După două săptămâni în Berlin
Primul lucru care îmi vine în minte când încep o propoziție cu titlul e „nu îmi e dor deloc de casă”. Nici măcar cu toate frustrările adunate, nici măcar cu toată singurătatea cu care mă chinui. E foarte departe casa de mine și nu doar la propriu. Mă surprinde că nici măcar nu mă apucă nostalgia când mă gândesc la casa noastră de acolo, când văd poze făcute în sufragerie sau când ies cu Ricky la plimbare pe alte străzi decât pe cele pe care am copilărit.
De când n-am mai scris s-au rezolvat o parte din frustrări.
Chiar a doua zi după ce-am publicat articolul cu ele, dintr-a treia încercare, am reușit să ne înregistrăm și m-am simțit de-a dreptul împlinită când am ieșit cu foaia de Meldebestätingung din primăria de cartier.
După ce marți ne-am înființat acolo la ora 8 și am făcut cale întoarsă pentru că programul începea de la 10 (așa-i dacă n-ai internet și nu poți verifica), miercuri ne-am trezit și mai de dimineață și ne-am prezentat la Bürgeramt înainte de 8. Erau deja vreo 15 oameni zgribuliți în față. Am reușit să intrăm, să ajungem la ghișeul de Informații, unde, desigur, funcționara nu prea vorbea engleză, dar a înțeles ce vreau și mi-a făcut programare pentru ora 8:48 (da, atât de exacți sunt). Am întrebat dacă e suficient să rămân doar eu sau trebuie și Sotzu. Era, așa că el s-a dus la lucru în timp ce eu mă rugam la toți sfinții din calendar să reușesc să rezolv și asta. Aveam emoții ca la examen când am intrat în birou. Am dat de o tanti cam seacă și nevorbitoare de engleză, dar m-am descurcat. Am transpirat de vreo două ori de frică: o dată când părea că e ceva în neregulă cu numele meu (Ada și tatăl ei au același nume, eu îl mai am și pe Ursu), a doua oară când numele Sotzului era în certificatul de căsătorie cu „ș”, în pașaport cu „s”. Până la urmă n-a fost nici o problemă și nici nu știu exact cât am stat acolo, dar mie mi s-a părut că a trecut o oră.
Deci suntem înregistrați ca locuitori ai Berlinului.
Pasul următor? Contul în bancă. După ce-am analizat problema de acasă, după ce-am mai vorbit cu prieteni și după ce Sotzu s-a consultat cu noii colegi, s-a hotărât la DKB, care este o bancă online, super sigură cu super multe avantaje, fără comisioane, cu asistență online 24/7, dar fără nici un ghișeu fizic și cu multe motive de a te respinge dacă nu te califici să le fii client. (Printre avantaje se numără faptul că putem scoate bani de la orice bancomat, fără absolut nici un comision și cel că trasferurile între DKB și alte banci sunt gratuite.
Fiind bancă online, evident că nu poți cere un cont fără internet. Hai la IKEA, a doua noastră casă, ne luăm niște chiftele și o salată de fructe, completăm formularul și plecăm acasă. A doua zi primim mail că trebuie să ne verificăm identitatea și o putem face prin două metode: fie pe internet (d’oooh), fie la poștă. Pe internet, dând click pe un link din mail și cu un anumit cod, puteai vorbi cu un agent dintr-un call center, căruia trebuia să-i răspunzi la niște întrebări și să te identifici arătându-i la webcam pașaportul sau CI-ul (depinde ce ai trecut în formularul de înscriere). După câteva rateuri, eu am reușit să mă identific și să îmi confirm datele, în timp ce Sotzului, care are pașaport mai vechi, i s-a tăiat macaroana când coperta acestuia nu a fost găsită în baza lor de date. Cu buza umflată, am plecat acasă, setați să mergem la poștă să încercăm acolo. N-am avut timp vineri, însă sâmbătă am găsit un oficiu deschis, ne-am dus cu un cod și cu paşaportul, dar lăsasem acasă Meldebestätingung-ul (înregistrarea noastră), așa că ne-am întors după el. Foaia cu codul și încă un formular s-au trimis la DKB prin poștă, așa că acum așteptăm să ne trimită răspuns dacă ne primesc printre clienții lor și, evident, să ne dea un număr de cont și să ne trimită cardurile acasă. Am rezolvat în mai puțin de 5 minute, fără să plătim ceva.
