Umbre peste o dorință împlinită

N-am făcut niciodată un secret din faptul că îmi doresc nespus să plec din România. Pe Facebook, puțin pe blog, dar mai ales prin viu grai, oricui a avut chef să mă asculte, am vorbit despre viața pe care mi-o doresc și aș putea-o avea departe de România. Motivele sunt destule: de la sistemul defectuos până la mașinile parcate pe trotuar, de la condițiile din spitalele de stat până la lipsa unui spital privat de pediatrie, de la corupție până la autorități cărora nu le pasă suficient. În fine, nu e nevoie să enumăr eu tot ce ne deranjează pe toți în țara asta. Gândiți-vă fiecare la un singur lucru care vă enervează până vă înverziți la față și considerați că pentru mine și familia mea e un motiv în plus de a pleca.

Și plecăm. În sfârșit dorința mi se îndeplinește și în ianuarie o tăiem la Berlin. De unde rezultă dorința îndeplinită.

Dar ce se întâmplă când o dorință îndeplinită nu are efectul scontat? Când bucuria întârzie să apară sau când zâmbești doar cu colțul gurii. Când în locul euforiei pe care ți-ai închipuit-o la perspectiva viitorului pe care îl visezi se instalează o teamă acută. Și nu e vorba de teama de necunoscut, de o viață nouă, de un alt început (care oricum există și suntem pregătiți sa nu ne fie ușor). E vorba de teama că poate te duci fix în brațele morții. Numiți-mă nebună, panicoasă, prăpastioasă – știu deja că sunt toate astea, dar chiar nu mă pot abține de la gândurile astea când în fiecare zi aud la radio, citesc pe net și văd la televizor că ba au fost dejucate atentate prin diverse capitale europene, ba Rusia s-a supărat pe Turcia și NATO se întrunește de urgență, ba la Bruxelles și Paris s-a declarat starea de urgență. Nu mă pot împiedica să nu mă gândesc că traiul într-o țară ca România poate fi a blessing in disguise. Și tocmai acum când lucrurile par să se îndrepte (cât de cât, că mai e mult până departe), noi plecăm acolo unde am putea fi foarte expuși.

Așadar și prin urmare, nu sunt atât de fericită cât mi-am închipuit că voi fi când în sfârșit plecarea e o certitudine, nu o dorintă.

Dar într-o notă mai optimistă, nimic nu e întâmplător și ce e scris să se întâmple oricum se va întâmpla.

În altă ordine de idei, dacă aveți prieteni, rude sau neamuri pe la Berlin, mi-ar prinde bine niște contacte să pun niște întrebări. Că am eu o verișoară acolo care mă ajută cu diverse, dar ea fiind nemțoaică get-beget s-ar putea să nu cunoască toate chițibușurile unei relocări.

37 Comments

  • Maya

    avand in vedere ca si noi vom pleca dar in martie am tot citit siteuri. rudele din afara sunt de 20 de ani plecate deci nu prea ma pot ajuta.
    am gasit destule date pe germaniadirect.de…despre ce acte trebuie, cazare si diverse treburi necesare relocarii.
    apropo de masini parcate oriunde care si pe mine ma calca pe nervi, la nemti se poate face o reclamatie daca este cineva parcat pe locul tau, in fata blocului si nu sta acolo, daca iti taie calea….si politia chiar ia masuri.
    sa povestesti si pe aici cum e viata prin germania si cum a mers mutatul

    • Tomata

      am citit si eu de mi s-a acrit :)) pe multe site-uri si bloguri scrie cam acelasi lucru, in special in ce priveste gasitul unei chirii. sunt pregatita pentru orice, dar in acelasi timp, sunt constienta ca nimeni nu ne va scoate din Germania pentru ca nu avem unde sta.
      unde in Germania o sa plecati? 🙂

      • Maya

        undeva pe langa un oras mare. la alegere intre stuttgart, frankfurt si nurnberg
        depinde de chirie in mare parte. in zonele astea am gasit si mai multe posibilitati de lucru pe ceea ce lucram anume designeri grafici

  • roșu vertical

    Exact in pozitia ta eram acum doi ani, inainte sa venim in Barcelona. Mai putin teama asta care s-a instaurat recent. Copil mic, neamuri deloc, tara noua, oras nou, limba cunoscuta aproape zero. Tin pumnii sa fie tranzitia usoara pentru toti 3.

