tomata cititoare
-
Cărți românești pe care le-aș vrea ecranizate
Avem ideea asta în drafturi de vreo două luni și numai bine s-a potrivit cu un articol citit săptămâna trecută pe Matca Literară despre premiul Book to Screen, acordat prima data la Bookfest 2024. N-am citit eu FOARTE multă literatură română contemporană, însă am citit destulă pentru a avea preferințe și pentru a scrie articolul ăsta. De multe ori mi s-a întâmplat să mă gândesc oare cum ar fi pus în scenă un anumit pasaj dintr-o carte, iar în cazul cărților în alte limbi am și văzut. Nu mereu se potrivește cu ce a creat imaginația mea, însă multe ecranizări sunt foarte reușite. Nu mai lungesc vorba, vă las aici…
-
Salman Rushdie a treia oară la Berlin
Am scris și o repet de câte ori va fi nevoie. Iubesc Berlinul în primul rând pentru ce îmi oferă din punct de vedere cultural. E un privilegiu imens să aud scriitorii vorbind despre cărți care au devenit deja sau vor deveni clasice. Gândindu-mă la misterul în care e învăluit Shakespeare, de exemplu, și la cât de puține lucruri știm despre el sau viața lui, să îi auzim și vedem pe cei ale căror cărți le iubim e fantastic. Cu atât mai mult în cazul lui Rushdie pe care am fost la un pas să îl pierdem. Însă, așa cum spune el însuși, a avut noroc și continuă să scrie.…
-
Cititul în timpul mersului – exercițiul meu împotriva Alzheimerului
De multe ori lumea mă întreabă când am timp să citesc “atâta”. Ce înseamnă “atâta” e relativ pentru că unora 50 de cărți pe an li se pare astronomic, altora le vine să râdă. Am timp să citesc doar pe drum: în tren sau pe jos. Iar dacă conduc ascult audiobook-uri. Seara înainte de culcare, dacă apuc să citesc 10 minute sunt bucuroasă. Iar acasă, pe terasă sau lungită pe canapea… se întâmplă atât de rar că numai mă întristez când mă gândesc că nu am timpul ăsta. Dar ieri, în timp ce mergeam și citeam mi-a venit o idee și o bănuială, așa că m-am pus pe căutat dacă…
-
Privind la suferinţa celuilalt
Într-un prezent în care cel puțin două războaie vuiesc în jurul nostru și media ne bombardează cu știri și imagini foto sau video, cartea lui Susan Sontag cade la fix. Prima mea întâlnire cu Susan Sontag s-a nimerit să fie cartea asta, deși aveam alta în bibliotecă. Nu am căutat să citesc ceva pe subiect, dar Privind la suferinţa celuilalt a fost o carte băgăcioasa, căreia i-am făcut loc pentru că era menționată în Boy Parts și mă intriga titlul. (Nici nu știam că a fost tradusă și în română) Sunt multe idei interesante și o grămadă de perspective despre fotojurnalismul de război, multe perioade, mulți fotografi și pictori renumiți,…
-
Boy Parts
De Jack Edwards am aflat anul trecut când a prezentat ceremonia de decernare a Premiului Booker. Mi-am dat un pic ochii peste cap când am auzit că un booktuber e ales pentru această distincție și m-am pus pe cercetat. Am intrat pe canalul lui și… n-am mai ieșit. Foarte, foarte mult îmi place de el și e singurul booktuber pe care îl urmăresc on and off. Mai mult pe Instagram decât pe YouTube, însă îmi place creativitatea lui și, în special, că nu se dă expert, e autoironic, nu folosește cuvinte bombastice, nu se ferește să dea de pământ cu cărți celebre și își exprimă doar sentimentele personale față de…