Cu internetul am rezolvat-o provizoriu, că până n-avem contul, nu putem face nici un contract. Așa că, sătui să tot mergem la IKEA să mâncăm chiftele și salată de fructe, ne-am cumpărat un stick de internet mobil, cu o săptămână de internet nelimitat și o cartelă cu 500MB, valabilă o lună. Sperăm că până se termină internetul ăsta să avem măcar cererea făcută pentru cel care ne va fi instalat acasă. Așa că, o săptămână și puțin, viața mea va fi mai frumoasă puțin.
Cu asigurarea de sănătate, ne-am prezentat azi dimineață la TK, pe care i-am ales pentru că i-am auzit pe mulți că sunt mulțumiți de serviciile lor. Şi acolo am rezolvat în maxim 15 minute şi în engleză chiar. Aşteptăm ca firma la care lucrează Sotzu să facă actele cu ei şi noi să ne primim cardurile în poştă.
Mai trebuie să înregistrez câinele la primărie, să-i caut veterinar să văd dacă îmi poate prescrie Fenobarbital, dacă nu, să rezolv cu veterinarul din țară și cu o grămadă de ajutor din partea prietenelor mele, pe care le voi ruga să mi-l trimită aici.
Lucrurile arată puțin mai bine și mai încurajator, dar n-am exorcizat toate frustrările.
Căruciorul nu-l mai aduc în casă, îl las în mașină.
Cu spălatul la mașinile cu fise m-am obișnuit.
Mă plimb prin Berlin cu mașina de parcă aș fi în Timișoara și GPS-ul e cel mai bun prieten al meu.
Ma simt singură tare şi n-am identificat încă adevăratul motiv. Nu ştiu dacă e lipsa prietenilor de acasă, a Sotzului, care ajunge acasă după 7 seara sau a lipsei mele de activitate. Eu mă simt destul de bine cu mine însămi și nu mă plictisesc în compania mea, însă faptul că sunt limitată în multe privințe (cum ar fi internetul), mă însingurează și mai tare. Am avut momente în care efectiv m-am plictisit și nu mi s-a mai întâmplat asta de ani buni. Cu cărți pe Kindle, cu filme și seriale pe laptop, cu un oraș de descoperit… cumva n-am chef de nimic. Însă pe săptămâna asta, mi-am setat câteva destinații, dintre care una e la un magazin foarte mare de materiale. M-aș reapuca de fuste, dar n-am tot ce-mi trebuie la mine. N-am decât o cutie de ațe, din 3, n-am fermoare, n-am manechinul. Însă am speranța că sigur voi găsi de toate, fără să cheltui o avere pe ele și când mă reapuc de cusut, o să-mi mai vin în fire.
Cam astea-s noutățile.
35 Comments
Moldoveanca
Te simti singurica pentru ca nu ai inca o rutina, ai rabdare ca intri si in rutina si dupa aia n-o sa stii cum sa mai iesi din ea 😀
Pai drumul vostru a fost mult mult mai lin decat al nostru! De exemplu noi nu am avut voie la TK pentru ca ne trebuia istoric de asigurari de sanatate si nu acceptau istoricul romanesc. Asa ca am aterizat la nenorocitu’ de AOK pe care imi tot fac curaj de vreo 3 ani sa-l schimb cu TK.
Fii atenta si cere caietelul ala de la TK ca-ti dau pana la 200 de oiro inapoi pe an daca faci niste controale pe care ti le cer ei gen dentist de 2 ori pe an, analize de sange, ginecolog, participare intr-un club sportiv, donare de sange si nu mai stiu ce.