  • dia

    Salut, eu sunt in Germania, Bavaria, de cativa ani buni. In general, legile/regulile difera de la Land la Land insa daca iti pot fi de ajutor, da-mi de veste. Ma bucur de decizia voastra, nu va fi usor insa nu imposibil. Legat de ultimele evenimente, am senzatia ca in Ro e mai mare isteria decat aici. Da, masurile de securitate s-au inasprit, politie peste tot insa lumea e destul de relaxata. Si mie mi-au venit tot felul de ganduri in minte dupa toate atacurile/tentativele din ultima vreme dar, asa cum ai zis si tu, daca e sa ti se intample, se intampla si basta. Dar viata de aici(scurta,lunga cum o fi ea) nu as da-o pe 10000 de vieti in Ro. Mult curaj! 🙂

  • Formatia Bucuresti

    așa se întâmplă de cele mai multe ori când ne vedem dorințele prinzând viață..tindem să dăm înapoi, ne apucă fricile, ne răzgândim, reconsiderăm dacă e sau nu cea mai bună alegere… rămâne totuși la latitudinea fiecăruia dintre noi de a face sau nu mișcarea decisivă..

  • Ramona

    La multi ani de Sf. ANDREI !
    Mie, sincer, imi pare rău ca plecați, dar sper sa vă acomodati repede cu noua viața si sa vă fie bine.Nu ma pot bucura cand oameni de valoare pleacă din tara.
    Sa scrii in continuare pe blog, sa faci fustite si sa ne-o mai arăți pe Ada din cand in cand.

    • Tomata

      multumesc de urare 🙂
      sigur ca o sa scriu despre toate astea si despre si mai multe pe blog. nici n-am plecat si deja scriu viitoare posturi in minte :))

  • Paul G

    Bucuratia plecarii o vei simti pe parcurs, nu acum. Dupa cateva luni de trai in Berlin vei vedea ce inseamna civilizatie, cultura, servicii si asa mai departe. Evident, ca sa beneficiezi de toate chestiile astea trebuie sa frecventezi niste locuri anume pentur asa ceva, insa vor exista si parti negative, in mod evident. Insa cele pozitive vor compensa cele negative iar aspectul financiar ar jobului, alocatiei pentru copil, tot felul de chestii din astea sunt net superioare Romaniei. O mica chestie mai urat – prietenii iti vor lipsi un timp si mai ales vei observa ca nemtii nu sunt foarte prietenosi, nu iti vei face multi prieteni apropiati in Germania, daca iti vei face aceia vor fi tot romani. 🙂

  • o femeie

    Mult succes! Un an nou, o tara noua! Din experienta mea: pentru transport sunt firme transportatoare door to door (vezi pe facebook ca sunt grupuri de romani in zona), iau cam 1 euro/kg, impachetezi in cutii si gata (eu intr-o sapt. am ambalat si plecat, conditionata de job). Pt inchiriat imobile sunt site-uri, mai intai recomand sa plecati un mini concediu 3-5 zile sa vezi zone/oameni, si apoi aplica, viziteaza, vezi daca e vorba de garantii, nu sari la primul, vezi conditii de supr (de ex. unii proprietari nu accepta 3 pers. intr-o gars. si nici contracte mai mici de 6 luni); de obicei se inchiriaza albe si fara mobila, si cu copil iti recomand asa pt ca fiica mea a ‘zugravit’ peretii si mobila si la final am tras un var. Eventual pana va decideti inchiriari niste hoteluri temporar si cautati in zona, sa vedeti zona si ziua si noaptea, ce oameni intra in bloc etc. Pt cresa/gradinita in oras mare inscrie-te de acum: dureaza si cateva luni – ba chiar ani. Pt cursuri de limba si de integrare in orasele mari sa intrebi din prima zi la primarie, de obicei sunt gratis sau preturi modice, sunt organizatii etc. Pt cum sortezi gunoiul sa intrebi din prima zi vecinii, altfel amenda e grasa.
    Gandeste te ca orice problema intamplini exista solutii, doar sa cauti unde trebuie.
    O sa dau un email la pe fostul coleg care acum 1 an a plecat in Berlin, sa vad daca vrea sa ‘ajute’.
    Neaparat sa studiezi si taxele si ce se poate deduce. Sunt multe avantaje fiscale: nu le rata!

