Am scris și o repet de câte ori va fi nevoie. Iubesc Berlinul în primul rând pentru ce îmi oferă din punct de vedere cultural. E un privilegiu imens să aud scriitorii vorbind despre cărți care au devenit deja sau vor deveni clasice. Gândindu-mă la misterul în care e învăluit Shakespeare, de exemplu, și la cât de puține lucruri știm despre el sau viața lui, să îi auzim și vedem pe cei ale căror cărți le iubim e fantastic. Cu atât mai mult în cazul lui Rushdie pe care am fost la un pas să îl pierdem. Însă, așa cum spune el însuși, a avut noroc și continuă să scrie.…

Într-un prezent în care cel puțin două războaie vuiesc în jurul nostru și media ne bombardează cu știri și imagini foto sau video, cartea lui Susan Sontag cade la fix. Prima mea întâlnire cu Susan Sontag s-a nimerit să fie cartea asta, deși aveam alta în bibliotecă. Nu am căutat să citesc ceva pe subiect, dar Privind la suferinţa celuilalt a fost o carte băgăcioasa, căreia i-am făcut loc pentru că era menționată în Boy Parts și mă intriga titlul. (Nici nu știam că a fost tradusă și în română) Sunt multe idei interesante și o grămadă de perspective despre fotojurnalismul de război, multe perioade, mulți fotografi și pictori renumiți,…

De Jack Edwards am aflat anul trecut când a prezentat ceremonia de decernare a Premiului Booker. Mi-am dat un pic ochii peste cap când am auzit că un booktuber e ales pentru această distincție și m-am pus pe cercetat. Am intrat pe canalul lui și… n-am mai ieșit. Foarte, foarte mult îmi place de el și e singurul booktuber pe care îl urmăresc on and off. Mai mult pe Instagram decât pe YouTube, însă îmi place creativitatea lui și, în special, că nu se dă expert, e autoironic, nu folosește cuvinte bombastice, nu se ferește să dea de pământ cu cărți celebre și își exprimă doar sentimentele personale față de…

Da, există așa ceva și nu e la prima ediție din câte am înțeles luni seară. Iar oferta e superbă: carte, film, documentar, muzică, fotografie etc. Festivalul se numește Don’t look back!, e centrat (anul asta?) pe origini, emigrare, identitate și ideea de ‘acasă’ și se întinde pe o săptămână, de pe 26 februarie până pe 2 martie. Din păcate eu n-am participat decât luni seara, deși aveam bilet și marți. Sunt inimaginabil de obosită și nu mai voiam să trag de mine în halul asta, deși m-aș fi bucurat să îi ascult și cunosc pe cei pentru care am cumpărat bilet: Ema Stere, Andreea Răsuceanu, Radu Găvan, Cătălin Dorian…