Cand scrii tu acu’ imi amintesc si eu de toate rahatelele astea pe care a trebuit sa le facem – deci nu te teme, o sa le uiti f repede, cand o sa te intrebe cineva in 5 ani ce ai facut va trebui sa te intorci la postarile astea ca sa poti sa-i raspunzi!
Apoi cu netul stii ce am facut noi? Am mers cu tupeu si am batut la usile vecinilor si din prima incercare am gasit pe unii care ne-au dat din netul lor pana ne-a venit noua netul. Le-am facut o prajitura si le-am dus drept multumire. Apoi, cand au schimbat ei compania de net le-am dat noi din netul nostru pana au venit sa le instaleze. Oamenii sunt dulci si primitori, cam cum era pe la tara la noi mai de mult. Incearca si schema asta, s-ar putea sa fi luat stickul ala degeaba.
roșu vertical
Sau, roaga-l pe sot sa intrebe la serviciu, s-ar putea sa aiba ei stickuri pentru situatii de genul asta; e normal sa ai nevoie de acces la net pentru a rezolva toate trebusoarele birocratice. Stiu ca alui meu i-au dat unul de la firma pina am reusit sa instalam internet.
O sa fie bine, hai ca deja v-ati miscat cu o gramada de chestii.
Tomata
nici la solutia asta nu ne-am gandit. o sa-l rog sa intrebe.
merci de idee. 🙂
Tomata
@ Moldoveanca – e posibil sa fie asta cauza, lipsa rutinei.
la TK nu ne-a cerut absolut nimic, doar numele angajatorului, pasapoartele si adresa, atat. or fi devenit mai flexibili?
am primit o brosura de la ei, inca n-am rasfoit-o, dar azi si-asa n-am ce face 😛 si pe mine ma bucura ca te trimit obligat la doctor, iar daca te mai si platesc pt asta e si mai bine.
interesanta idee asta cu cerutul netului la vecini. nu m-am gandit sa facem asa, dar sper sa se rezolve problema in timp util. oricum, cand se termina saptamana asta de lafaiala, o sa ne limitam la cautarile importante, de care chiar avem nevoie.
Livia
Nu te trimite TK la dr.- d-na nu s-a exprimat corect.
Toti copiii primesc de la casele de sanatate un caiet pt. Toate Consultatiile incepind de la nastere KINDER-Untersuchungsheft care ramine la mama si urmareste evolutia copilului pina in luna 64 de viata. Mai primesc si un un caiet pt. Evidenta vaccinurilor. Asta ofera orice casa de sanatate.
Pt. Fiecare Untersuchung (consultatie) este o pagina care va fi completata de dr.
U2 (3-10 zi)
U3 (4-6 Sapt.)
U4 (3-4 luna)
U5 (6-7 luna)
….
U9
Cauta und dr. de copil si inscrie fetita, lasa sa-i faca U5 si vaccinurile la zi.
Iti trebuie programare si cam dureaza. Este bine sa cunoasca fetita cind este sanatoasa si sa fie inscrisa undeva. Nu esti multumita te muti, dar situatia va fi tot cam asa.
Sint f. putini dr. de copii – 1-2 pe cartier e foarte foarte foarte putin. Nu vine nici und dr. acasa la nici un copil si la nici o boala si la nici o febra. Numai daca este in stare foarte grava vine salvarea.
De viner seara 19.00 Uhr pina luni dim. Te duci cu copilul bolnav la spitalul de copii si stai la o coada imensa unde max. 2 dr. de casa de copii fac de garda (deci nu dr. spitalului). Sint numai urgente. Copiii accidentati, cu oase rupte sint consultati de dr. angajati ai spitalului si pot fi internati.
Noteaza unde cum si la cine trebuie sa te duci in caz de urgenta.
