Mă enervează blogurile cu o singură trăsătură

Scria ieri Ama un articol cu care eu am rezonat întru totul. Totuși nu și celelalte persoane cu care am discutat articolul. Ama scrie cum a luat decizia de a nu mai permite negativismului să îi strice feng-shui-ul personal. Adică să nu le mai permită altora să se plângă pe blogul ei de cât de lipsiți de timp, bani sau altele sunt ei. Și mi se pare normal să facă asta (Ama să facă asta). Da, e OK să zici ce-ți lipsește, ce ți-ai dori, dar când zici: „te invidiez că tu ai/tu poți/tu faci”, mi se pare o aberație. Tu de ce nu poți să ai/să faci? Ce te reține? Ce te împiedică? Dacă permiți cuiva sau unui lucru să te rețină sau să te împiedice, îți meriți soarta, așa că nu veni pe blogul meu să-mi reproșezi mie că tu nu poți și să-ți verși invidia pe ce pot eu și tu nu.

Dar alt subiect s-a desprins în urmă acestei discuții și el se rezumă într-o frază la asta: „Ce mă enervează oamenii ăștia excesiv de optimiști sau pesimiști!” Pe mine însă mă enervează să citesc bloguri unde totul pare roz, unde acasă la acei bloggeri pare că mierea și dulceața curg pe pereți (deși e imposibil că cineva să aibă o viață perfectă, fără nici un nor, fără nici o frustrare, fără nici o supărare – pur și simplu nu cred că există asemenea oameni, ăia îs sfinți, guru, orice, dar nu oameni și în nici un caz bloggeri). Nu sunt pentru una dintre extreme pe bloguri: unii vorbesc doar despre lucrurile frumoase care li se întâmplă – de unde mierea și dulceața – alții doar despre frustrări, nervi, chestii nasoale. Într-o secundă îmi vine în minte câte un blog din fiecare categorie și recunosc că nu le mai citesc decât dacă îmi atrage atenția vreun titlu.

Evident, replica „pe blogul meu fac ce vreau eu” e foarte validă în contextul ăsta și n-o să vin în veci pururi să-ți spun că mă enervezi că scrii doar chestii optimiste și că mă dor dinții de la atâta zahăr și sirop cât se scurge din cuvintele tale, însă am voie să o spun pe blogul meu. Nu citesc bloguri cu o singură trăsătură. Vreau să te descopăr pe tine cu bune și rele, la bine și la greu, să te cunosc așa cum ești la nervi, să te înțeleg când plângi și când trăiești momente de maximă fericire, în toată sinceritatea ta. La fel ca în cazul de mai sus, pot da nu doar unul, ci mai multe exemple de-astea într-o secundă și sunt bloggerii pe care îi iubesc cel mai mult și pe care îi citesc cu drag.

Numa’ atâta am avut de spus. Voi faceți ce vreți pe blogurile voastre. 🙂

14 Comments

  • addicted

    Dupa cum ziceam si pe grupuletul nostru, al bloggeritelor…
    Nu traim intr-o lume perfecta, prin urmare nu cred ca viata unora e lipsita de evenimente neplacute si curg doar rauri de iubire si pace. Tind sa cred ca : 1. vor sa inspire celor din jur optimism, fericire, etc. inecandu-i in texte inaltatoare sau 2. prin asta ascund ce de fapt exista in viata lor si 3. e o modalitate de a arata ce le lipseste si/sau isi doresc. Fericire, optimism, etc.etc.

    Repet, NIMENI nu duce o viata roz, NIMENI nu e lipsit de frustare, nervi, despartiri, dezamagiri, etc. Astea doar se palmeaza!

    Insa, daca tu, omul real si realist, vii si prezinti X situatii, cu bune si cu rele, iti mai versi si o frustare, esti interpretat ca fiind… negativist. De cine? De cei a caror viata (aparent doar) este absolut perfecta. :)) Inca un pic si-ti plang de mila, cand nici nu e cazul, cand nici nu o ceri.
    Mi se pare hilar si trist in acelasi timp sa fii altfel decat esti, sa prezinti o viata ce nu te reprezinta.

