Când s-a anunțat publicarea acestei cărți, câteva voci spuneau că e marketing pur și Rushdie încearcă să câștige niște bani din trauma prin care a trecut. Însă dacă nu dați ascultare acestor cârcoteli și citiți cartea veți înțelege că a fost scrisă ca o formă de terapie și vindecare prin scris, o răzbunare fără violența înjunghierilor dar folosind cartea ca pe un cuțit, arma limbajului fiind cea pe care o stăpânește cel mai bine. Iar dacă atacatorul va citi vreodată cuvintele pe care Rushdie i le-a pus în gură și a schimbat narativa în favoarea lui, cred că autobiografia asta și-a îndeplinit ambele rosturi: acela de a-l vindeca pe autor…

Ioanei Bâldea-Constantinescu i-am citit toate cele 3 cărți și pe aceasta o așteptam de când a dezvăluit coperta pe Facebook. Fară să păstrez pentru final, vă spun că nu chiar de la început, însă destul de repede am știut că locul ei vă fi alaturi de celelalte cărți favorite de pe rafturile mele la care mă uit cu atâta drag ca la niște prieteni neîntalniți de mult timp. Am înțeles că la Bookfest 2024 a fost cea mai bine vândută carte a Editurii Litera și merită cu prisosință să intre în cât mai multe suflete. La fel ca și în celelalte două romane ale ei, Ioana ne poartă prin timpuri…

25 de cărți în 6 luni. Puteau fi mai multe însă am avut două piedici: Solomonarul și Zgomotul alb. Amândouă m-au ținut pe loc, aproape că m-au băgat în reading slump. Nu știu dacă de Solomonar mă voi reapuca curând, iar Zgomotul alb, după ce l-am citit, am constatat că nu pierdeam nimic dacă îl abandonam. Spre deosebire de anul trecut când postam tot ce citeam pe Instagram, făceam recapitulări lunare și eram, în general, mult mai implicată în statistici literare, anul ăsta blogul a preluat ștafeta de la contul de Instagram și am preferat să scriu aici despre de toate. Însă recenzii au fost doar vreo 3 și mai…