Pt. Copiii mai mari sau noi primim oferte sa mergem la diverse consultatii – dar fara obligatii. Nici vaccinurile copiiöor nu sint obligatorii. Este foarte important sa mergeti 1-2/an da dentis, cereti un BONUSHEFT si nu il pierdeti. Daca va trebuie o coroana primesti 20-30% Bonus de la TK.
Eu tb. Sa-mi fac o coroana, am primit Angebotul de aproape 700 € (nu e implantat, numai o coroana).
Partea mea de plata este de aproape 500 € cu toata asigurarea mea medicala. Asta e situatia la toti.
Tomata
wow… merci pentru toate informatiile.
am primit ieri un caiet de la TK si scrie acolo ca unele controale sunt suportate de ei. insa e in germana si nu inteleg chiar tot. peste o luna vine matusa mea aici si o sa ma ajute ea cu traducerea ca o sa aiba timp.
trebuie neaparat sa caut un pediatru pentru ca are deja 6 luni si nu are nici vaccinul de 4 luni. 🙁
doina
Eu iti tin pumnii in continuare!!!!
Tomata
multumesc 🙂
Mihaela
Faptul ca te simti singura ascunde dorul de casa. In engleza este ‘homesick’ si se ia foare in serioada in cazul studentilor straini sau noilor veniti aici. Dar nu inteleg, vorbesti dor de tine si de depandenta ta de internet. Dar o ai pe Ada, ati putea face atat de multe lucruri impreuna. Are doar cateva luni si are foarte mare nevoie de tine. Si pentru ea, chiar daca nu poate verbaliza, este o schimbare. Este perioada ei senzoriala si trebuie sa se acomodeze la un nou mediu inconjurator.
Tomata
In primul rand, ma deranjeaza aceasta punere la zid si presupunere nefondata.
In al doilea, Ada si “dependenta” mea de internet, chiar n-au nici o legatura.
De fiecare data cand am pomenit de internet si de dorinta de a sta online a fost in legatura cu problemele care trebuie rezolvate acolo, pe internet, nu era vorba de frecat menta pe Facebook sau pe blog sau la taclale cu prietenele.
Faptul ca nu am pomenit-o pe Ada in postul asta nu inseamna ca nu ii acord atentie sau ca ma intereseaza doar distractiile mele. Te asigur ca nu e deloc vorba de distractie in nevoia de internet.
Si acele atat de multe lucruri pe care le putem face impreuna sunt si alea cam limitate. Mai mult de atat, tot de pe internet ma pot inspira cu idei legate de stimularea ei, nu de alta, dar n-am mai fost mama pana acuma si nu stiu chiar tot, oricat mi-ar placea mie sa fac lucrurile in felul meu.
diana
Foarte bine punctat! In afara de asta, te admir pentru faptul ca nu insisti s-o faci pe-a mama eroina care in afara de copil nici nu concepe sa aiba alte preocupari. Am mai zis, si eu am o fetita de 10 luni, ma dedic cit pot ei ei, dar stiu foarte bine ca daca n-as avea putin timp si pentru mine as lua-o razna.
Mihaela Damaceanu
Mihaela, nu te supara ca te intreb, dar acesta imi pare un comentariu putin rautacios. Gresesc? Nu ca Andreea are intotdeauna dreptate sau este un om perfect(cine poate fi asa), dar am impresia ca vanezi putin orice lucru ce se poate comenta in mod negativ. Nu este deloc usor sa scrii atata, sa te expui lumii, sa oferi multa informatie gratuit si sa reusesti sa continui si sa treci peste tot feed-backul negativ pe care il primesti cand ai un blog cunoscut. Parerea mea. De aceea atunci cand nu sunt de acord cu ce citesc pe un blog, fie renunt sa mai citesc, fie comentez si imi spun parerea, dar nu ca si cum as vana greselile omului, ci argumentat, obligatoriu folosind un ton normal, firesc si daca se poate chiar cald.