    Si eu am plecat din Ro de aproape 5 ani. Sunt multe lucruri ce nu merg bine in Ro asa ca decizia mea a fost una lasha: si sa nu incerc sa imbunataesc ci sa plec. Tarile vestice si nordice sunt pe gustul meu: strict, clar, nu ma priveste ce fac altii etc. Ca o concluzie, cel mai mare castig este din contactul cu oamenii. Daca ar fi sa o iau de la capat, cu ce informatii am acum as face multe altele in Ro (poate si ca pana la 30 ani si eu si sotul am rusit sa ne cumparam aprt. noastre si am uitat de ce e aia chirie).
    Mirajul libertatii occidentale e aparent, pt ca regulile sunt stricte si de fapt Romania e mai libera(haotica, da, asta e cuvantul corect). Efortul schimbarii e mare nu doar financiar ca o luai de la nivelul facultatii ci si ca mi-am schimbat principii, reguli, prejudecati, multe pornit din creier; nu as fi crezut ca ma pot reconfigura si reconstrui asa, nu am crezut cata forta am. O emigrare presupune efort de integrare, si nu doar de invatare limba in cateva luni ci si legi si respectarea lor, anularea obisnuitelor romanesti, acceptare norme si nou stil de viata; acceptare si respect fata de emigrantii de alaturi (sirieni, congolezi, tigani etc); cine nu face asta rateaza ideea de integrare, nu isi va face usor prieteni dintre bastinasi etc. De aceea sunt romani care ajung in unele tari si au amenzi pt un chistoc aruncat, pt muzica tare dupa ora 22, pt un gratar pe balcon, pt ca au dat o palma copilului (asta e motiv de pierdut drepturi parentale), pt facut rachiu acasa la alambic(puscarie in Anglia), pt o betie pe strada o noapte la inchisoare (anglia, germania), pt un kk in parc scoti punga si pui copilul sa faca pe punga etc. sau gandeste-te ca taxele pt tigari sunt si mai mari ca in Ro (pachet de 7-8-10 euro in Fr/Uk), taxele pe masina duc la dublarea valorii masinii(norvegia), pretul locuintelor e imens (indice de 10-15 ani numai in Bucuresti vazui, si am comparat cu multe capitale), claxonatul fara motiv = amenda, bancurile cu evrei sunt interzise, discriminare contra tiganilor/homosexualilor interzisa etc. Sa iti dai seama de diferentele educationale : presiunea responsabilitatii e mare, dintre colegi(bastinasi si straini, nu romani) majoritatea lucreaza de la 14-16 ani si isi fac depozite si investii pentru pensie de la varsta aia!, multi au second job etc.

    Cred ca cel mai bun exemplu e sa renunti la ideea de comenta la adresa copiiilor altora sau sa te duci sa le faci morala, aici eu chem … gardienii; altfel copiii au dreptul sa cheme gardienii contra ta.
    Al 2lea exemplu e rasismul – daca ti se par normale replicile si atitudinea la adresa minoritatilor, de acum incolo devii si tu o minoritate.
    Al 3lea e ca sistemul de pediatrie romanesc o fi el cum o fi dar nu stai 6-8 ore la garda cu copil cu cap spart si cu banii in buzunar; febra 40 gr si tu stresata vei primi trimitere la psiholog daca ai copil peste 3 luni, gradinita/cresa doar cu repartitie si nu cum vrei tu, etc etc etc. Am 3 familii cu copii care s-au intors influentati de astea in ultimile luni – sistemul privat romanesc e sus si prompt, iar solutia de schimbare e la dispozitie.
    Al 4lea: mancarea romaneasca e super si ieftina; pietele si rosiile si pepenii romanesti s-au dus si le duc dorul; abia de cand avural 2 joburi bubune am reusit sa imi permit sa merg la shopping bio in germania.
    Al 5 lea: pt persoanele cu un nivel inalt financiar: adio bona, adio menajera, adio bunici. De aici incolo devin persoane obisnuite cu 2 joburi, copil, curatenie in casa etc. si baby sitter de ocazie si nu constant. Salariile bonelor si menajerelor nu mai sunt ca in Romania, mici; discrepantele sociale nu mai sunt asa mari.
    Al 6 lea: pensionarea e la 67 ani, 40 ani contribuiti (si e in crestere). De cand venii eu am pornit de de la zero: am de muncit si de contribuit 40 ani, plus achizitionat un imobil mare/mic, pt ca la pensie nema sanse de chirie. Am facut un calcul si ies in avantaj daca ma intorc in Ro sa ies acolo la pensie, dar invers nu: ce am contribuit la statul romanesc sunt sume mai mici iar daca in Ro facultatea e considerata vechime in alte tari nu; pana iti gasesti job iti recomand sa te gandesti sa iti platesti in continuare taxe in Ro catre pensie, la minim, pentru ca… on sais jamais.

