-
Cât timp mai am?
Mă gândesc de mult timp să scriu articolul ăsta, dar am tot amânat din diverse motive. Cel mai important dintre ele e că vreau să țin pesimismul la distanță. Dar ieri am avut o discuție mai aprinsă cu niște prietene care m-au supărat puțin. Ne-am împăcat până la urmă, dar vreau să pun în scris una dintre fricile care mă bântuie câteodată. Și mai ales să le fac lor și altora cât se poate de clar faptul că dacă mi se spune: „nu te mai gândi la asta”, „esti prea dramatică”, „nu fi pesimistă”, etc… gândurile mele n-or să dispară de la sine, n-or să se dizolve și nici memoria…
-
Eleganța ariciului
Autor: Muriel Barbery Titlu original: L’Élégance du hérisson Naționalitate: franțuzoaică Gen: roman Anul apariției: 2006 Nr. pagini: 359 (Gallimard) Traducere: Ion Doru Brana (Editura Nemira) – citită în franceză Ecranizare: Le hérisson Alte cărți de același autor: – Nota mea: 4/5 Din zece cărți citite de la începutul anului, șapte sunt scrise de femei. Nu mi-am propus asta, dar așa s-a întâmplat să aleg lecturi bazate mai degrabă pe țara de proveniență a autorilor decât pe sexul lor. La fel ca și Anotimpul fructelor de mango și Eleganța ariciului se afla pe lista recomandărilor cititorilor blogului. Diferența e că pentru ultima am auzit o grămadă de laude și era…
-
Dacă ai primi o floare, cui ai da-o mai departe?
Sâmbăta unor timișoreni a început frumos: primind un buchet de lalele din partea NN România. Am fost de față când promoterii le întindeau flori atât femeilor, cât și bărbaților, copiilor sau bătrânilor. Chiar și străinilor, pentru că, spre surprinderea mea, Timișoara are turiști. Tot spre surprinderea mea, am văzut câteva femei și bărbați refuzându-le. Pur și simplu nu se opreau din mers, ridicau o mână și spuneau: „Nu, mulțumesc.” Cum să refuzi niște flori? Mai ales femeie să fii, cum poți să întorci capul unor flori? M-a amărât reacția asta pentru că nu mai știm să apreciem nici măcar un gest, un simbol atât de inocent. Și să nu vă…
-
Mă enervează blogurile cu o singură trăsătură
Scria ieri Ama un articol cu care eu am rezonat întru totul. Totuși nu și celelalte persoane cu care am discutat articolul. Ama scrie cum a luat decizia de a nu mai permite negativismului să îi strice feng-shui-ul personal. Adică să nu le mai permită altora să se plângă pe blogul ei de cât de lipsiți de timp, bani sau altele sunt ei. Și mi se pare normal să facă asta (Ama să facă asta). Da, e OK să zici ce-ți lipsește, ce ți-ai dori, dar când zici: „te invidiez că tu ai/tu poți/tu faci”, mi se pare o aberație. Tu de ce nu poți să ai/să faci? Ce te…
-
Ce-i faci dacă te înșală?
Nu știu de câte ori am fost înșelată, dar știu că de doi băieți. Nu-i nimic, și eu am înșelat la rândul meu alți nevinovați și o dată m-am ars de mi-a trecut. Am suferit ca un câine aruncat în ploaie și mi-am învățat lecția. Am fost părăsită când iubeam mai mult și când am înșelat din milă pentru ăla de mă vâna (care ăla era unul dintre cei doi care mă înșelaseră). În fine, a curs muuultă apă pe râuri de atunci, nu mă mai atinge subiectul, nu mi-e frică de înșelat, n-am de gând să înșel, sunt perfect liniștită din punctul ăsta de vedere. Poate prea liniștită, dar…