  • Bookish Style

    Da, cand e vorba de un blog personal, nu pe o anumita tematica, nici mie nu-mi place sa vad articole liniare, vreau sa descopar omul in mai multe ipostaze.

  • Ioana

    Citesc putine bloguri acum si foarte putine bloguri personale. Mai mult bloguri de carti in care sa zicem ca oamenii mai posteaza cate ceva mai personal. Singura chestie care ma poate determina sa citesc o postare mai “plangacioasa/vaideviatamea” e umorul, adica se foloseste de umor pentru a evidentia anumite chestii. Cum ar fi Allie Brosh pe Hyperbole and a half (si acolo postarile nu sunt negative, ma rog, depinde ce intelege fiecare prin asta).

    In rest, nu stiu…imi fac singura ziua mai tampita daca citesc toate plangerile si criticile unora (uneori cam deplasate).

    In plus, ai mare dreptate, de aceea nu am un blog (daca imi fac nu voi vorbi de viata persoanala, cred…) deoarece nu simt ca pot sa ma destainui cum o faci tu, de exemplu, cu bune si cu rele. Probabil s-ar transforma intr-o chestie mai plictisitoare caci zahariseala nu imi iese nicicum :))

    • Tomata

      pe grupul de bloggerite, unde am discutat mai in profunzime subiectul, am spus ca nu vorbesc despre blogurile care nu scriu despre viata personala sau intima, ci despre cele pe care autorii par mereu, dar mereu, infuzati cu optimism si totul in jurul lor e frumos si bla bla. e ok sa gandim pozitiv, e ok sa vrem ca lucrurile sa fie roz, dar imi e imposibil sa cred ca exista vreo persoana cu o astfel de viata, care sa nu se enerveze deloc.

      Cu siguranta am pretentia asta de la blogurile pe care le citesc pentru ca asa fac eu si asta cer si de la altii. Nu zic ca-i bine cum fac eu, nu zic ca lumea trebuie sa-si puna viata pe hartie asa cum fac eu – e pur si simplu alegerea mea, scriu despre lucruri despre care vorbesc cu orcine si nu tin CHIAR atat de mult la intimitatea mea incat sa nu spun anumite lucruri. bine, sunt si lucruri care n-or sa vada in veci pururi lumina blogului, dar in rest, eu prefer sa le notez aici. sa nu uit. sa le citeasca si altii, ca poate ajuta pe cineva – si cum mi s-a demonstrat de atatea ori, chiar ajuta. 🙂

  • Lela

    La mine pe blog este “varza”, dar o varza vesela!
    Am renuntat sa mai citesc un blog “de suflet” pe care-l citeam de multi ani datorita celor scrise de tine mai sus!!!
    Un weekend fain!
    Salutari din Grecia

  • Bia

    Initial, când am citit titlul, am crezut ca nu iti plac blogurile foooarte nisate (doar despre o chestie: carti, calatorii, filme, mancare, parenting, business etc). Nici mie nu-mi plac cele fooooarte nișate, prefer sa citesc despre mai multe pasiuni pe un singur blog, căci nu cred ca cineva are o singura pasiune. Si nici nu cred ca poti scrie la nesfarsit despre un singur lucru. Dacă totuși se bate apa-n piua pe un singur subiect, prefer noțiunea de site, in loc de cea de blog.
    Însa despre ceea ce spui, cred ca mereu parerile vor fi impartite. Eu, de exemplu, citesc cu mare drag un blog care de la inceput si-a propus sa trateze doar lucrurile frumoase din viata (vacantele, starea de bine, momentele faine cu familia etc) si chiar a spus ca asta nu inseamna ca viata ii e plina doar de zile “roz”, dar blogul ii este oaza de liniste in care nu isi aduce frustrarile si tristetile.
    Acum ar mai fi si ideea ca unii oameni (multi) care au blog nu trateaza blogul ca pe o a doua natura, sunt doar oameni cu blog, au viața lor, job-ul lor, care mai și scriu din cand in cand nu neaparat despre asta. Viata nu le este toata pe blog si atunci vad oarecum normal faptul ca nu vorbesc chiar despre tot (cu bune si rele). Acum nu stiu la cine te-ai referit in mod special, la ce tip de blogger, dar simt ca ai avut pe cate cineva in minte cand ai scris 🙂
    Nu sunt insa de acord cu Addicted, care spune că: “… nu cred ca viata unora e lipsita de evenimente neplacute si curg doar rauri de iubire si pace. Tind sa cred ca: 2. prin asta ascund ce de fapt exista in viata lor si 3. e o modalitate de a arata ce le lipseste si/sau isi doresc”. E aiurea sa credem ca celor care scriu despre lucrurile optimiste care li se intampla, fix asta le-ar lipsi sau ar ascunde o viată foarte dark. Ar fi foarte trist sa fie asa și foarte trist ca noi care-i citim sa credem asta si sa fim mereu suspiciosi ca în spate acolo e de fapt total altceva 🙁