    Contacteaza si alte persoane de acum, sigur te vor ajuta sa iti faci o parere. Sigur vei gasi persoane ca mine, eu am mailuri, texte cu pasi, ce le-am dat cred ca la 10 familii (minim) ce au venit aici – doar ca tu esti la cateva sute de km de mine. Am gasit pe fb 2 grupuri de romani in Berlin. Citeste tot ce e acolo, scoate-ti idei, intrebari, etc
    Cateva bloguri din germania: http://scrisori-de-sertar.blogspot.nl/
    http://medic-roman-in-germania.blogspot.co.at/
    http://www.blomamaind.info/
    http://vis-si-realitate-2.blogspot.be/
    si mai aveam unu si nu stiu pe unde il pusei 😀

    • Tomata

      multumesc tare mult pentru un comentariu asa lung si cuprinzator si argumentat.
      acum, sa-ti raspund cu liniuta, ca asa stiu eu cel mai bine :))

      – inca nu stim cum facem cu transportul unor lucruri pe care vrem sa le luam cu noi pentru ca acuma, la plecare, nu prea avem loc sa luam prea multe. merci de sugestie, o sa caut, dar daca ai ceva specific in minte, m-ai ajuta cu un link.

      – stiu foarte multe despre inchiriatul apartamentelor ca am in Berlin o verisoara si am si citit o gramada, am frecventat site-urile de imobiliare, am contactat agentii, deci cam stiu la ce sa ma astept cu chiriile

      – merci de pontul cu cursurile de limba gratuite, o sa intreb.

      – si cu sortatul gunoiului am cat de cat experienta ca am fost de multe ori in Germania, chiar si la Berlin, dar tot cred ca am nevoie de niste remindere 😛

      – si eu plec tot din lasitate si lehamite. nu schimb, plec. dar jsunt egoista si ma gandesc in primul rand la mine, nu la ce las in urma mea. vreau o viata frumoasa, nu una de sacrificiu. nu ca as avea o viata grea aici, dar vreau mai mult.

      – ma bucur foarte mult ca ai dat exemplele de ce nu ai voie sa faci pentru ca sunt exact lucrurile pentru care noi vrem sa plecam din Romania: pentru chistoace de tigari pe jos, pentru muzica tare, pentru claxoane aiurea, pentru kk peste tot (si nu doar de caini), pentru discriminare etc. deci e fff bine ca sunt interzise prin lege.

      – despre pensia in Germania, exact asa au facut matusa si unchiul meu si acum se descurca foarte bine cu o pensie din Germania, insa acolo ar fi fost chiar rau.

      – am cautat si eu grupuri de romani in Berlin, insa unul era abandonat si celalalt avea 5 membri. crezi ca-mi poti da linkurile celor pe care le ai tu?

      MERCI din suflet pentru tot ce ai scris, chiar e de mare folos.

      te pup

  • Greta

    Să fie într-un ceas bun! 🙂 Dacă pot ajuta cu vreun sfat / hint, oricând! Și cine știe, poate-n curând bem o cafea pe undeva 🙂

  • Loredana

    Mno, bun, deși mă așteptam, m-a lovit vestea asta. Bum. Pfuai, adevărul e că apreciez maxim determinarea voastră. Andreea, ai încredere. E drept că s-ar putea să ai un punct de vedere legitim în ceea ce spui legat de viața într-un oraș ca Berlin, într-o țară ca Germania, în vremurile astea care par la un pas de alt dezastru mondial. Dar ai încredere, pas cu pas, și asumă-ți încercarea pe care o faceți. Vă doresc multă forță, baftă și încredere. Sunteți împreună, sunteți frumoși, capabili, mergeți cu încredere pe drumul vostru. :*

