io, io şi iarăşi io
-
Cititul în timpul mersului – exercițiul meu împotriva Alzheimerului
De multe ori lumea mă întreabă când am timp să citesc “atâta”. Ce înseamnă “atâta” e relativ pentru că unora 50 de cărți pe an li se pare astronomic, altora le vine să râdă. Am timp să citesc doar pe drum: în tren sau pe jos. Iar dacă conduc ascult audiobook-uri. Seara înainte de culcare, dacă apuc să citesc 10 minute sunt bucuroasă. Iar acasă, pe terasă sau lungită pe canapea… se întâmplă atât de rar că numai mă întristez când mă gândesc că nu am timpul ăsta. Dar ieri, în timp ce mergeam și citeam mi-a venit o idee și o bănuială, așa că m-am pus pe căutat dacă…
-
Fără muzică nu e sport
Dacă mă întreba cineva cu 6 luni în urmă dacă fac ceva mișcare, îi răspundeam că mă identific cu un couch potato. Însă în octombrie am cerut cadou de ziua mea de la Sotz un Apple Watch. Și ce să vezi? Numai couch poatato nu eram pentru că deși lucrez 6h pe zi, atâta umblu prin birou că la finalul zilei se adună cel puțin 6.000 de pași, uneori chiar și 10.000. Și pentru că s-a demostrat că pentru a se considera exercițiu fizic e nevoie doar de vreo 3.000 de pași, mi-am schimbat drastic părerea despre mine. În bine. Lăsând pașii ăștia la o parte, de la începutul…
-
Să reincercam
La mulți ani! Să vă fie bine în 2024 în minte, suflet și pe toate drumurile pe care porniți! M-am oprit din scris pe blog, chiar dacă mi-am dorit (și încă îmi doresc) să am aici poze și povești despre ce am mai făcut. Pentru că nu m-am gândit și nu m-am documentat cum aș putea să optimizez uploadarea pozelor, m-am oprit efectiv. Pe Instagram e totul atât de simplu și rapid, însă pe blog, de pe laptop nu e. Pentru că nu am timp să stau și să redimensionez pozele făcute cu telefonul (care sunt gigantice). Și pentru că nu îmi țin toate pozele pe telefon ci le…
-
Lectia lui Coconut despre dorinte
Daca ati vazut pe Instagram sau pe blog poza cu un Golden Retriver, pe nume Coconut, poate ati citit si ca a stat cu noi timp de trei saptamani. Dar sa va povestesc de la inceput. Anul trecut prin noiembrie sau decembrie posta cineva pe un grup de pe Facebook ca in februarie pleaca trei saptamani in Tailanda si ar dori sa gaseasca un pet sitter pentru cainele ei. L-am intrebat pe sot ce parere are, el a raspuns ca nu una pozitiva, dar eu totusi am raspuns anuntului si m-am oferit sa il cazez, incurajata fiind si de entuziasmul Adei. (Da, am genul asta de sot, care ma lasa…
-
Retrospectiva 2022 – Capitolul 4: Sufletul
Ultimul capitol nu era scris de mai demult, l-am lasat chiar pentru finalul anului sau chiar pentru inceputul celui nou. Printre toate calatoriile, cartile si bolile, sufletul meu a fost anul trecut cel mai castigat. Evident ca toate celelalte trei tot in suflet s-au dus si l-au afectat cumva, insa atunci cand fericirea depinde de altii dar iti sta si tie in putere sa faci ceva, pai fa. Daca e sa ii pun o eticheta sau sa caut ceva care sa defineasca 2022-ul, aia ar fi “Anul in care sufletul meu a fost plin”. Si cei care l-au umplut au fost oamenii si emotiile care au venit dinspre ei si…