    • addicted

      Bia, nu am generalizat pentru ca asta ar inseamna sa ma includ si pe mine. 🙂 Mi-s un om optimist care militeaza pentru iubire, fericirea din lucruri marunte, etc. DAR traiesc si lucruri nu tocmai placute pe care le arunc pe “foaie” si sunt multi care rezoneaza cu starile mele.

      Aici insa era vorba de cei care in mod EXCESIV prezinta DOAR chestii optimiste( sau pesimiste), nu care pe ici colea isi arata coltul de Rai sau incearca sa inspire optimism celor care citesc. Despre asta vorbeste si Andreea si-mi este si mie la fel de greu sa cred ca viata lor e doar miere si lapte.

    • Tomata

      Bia, sa stii ca pe tine si pe Loredana v-am citat pe grupul de bloggerite. Ziceam de tine ca nu vorbesti despre viata ta super personala, dar ca despre orice ai scrie (calatorii sau carti) intotdeauna e acolo o bucata din tine, cu bune si cu rele, cu bucurii si cu nervi. Si ca blogul tau e unul dintre cele despre care vorbeam la final 🙂

      Cat despre exemplul tau cu blogul care si-a propus sa faca asta de la inceput, nu zic ca-i rau si cred ca-i chiar un blog frumos (nu stiu despre ce blog vorbesti), daca nu vorbeste despre momentele frumoase ZILNIC. pe mine asta ma dispera, o frumusete si-o fericire continua. n-o cred. 😀 iar daca mai si spune ca asta nu inseamna ca n-are si greutati, chiar cred ca e ok blogul respectiv.

      Nici eu nu prea sunt de acord cu faptul ca scriu asa pentru ca le lipseste ceva, eu cred ca doar vor sa epateze cumva si se chinuie, efectiv se chinuie sa duca o viata frumoasa. si chinul asta mi se pare gresit. nici daca as face numai ce mi-as dori si ce-as vrea oricand, cred ca n-as putea sa scriu zilnic despre lucruri frumoase sau sa nu vars un nerv pe blog sau pe Facebook :))

      • addicted

        ” eu cred ca doar vor sa epateze cumva si se chinuie, efectiv se chinuie sa duca o viata frumoasa. ” Ai exprimat mai bine ceea ce de fapt voiam eu sa zic, referindu-ma la faptul ca le lipseste ceva.

  • Loredana

    Și io, inițial mi-am zis – mno, ai pus-o, că tu ești direct p-acolo, la negativiștii ăia vizați. Apoi m-am mai liniștit, hi hi! :))

    Ce poți să zici la faze de astea? Doar că… tare bine e că-i loc pentru toți și toate și poți să alegi. Să îți placă. Să nu îți placă.

    Mie-mi plac puține bloguri, din păcate. Aș vrea mai multe… cum zici tu, un mix de trăire, autenticitate, suflet, experiențe. Deh, oameni, în toată frumusețea și hidoșenia lor.

    • Tomata

      nope, cum i-am spus si Biancai, in nici un caz tu sau ea 😛 am zis-o si pe grupul de bloggerite. tu scrii cu negativisme, dar scrii si cu optimisme si cu realisme si cu de toate. si blogul tau se numara printre cele cateva despre care vorbeam la final 🙂

  • lala

    Si mie imi vin in minte 2 bloguri: unul in care curge miere incontinuu si unul plin de nervi. Daca pe primul il mai rasfoiesc din cand in cand, pe celalalt il tin bine la distanta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *