Să dăm cărți în loc de flori

Să ne înțelegem: florile sunt frumoase, sunt superbe, sunt gingașe, poartă un mesaj, miros frumos, sunt mesagerul lucrurilor ce pornesc din suflet, sunt exprimarea aprecierii, a mulțumirii, a fericirii, a iubirii, a tuturor lucrurilor mărețe pe care i le dorim celei cărora le oferim. Florile sunt toate astea, dar au o mică hibă: mor prea repede. Frumusețea și viața lor e atât de efemeră că, într-un puseu de filosofie, o să spun că le imprimă cumva efemeritatea lor și gestului și intenției și sentimentului.

Am citit articolul ăsta de pe blogul Bogdanei, unde cred că Radu povestea câte flori așteptau și veneau în valuri către grădiniță. Toți copiii sunt învățați să le ducă educatoarelor, învățătoarelor și profesoarelor flori de 8 martie. Permiteți-mi să mă îndoiesc că după atâția ani de învățământ și după atâtea buchete primite într-o zi (fie 8 martie, fie 15 septembrie), femeile acelea se mai bucură pentru fiecare floare la fel de mult. Cu toții avem o rudă, o cunoștință, o vecină care lucrează în învățământ și sunt gata să fac pariu că ați auzit măcar o dată: „Nu mai pot cu atâtea flori!”. Poate chiar ați primit și voi unul dintre buchetele primite de ele, de 8 martie, de la copii.

Și-acum eu am o propunere, o idee care nu-mi aparține, dar pe care o salut și-o apreciez. De ce n-am dărui o carte în locul unui buchet de flori? O carte nu se usucă, nu se ofilește, nu moare după 3 zile, nu trebuie s-o pui în apă, nu o arunci la gunoi când rămâne doar tulpina din ea. Și mai mult de atât, o profesoară, o învățătoare și o educatoare vor ști să aprecieze o carte la adevărata ei valoare, că doar e obiectul muncii lor. O singură dată mi s-a întâmplat să primesc o carte în loc de flori, de la o prietenă, la cununia civilă. Mi-a spus că preferă să rămân cu darul de la ea mai mult de 3 zile. Și mi-a scris și-o dedicație. Am citit cartea, nu mi-a plăcut nu știu cât de mult, dar o apreciez pentru că e atât de specială si datorită gestului, îmi va fi mereu dragă. Și e o carte despre o poveste de dragoste împlinită. Se potrivea perfect cu evenimentul.

Așadar, ce ziceți? Cum vi se pare ideea asta? Nu știu dacă vă surâde sau dacă o veți pune în aplicare, dar eu cu siguranță asta voi face la următoarele evenimente importante la care va fi nevoie de flori. Și tot cu o carte îmi voi trimite și copilul la școală de 8 martie, dacă o fi să mai zăbovim pe meleaguri naționale până atunci.

28 Comments

  • larisa

    Ai mare dreptate. Sotul meu de 8 martie mi-a daruit si mie o carte “Cel care ma asteapta” si am apreciat foarte mult gestul.

  • Mihaela Damaceanu

    Nu sunt de acord, sunt 100% de acord!!!
    Iubesc florile, dar sunt câteva zile în an, în care profesorii primesc zeci de buchete, de fac florărie în casă şi ele nu mai se pot pune în valoare la fel ca atunci când ai avea câteva bine plasate şi potrivite interiorului. Apoi, într-un an întreg, abia de mai primesc unul-două buchete de flori. Ideea cu cărţile am discutat-o cu mai multă lume şi toţi au considerat-o bună, iar eu şi sora mea am şi aplicat-o şi nu a fost deloc rău. Un cadru didactic chiar se bucură când primeşte o carte sau dacă florile acelea multe, ar veni nu toate odată, ci pe parcursul anului. Am fost profesoară 7 ani şi nu pot spune că nu mă bucuram de ele, dar pe cuvant că aş fi apreciat mai mult una din cele două variante. Iar mărţişoare am strâns cu sacii, ce era să fac cu atâtea, le-am dat.
    Pe cuvânt că m-am gândit să scriu şi eu o postare exact cu acelaşi mesaj, dar am amânat. Chiar ar fi bine să o fac, poate nu toţi oamenii se gândesc la aceste aspecte.

  • anatati

    Excelentă idee. Eu deja din clasa 0 nu mai dau flori la Doamna, ci ciocolată. Dar o carte e o idee și mai bună. Voi răspândi.

  • roșu vertical

    La nunta unei prietene, un prieten mult mai apropiat de-al ei, intelectualul tipic, i-a oferit (ma rog, mirilor, dar mai degraba ei ca doar erau prieteni) o carte, nu-mi amintesc titlul, ceva mai filozofic, ceva ce eu probabil n-as fi gustat, dar ea cu siguranta da. Aceeasi prietena ne facuse noua cadou la nunta bilete la Tori Amos, a fost de departe cel mai original cadou.
    Ce veau sa zic e ca it takes special people to do such things.

    • Tomata

      nu contest asta. si e un gest frumos. dar ar fi original sa-l alternam cu alte atentii, mici, personalizate, venite din suflet.

  • Romina Hamzeu

    Sunt FOARTE de acord! Ce bine ar fi să se-ntâmple asta. Eu în liceu, de câteva ori, am făcut cadou (împreună cu clasa) cărți dirigintei și profesorilor, din câte îmi aduc aminte, tot cu ocazia zilei de 8 martie. Eu nu-s profesoară, educatoare sau învățătoare, dar și eu prefer să primesc de ziua mea cărți, în locul florilor și-a ciocolatei. 😀

  • Andreea

    O, eu am pățit de ziua de nume așa ceva. Un prieten cu care petrecusem o seară intr-o cafenea, citindu-i dintr-o carte de pe pervaz, mi-a dăruit-o câteva zile mai târziu, în loc de flori. A cerut-o patronului, după ce nu o găsise în librării. Am fost atât de bucuroasă pentru că și eu o căutasem. Si cu atât mai mult că era cea din cafenea, învechită. H.D.Thoreau -Walden

  • Anca Balaban

    Ce idee buna! Apropo de carti versus orice altceva pe post de cadou, eu de obicei atunci cand sunt in pana de idei aleg carti. Si la fel de mult ma bucur cand primesc.

    • Tomata

      apreciez comentariul, dar e suficient sa-ti lasi linkul in campul special rezervat lui, nu e nevoie sa-l pui si in comment.

  • Diana

    si eu am primit carti in loc de flori, doar cateva, ca eu citesc si-s dificil de prins, insa am fost impresionata pt ca persoanele respective au fost atente la ce debitam eu ca am in plan sa citesc si nu gasesc/nu imi permit… acum, in epoca kindle, e mai usor, goodreads si lista de to read (ah, am inceput sa folosesc goodreads, la recomandarea ta, aveai dreptate, e mult mai usor sa te organizezi, thanks 🙂 )

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *