io, io şi iarăşi io

  • io, io şi iarăşi io

    Retrospectiva 2022 – Capitolul 3: Bolile

    Alzheimer La inceputul anului va povesteam mai direct, mai printre randuri, despre investigatiile pe care urma sa le fac despre Alzheimer. N-am mai revenit pentru ca la inceput nu am fost in stare, apoi nu am mai avut timp si acum, cu rezultatele in mana, vreau sa las aici povestea. In februarie am aflat ca am una dintre gene: APP, aia responsabila cu instalarea timpurie a bolii, intre 35 si 60 de ani. A fost devastator. Atat de tare incat atunci cand am iesit din spital, dupa tura de plans din lift, eram uimita ca pot merge singura pe strada, fara insotitor, ca voi conduce pana acasa si oare cat…

  • io, io şi iarăşi io

    Am din nou un scop

    Sigur* cunoasteti sentimentul ala cand va propuneti ceva si va concentrati toate eforturile pentru a-l indeplini. Stiti exact ce vreti sa faceti, cum sa arate, unde sa fie, ce pasi trebuie urmati. Pentru ca pe langa dorinta exista si certitudinea ca e fezabil, ca puteti controla lucrurile astfel incat sa iasa asa cum va doriti. Eu l-am avut doar de vreo doua ori in viata: cand am decis sa deschid Libraria si cand am avut toata sufrageria planuita. De fiecare data am simtit ca prind aripi, ca am mintea mereu ocupata si continui sa schimb si sa incerc pana cand ajung la rezultatul dorit. In capul meu. Si apoi in…

  • io, io şi iarăşi io

    Nu sunt destul de buna

    Se prea poate ca multi dintre noi sa isi spuna constant ca nu sunt destul de buni pentru diverse lucruri: pentru joburi, pentru cei/cele de care se indragostesc, pentru a reusi in viata. Se poate si ca altii sa aiba foarte multa incredere in ei/ele insisi/insele si sa aiba impresia ca totul li se cuvine si se simt nedreptatiti cand nu obtin ce-si doresc. Mai sunt si cei care nu se gandesc ca sunt sau nu sunt destul de buni pentru un anume ceva si se resemneaza foarte repede sau dupa un anumit timp ca asta e, viata merge mai departe, nu plangem dupa laptele varsat. Din ultima categorie fac…

  • io, io şi iarăşi io

    Pe ultima suta de metri a unui an… interesant

    Uf, ce an! Ce an! Nici nu-mi vine sa intru in detalii, sa ma plang, sa despic firul in patru, sa arunc vina pe unii si pe altii, sa repet ce s-a mai spus. Dar ca sa nu las totusi acest unic an 2020 sa treaca fara sa-mi las pe undeva impresiile, o sa o fac pe scurt aici. Noi am respectat regulile. La inceput am stat inchisi in casa, o singura data pe saptamana ieseam eu la cumparaturi. Apoi, cand a venit primavara pe bune, am iesit numai prin paduri, parcuri enorme (Berlinul are foarte multe), departe de oameni. Am evitat restaurantele si locurile aglomerate, am pastrat distanta, dar…

  • io, io şi iarăşi io

    Răspunsuri

    Să vă spun “La mulți ani”? Să încep cu pretextele, cu scuzele sau să trec direct la subiect? Păi o să le fac pe toate 🙂 La mulți ani în 2018!!! Să fiți sănătoși, să fiți bucuroși, să vă îndepliniți visele și să fiți iubiți. Și ce dacă-i Februarie? Urările sunt binevenite oricând. Pretexte nu am că n-am scris, scuze – după câte mesaje și comentarii și emailuri am primit de la cititorii fideli – cred că ar trebui să-mi cer pentru că am dispărut fără nici un cuvânt. Unele doamne drăguțe m-au întrebat dacă sunt bine, dacă totul e bine, măcar asta să știe despre mine, despre noi. Alte…