Tomata
in primul rand, acesta nu este un articol despre Ada, ci un fel de dare de seama despre cu totul alte lucruri.
si ai dreptate, cand scrii tot ce ti se intampla, intotdeauna se va gasi cel putin o voce care sa iti bage de vina. oh well, nu incerc sa multumesc pe nimeni, dar ma scoate din sarite cand eu vorbesc despre un lucru si mi se reproseaza altul despre care nici nu e vorba.
Livia
Ma bucur ca ati reusit sa va anmelduiti.
Sa-ti spun ceva – eu nu am fost deloc in primii 16 ani in Rom. dupa ce am ramas in Germania acum 25 1/2 ani!
Aveam atunci 26 ani eram maritata de 4 ani si fara copil.
Lasasem si noi un apt. mobilat in Buc. si uite ca toata atentia si puterile noastre s-au concentrat aici in servici, invatatul limbii, cautat locuinte (ne-am mutat cam la 1-2 ani in acelasi oras Stuttgart bucurindu-ne de fiecare m² cistigat si un pic de comfort (nu Lux). Apoi exact dupa cele 6 luni de Probezeit am ramas fix Gravida. Mi-am pastrat serviciul, dar am lucrat (am stat 5 luni acasa). M-au ajutat parintii mei, fiind si ei cu noi, dar in locuinte si cartiere diferite. Apoi cresa greu gasita si in alt cartier, cu bolile luate de acolo si alergatul la dr.. Apoi am divortat. Si in final am azi 2 baieti si sint singura, salariata si independenta. Nu ma dau de exemplu, dar asta este.
In Germ. este la moda Krabbelgruppe – mamele se intilnesc regulat cu copii de virste apropiate. Vezi ce-i prin jur. Prin biserica catolica, prin oras, incearca, daca nu-ti place nu te mai duci si cauti alta grupa.
Cauta prin Google Krabbelgruppe Berlin si o sa vezi ce este pe aproape sau interesant.
Pt. Internet – daca iti cauti un contract intreaba, ce se intimpla daca va mutati.
Pt. Kindergeld – eu lucrez la stat si primesc alocatia cu salariul.
Ati anuntat copilul? Am copiat pt. voi un text de pe pagina orasului Berlin
Landesfamilienkasse – Häufige Fragen
Antrag auf Kindergeld
Was ist bei der Beantragung von Kindergeld zu beachten ?
Antrag
Kindergeld wird nur auf schriftlichen Antrag gewährt. Ein mündlicher Antrag (z. B. durch Telefon) ist nicht möglich.
Für die Antragstellung sind Formblätter zu verwenden. Sie stehen Ihnen hier zum Download zur Verfügung.
Unterschrift, Vollmacht
Kindergeldanträge sind grundsätzlich zu unterschreiben.
Der Antrag kann auch durch einen Bevollmächtigten gestellt werden (z. B. durch Angehörige der steuerberatenden Berufe).
Verjährungsfrist
Kindergeld kann rückwirkend für höchstens vier abgeschlossene und das laufende Kalenderjahr festgesetzt werden.
Welche Mitteilungspflichten habe ich ?
Wenn Sie Kindergeld beantragt haben, sind Sie nach § 68 Abs. 1 des Einkommensteuergesetzes verpflichtet, Ihrer Familienkasse unverzüglich alle Änderungen in Ihren Verhältnissen und denen Ihrer Kinder mitzuteilen. Mitteilungen an andere Behörden (z. B. an die Gemeindeverwaltung, das Einwohnermeldeamt, Arbeitsamt oder das Finanzamt) oder eine andere Stelle genügen nicht.
Nachweise
Welche Nachweise bei einer Antragstellung beigebracht werden müssen, ergibt sich grundsätzlich aus dem Antragsvordruck. Sollten darüber hinaus weitere Nachweise erforderlich sein, werden Sie durch die für Sie zuständige Familienkasse entsprechend informiert.
