-
Șocată și îngrețoșată și neplăcut surprinsă
Am auzit în câteva rânduri și-am citit în câteva locuri că Berlin is not Germany. Mi-au povestit mamele la întâlnire că au văzut bărbați urinând în mijlocul șoselei sau defecând (să nu vorbesc urât) la intrarea în supermaket. Sau chiar cupluri făcând sex în metrou. N-am avut „privilegiul” până acum să fiu martoră la așa ceva – nu că mi-aș dori – dar am fost la altele două, care m-au făcut să-mi adun mandibula de pe jos. Martorii lui Iehova În Timișoara, martorii sunt insistenți și nu se lasă cu una cu două. Cu toate astea, pe la noi n-au mai fost în vizită demult, am și uitat de existența…
-
De pe altă lume
Unul dintre factorii care stăteau la baza mutării în Berlin, pentru mine cel puțin, era posibilitatea de a gusta din toate evenimentele, senzațiile și experiențele pe care le are de oferit o capitală. Și Bucureștiul ar fi avut asta de oferit, chiar dacă nu la nivelul unei capitale ale Europei de vest. Pentru cineva atât de avid și dornic de experiențe noi, de cultură și de distracție (nu în sensul de clubăreală) ca mine, Timișoara era mult prea săracă în oferte. Nu pot descrie nici măcar în proporție de 50% tot ce pot face și ce pot vedea la Berlin pentru că și eu acum descopăr. Însă citesc toate afișele,…
-
Spinosaurus si Tristan
Am tot văzut afișe cu Spinosaurus prin oraș, așa că am întrebat pe toată lumea pe care o cunosc aici dacă vine să vedem niște oase de dinozauri. În România n-am avut acces la așa ceva, deci cum ziceam, aici voi profita de orice mă interesează. Au răspuns invitației mele vară-mea, o vecină de bloc și Nicoleta cu familia. Evident și Sotzu cu Ada, dar ei nu aveau nevoie de invitație. Așadar, într-o duminică ploioasă, după ce-am stat la o coadă destul de lungă, am intrat în muzeu să admirăm scheletele în mărime naturală aduse temporar de la Chicago la Muzeul Științelor Naturale din Berlin. Până să ajungem la personajul…
-
O chestie drăguță cu niște imigranți
Acasă la tanti Merkel, adică chiar în orașul în care locuiește și prezidează, și imigranții din Siria sunt cumva acasă la ei. În noua lor casă. Nu am intrat până acum în contact cu ei, nu prea știu multe despre ei, nu i-am văzut. Știu că sunt centre de colectare de haine și alte cele pentru ei, însă nu știu unde și nici n-am fost prea curioasă de asta. Însă, membră fiind pe un grup unde se oferă lucruri gratuite, un fel de Donez în Timișoara, grupul Ancăi, al Oanei și al meu (doar că eu am cam dispărut ca măgarul în ceață), am dat peste un anunț foarte simpatic…
-
Life event: AM NET ACASĂ
Am păstrat ziua asta goală, adică n-am pregătit nici un articol, pentru că speram și-mi doream din tot sufletul să pot îl pot scrie pe ăsta. Azi e o zi fericită și-o spun fără să mă tem că mă va acuza cineva de superficialitate sau să-mi pese câtuși de puțin dacă cineva o face. Că deja s-au ridicat niște voci (mă rog, una singură), care să mă pună la zid că-mi pasă mai mult de internet decât de timpul liber pe care îl pot petrece cu Ada. Dar înainte să îmi aduceți acuze de genul, vă invit să vă mutați într-o țară noua, complet neajutorați, să nu vorbiți limba și…













