• io, io şi iarăşi io

    Statul german în vizită la Ada

    Așa-i ca titlul vă duce cu gândul la ceva negativ? Pe mine, cel puțin, m-a dus. Când am primit o scrisoare în care mi se comunica vizita acasă a unui asistent social în data de 8 februarie între orele 12-14 am alertat pe toată lumea, de la Sotz, care era la birou, până la mătușa mea din România, să mă lămurească de ce, Doamne feri, vrea cineva de la Asistență Socială să vină s-o vadă pe Ada, la numai 3 săptămâni de când am devenit locuitori ai Berlinului. Sotzu, căruia i-a tradus un coleg scrisoarea pe care i-am trimis-o pozată, mi-a spus să stau liniștită că nu e ce cred…

  • io, io şi iarăşi io

    Viața fără IBAN

    Să reluăm relatarea de unde am rămas. Relatarea despre începuturile traiului în Berlin. Data trecută eram bucuroasă nevoie mare că aveam Meldebestätigung-ul, care am crezut eu că e Sfântul Graal. Mda… într-un fel e, doar că imediat pe locul 2, cel mai important lucru aici e un cont în bancă. Dacă n-ai cont în bancă, nu îți primești salariul și nu poți plăti chiria, chiar dacă ai bani. Constat că în țara asta, banii sunt ca vântul, știi că există, dar nu-i vezi. Cum adică? Păi toate plățile de întreținere (chirie, curent, internet etc) se trag din cont și nu poți plăti cash, iar salariul intră exclusiv pe card, nu-i…

  • tomata in societate

    Întâlniri cu mame din Berlin

    Pentru că m-am săturat să duc o viață de pustnică, închisă între câteva ziduri, în cele 3 zile de net „nelimitat” (pentru că doar 3 zile au durat cele 7 gratis, care de fapt erau 1GB, dar nu scria nicăieri pe ambalaj, așa că noi am lăsat netul pornit într-una) am căutat câteva activități în care să o pot implica și pe Ada. Știam deja de la Lavinia de meet-ups, fusesem la o asemenea întâlnire la Revelionul petrecut la Londra, așa că știam că și la Berlin le voi găsi. Mi-am instalat aplicația pe telefon și-am descoperit cu bucurie că sunt tematice. Așa am găsit o întâlnire săptămânală pentru gravide…

  • io, io şi iarăşi io

    După două săptămâni în Berlin

    Primul lucru care îmi vine în minte când încep o propoziție cu titlul e „nu îmi e dor deloc de casă”. Nici măcar cu toate frustrările adunate, nici măcar cu toată singurătatea cu care mă chinui. E foarte departe casa de mine și nu doar la propriu. Mă surprinde că nici măcar nu mă apucă nostalgia când mă gândesc la casa noastră de acolo, când văd poze făcute în sufragerie sau când ies cu Ricky la plimbare pe alte străzi decât pe cele pe care am copilărit. De când n-am mai scris s-au rezolvat o parte din frustrări. Chiar a doua zi după ce-am publicat articolul cu ele, dintr-a treia…

  • io, io şi iarăşi io

    Frustrări în noua casă

    Mă așteptam să mă treacă tot felul de stări, însă speram să fie majoritatea pozitive sau cel puțin indiferente. După câteva zile petrecute în noua casă, noul cartier, noul oraș, noua țară, iată că în loc de bucuriile și satisfacția la care mă așteptam, sunt cuprinsă de o grămadă de frustrări. Nici nu știu cu care să încep, atâtea sunt. Cea mai apăsătoare e cauzată de nenorocita aia de înregistrare la primărie (Anmeldung), de care avem atâta nevoie pentru a trăi bine aici și pe care n-am reușit să o facem încă, din diverse motive: prima dată ne-am dus la primărie înainte să ne fi mutat și nu se putea…