io, io şi iarăşi io

  • io, io şi iarăşi io

    Să reincercam

      La mulți ani! Să vă fie bine în 2024 în minte, suflet și pe toate drumurile pe care porniți! M-am oprit din scris pe blog, chiar dacă mi-am dorit (și încă îmi doresc) să am aici poze și povești despre ce am mai făcut. Pentru că nu m-am gândit și nu m-am documentat cum aș putea să optimizez uploadarea pozelor, m-am oprit efectiv. Pe Instagram e totul atât de simplu și rapid, însă pe blog, de pe laptop nu e. Pentru că nu am timp să stau și să redimensionez pozele făcute cu telefonul (care sunt gigantice). Și pentru că nu îmi țin toate pozele pe telefon ci le…

  • io, io şi iarăşi io

    Lectia lui Coconut despre dorinte

    Daca ati vazut pe Instagram sau pe blog poza cu un Golden Retriver, pe nume Coconut, poate ati citit si ca a stat cu noi timp de trei saptamani. Dar sa va povestesc de la inceput. Anul trecut prin noiembrie sau decembrie posta cineva pe un grup de pe Facebook ca in februarie pleaca trei saptamani in Tailanda si ar dori sa gaseasca un pet sitter pentru cainele ei. L-am intrebat pe sot ce parere are, el a raspuns ca nu una pozitiva, dar eu totusi am raspuns anuntului si m-am oferit sa il cazez, incurajata fiind si de entuziasmul Adei. (Da, am genul asta de sot, care ma lasa…

  • io, io şi iarăşi io

    Retrospectiva 2022 – Capitolul 4: Sufletul

    Ultimul capitol nu era scris de mai demult, l-am lasat chiar pentru finalul anului sau chiar pentru inceputul celui nou. Printre toate calatoriile, cartile si bolile, sufletul meu a fost anul trecut cel mai castigat. Evident ca toate celelalte trei tot in suflet s-au dus si l-au afectat cumva, insa atunci cand fericirea depinde de altii dar iti sta si tie in putere sa faci ceva, pai fa. Daca e sa ii pun o eticheta sau sa caut ceva care sa defineasca 2022-ul, aia ar fi “Anul in care sufletul meu a fost plin”. Si cei care l-au umplut au fost oamenii si emotiile care au venit dinspre ei si…

  • io, io şi iarăşi io

    Retrospectiva 2022 – Capitolul 3: Bolile

    Alzheimer La inceputul anului va povesteam mai direct, mai printre randuri, despre investigatiile pe care urma sa le fac despre Alzheimer. N-am mai revenit pentru ca la inceput nu am fost in stare, apoi nu am mai avut timp si acum, cu rezultatele in mana, vreau sa las aici povestea. In februarie am aflat ca am una dintre gene: APP, aia responsabila cu instalarea timpurie a bolii, intre 35 si 60 de ani. A fost devastator. Atat de tare incat atunci cand am iesit din spital, dupa tura de plans din lift, eram uimita ca pot merge singura pe strada, fara insotitor, ca voi conduce pana acasa si oare cat…

  • io, io şi iarăşi io

    Am din nou un scop

    Sigur* cunoasteti sentimentul ala cand va propuneti ceva si va concentrati toate eforturile pentru a-l indeplini. Stiti exact ce vreti sa faceti, cum sa arate, unde sa fie, ce pasi trebuie urmati. Pentru ca pe langa dorinta exista si certitudinea ca e fezabil, ca puteti controla lucrurile astfel incat sa iasa asa cum va doriti. Eu l-am avut doar de vreo doua ori in viata: cand am decis sa deschid Libraria si cand am avut toata sufrageria planuita. De fiecare data am simtit ca prind aripi, ca am mintea mereu ocupata si continui sa schimb si sa incerc pana cand ajung la rezultatul dorit. In capul meu. Si apoi in…