Näheres zur Nachweispflicht enthält auch das Kindergeldmerkblatt.
Was kann ich tun, um die Bearbeitungszeit nicht zu verzögern ?
Bitte füllen Sie die Anträge vollständig aus und überprüfen Sie, ob sämtliche Nachweise beigefügt sind. Senden Sie Ihre Anträge an die für Sie zuständige Familienkasse (siehe nachstehend) und geben Sie Veränderungen jeweils umgehend an.
Adressierung
Um zu gewährleisten, dass Ihr Antrag auf direktem Weg die zuständige Familienkasse erreicht, prüfen Sie zunächst bitte die Zuständigkeit der Landesfamilienkasse im Landesverwaltungsamt. Die Landesfamilienkasse im LVwA ist für einen Teil der Beschäftigten des öffentlichen Dienstes im Land Berlin zuständig. Eine Übersicht, welche Dienststellen und Einrichtungen betreut werden finden Sie hier.
Sollten Sie nicht im öffentlichen Dienst des Landes Berlin beschäftigt sein, wenden Sie sich bitte an die für Sie zuständige Familienkasse bei der Bundesagentur für Arbeit.
Sofern die Landesfamilienkasse im Landesverwaltungsamt für Sie zuständig ist, verwenden Sie bitte die folgende Anschrift:
Landesverwaltungsamt Berlin (Postanschrift)
Landesfamilienkasse
10702 Berlin
oder
Landesverwaltungsamt Berlin (Anschrift des Dienstgeäudes)
Landesfamilienkasse
Fehrbelliner Platz 1
10707 Berlin
An wen kann ich mich zur Klärung von Einzelfragen wenden ?
Falls Fragen offen bleiben, wenden Sie sich bitte an Ihre Kindergeldsachbearbeiterin, dessen Namen und Telefonnummer Sie auf Ihrem letzten Kindergeldbescheid finden.
Wir weisen vorsorglich darauf hin, dass die steuerliche Beratung den steuerberatenden Berufen vorbehalten ist. Bitte haben Sie deshalb Verständnis dafür, dass die Bearbeiterinnen nicht befugt sind, beratende Auskünfte zum Thema Kindergeld zu geben.
Mult succes!
Tomata
wow, 16 ani… nu imi e dor, dar 16 ani nu stiu daca as putea sta departe. bine, acum 25 de ani erau altele conditiile si stiu de la matusa mea, care si ea a fugit in Germania in perioada comunismului si cativa ani nici macar n-a putut comunica cu cei de acasa.
merci de ideea cu Krabbelgruppe, o sa caut. Am gasit si niste meet-up-uri group-uri pentru mame care vorbesc si germana si engleza si mi-ar placea sa le incerc. dar, din nou, fara internet, nu stiu cand sunt, nu pot da join, nu pot merge.
pt internet, am intrebat deja la cei cu care vrem sa inchiriem contractul si au spus ca-l luam cu noi daca ne mutam.
am inregistrat-o si pe Ada la Burgeramt, insa la Finanzamt inca nu. pana n-avem contul in banca nu putem. si am inteles ca acolo putem depune cerere si pentru Kindergeld. dar ma mai documentez.
multumesc de informatia de pe berlin.de
Livia
nu Finanzamtul este altceva – acolo se fac actele de impozit pe salariu, dupa 1 an de lucru.
Kindergeld-Antrag este la Familienkasse (ai si adresele in acel articol). Tu trebuie sa faci cererea Online. Nu primesti Kindergeld numai pt. ca are Ada Anmeldung.
Tomata
aaaaa, acum inteleg. am fost ieri la o intalnire de mame din Berlin si am mai primit ceva informatii. o sa ma interesez si de Familienkase 🙂
Greta
Bravo, ce mă bucur să citesc vești bune! Ai să vezi, treptat le veți rezolva pe toate. Știi care-a fost una din primele expresii învățate de mine aici, când nu știam germană nici cât să cumpăr pâine? ”Schritt für Schritt”. Doamne, cât de adevărată e și de câte ori mi-am repetat-o, a devenit o mantră :)) Dar funcționează!
