știe despre mine, despre noi. Alte…

Era o vreme în care cam cu cel puțin două săptămâni înainte de 1 septembrie mă apuca nostalgia și dorul nebun de toamnă. Îmi lipseau ploile, frunzele galbene, lumina si temperatura lunilor septembrie și octombrie. Savuram orice-mi oferea și nimic nu era prea mult sau prea puțin. Acum… de când trăiesc într-un oraș cu puțină vară, cu multe ploi și vânt, cu toamnă în iunie, iulie, august și septembrie, dorul și nostalgia s-au potolit. Nu-mi place să am toamna la îndemână, vreau să o aștept cu nesaț, să o îmbrățisez cu tot ce îmi place la ea. A plouat mult la Berlin anul ăsta, foarte foarte mult. Mai mult decât…

Am momente când sclipesc și am altele când „sclipesc”. De inteligență, vreau să zic. Când „sclipesc”, mă văd din spațiu și-s bună de pus la avizierul cu ăia de tre’ să le dai un pumn să le pice fisa. Să vă spun. Prima noastră vizită la Aldi, acum un an și aproape 6 luni, când ne-am mutat la Berlin și când ne interesa să cumpărăm si altceva în afară de ciocolată pentru acasă, am dat cu ochii de ouă vopsite. În ianuarie, da? Numai ce trecuse Crăciunul și Revelionul și chiar dacă toți Moșii și globurile de ciocolată erau drastic reduse, și chiar dacă Paștele urma să vină foarte repede…