Te îmbrățișez cu drag, baftă în continuare! 🙂
Tomata
si tatal meu avea o vorba, pe care, cand eram mica o detestam: toate la timpul lor. acum o inteleg atat de bine.
multumesc de incurajari 🙂
Cris
Cred ca e normala starea ta, daca te ajuta ca iti spun. Si eu am simtit la fel, desi mergeam zilnic la job. Primele 3 luni au fost grele pt mine, la fel internet aveam la munca, ma rog restricted, si wi-fi prin cafenele. Punctul de sustinere a fost sotul si faptul ca am inceput o rutina, cautam sa vedem locuri noi in fiecare weekend, sau sa facem ceva seara – un film, o mancarica etc. Toate lucrurile pe care trebuia sa le rezolvam la inceput au fost complesitoare, dar treptat se rezolva, unul cate unul.
Mult success, te imbratisez si o sa fie bine!
Tomata
de doua weekenduri mergem doar la cumparaturi ca inca ne mai trebuie chestii pentru casa. in plus, el are de invatat chestii pentru serviciu si na… asta e prioritar. mai mult de atat, in unele zile e frig de ingheata pietrele, ploua si nu imi vine nici mie sa ies din casa. dar cand e soare, imediat ma mobilizez si ma duc undeva. in cartierul asta nu e nimic, absolut nimic interesant de vazut sau de facut. nu ma mai plang, sigur gasesc eu ceva care sa-mi ridice moralul.
o femeie
Eu in primii ani am facut tot ce mi-a stat in putinta sa ma integrez: job, scoala de limba,legat prietenii locale, discutii cu mamici/vecini/oricine avea rabdare, in primul rand cu altii parinti etc. Asa am descoperit cateva americance de la care am invatat extraordinar.
Cat despre vreme, nu te crampona de ea, iesi afara si daca ploua, ca ploaia pica des in zona asta a lumii; geaca cu gluga si husa la carut si go go go, ploaia inseamna ca e peste 0 grade – ce faci cand da ninsoare si viscol si – grade? . Si vorba Liviei: cauta grup de activitati pentru copii si cu mamici, ajuta foarte mult!
Tomata
pai sunt deja grade cu -. chiar -9 in unele zile 🙂 ingheata si sufletul in mine :))
asta fac acuma, caut grupuri de mamici. 🙂
Cris
Ce fain că se așează lucrurile, ușor ușor! Acomodare ușoară și „probleme” cât mai rapid rezolvabile”
Tomata
multumim 🙂
vali
http://berlin.craigslist.de/search/zip?lang=en&cc=gb&is_paid=all
Maya
cum ati facut cu permisul?
e valabil 6 luni parca si apoi faci iar scoala sau iti schimba ?
Tomata
6 luni ai voie cu masina cu numerele de Romania, dupa care trebuie s-o inscrii in Germania. Permisul nu trebuie schimbat.
maya
hmm..de permis am auzit ca de fapt il pot preschimba sau ca poti circula daca e valabil ca sunt toti in ue
apoi de masina ca poti plati ceva taxa sa o folosesti.
oricum in 1 2 luni ma gandesc ca rezolv cu munca, cazare, asigurari care e mai important. vad apoi cu masina.
Miruna
Incetul, incetul lucrurile o sa reintre pe fagasul normal si atunci o sa zambesti cand o sa-ti aduci aminte de toate aceste peripetii prin care ai trecut 🙂
Pingback:
Pingback:
Pingback:
Pingback:
Bianca
Orice schimbare este grea, mai ales cand aceasta inseamna sa pleci intr-o tara straina. Dar, daca motivele pentru care ai ales aceasta varianta sunt foarte puternice o sa te motiveze si o sa treci si peste singuratate si peste nostalgii. Succes!