    • Tomata

      sa stii ca si pe noi ne-a lovit un pic cand ne-am vazut pusi in fata faptului implinit 🙂 te dai doi pasi inapoi si te gandesti “oare chiar asta imi doresc?”. dar iesi din casa si te loveste realitate si primesti instant raspunsul.

      vrem sa vedem cum e. nu ne va fi deloc rusine sa ne intoarcem, dar despre asta trebuie sa scriu un articol separat. 🙂
      multumim de cuvintele de incurajare 🙂 te pup

  • lala

    Cum a zis si Loredana, ma asteptam dar totusi m-a luat prin surprindere. Iti doresc numai bine, draga mea si astept sa scri despre noua ta viata in Germania.
    Si eu as pleca mai in Londra dar deocamdata nu vrea sotul.

  • Arashi

    Iti tin pumnii sa iasa totul asa cum va doriti 🙂
    Eu sunt de un an delegata in Germania. Acum doua luni am primit contract local pe doi ani (spun ei). Hotararea mea este sa nu ma mai intorc (spun eu). Am primit si eu tot soiul de mesaje de la prieteni si cunoscuti cu “ai grija de tine!” (de parca stiu eu daca vreun dement s-a gandit sau nu la ora de varf sa arunce in aer vreun metrou) si chiar cu “nu te gandesti sa te intorci, ca sunt nebuni acolo?” (de parca nu ar fi nebuni peste tot). Deci da, continui sa am grija de mine cam tot ca pana acum si tot ca pana acum nu ma gandesc sa ma intorc. Va fi cumva si sper ca va fi bine. Pentru toti 🙂

    • o femeie

      de 10 zile la fel si la mine (eu locuiesc in Bruxelles). Din discutii cu cei ce mi-au scris am inteles ca televiziunile au facut din tantar armasar cu atentatele si atmosfera de razbel, ca vin sirienii etc etc etc.

  • Diana

    Sa fie intr-un ceas bun!
    Felicitari!
    Nu te mai gandi la ce se intampla prin lume, eu una cred ca tb sa ne obisnuim cu ideea ca astfel de lucruri se pot intampla si aia e. Nu putem trai in frica. Asa nici in vacante nu te mai duci pe niciunde, ca na, daca se intampla vreun atentat
    Noi un an si 5 luni de cand am plecat, ah, fix in ziua cand se implineau ?, am fost la banca pt primele calcule de ipoteca. Maine incepem nebunia, vizionari, hartii. Dar cert este ca ne permitem sa ne cumparam ce casa vrem, sa ne-o mobilam cum vrem si sa mergem si in vacanta. Si nu, nu am castigat la loto, muncim la fel de mult ca in ro, avem joburi similare si aceleasi obiceiuri de cumpar are. In ro efectiv nu puteam sa ne luam casa. Atat.
    O sa fim vecine, poate o sa ne vedem candva la o cafea
    Spor la mutat! Mie mi-a placut adrenalina plecarii

    • Tomata

      Doamna, inainte de toate, vezi ca nu pui bine linkul catre blogul tau si nu ajunge lumea la tine de la mine 🙂
      Apoi, merci de urari si incurajari, it helps.
      Iti dai seama ca as bea o cafea cu tine, chiar si mai multe. Numai cand ma gandesc cate carti am putea dezbate… 😛

      • Diana

        apai nu scriu ca se duca lumea la mine pe blog, nu-i bai 😀
        la cat de plimbareti suntem si noi si voi, sigur o sa gasim locuri in care sa ne vedem la o cafea
        treaba asta cu plecatul trebuie un pic abordata din start, lucrat la atitudine. daca pleci cu atitudine pozitiva, gen ieeei, aventuraaa, chestia asta se reflecta cumva in tot, nu stiu cum sa explic, de la cum iti merg de repede chestiile (cred ca te concentrezi mai bine :D), pana la felul in care interactioneaza oamenii cu tine
        cunosc persoane care au plecat cu spaima de nou inainte si nu s-au adaptat si nu le e bine…
        daca-o fi bine, e super bine, dac-o fi rau, va intoarceti, dar nu te stressa, enjoy it, la inceput o sa te simti ca intr-o vacanta, ca descoperi mereu chestii noi
        zilele trecute discutam cu colegii pe teme de diferente culturale si ce limba vorbim acasa, la serviciu, la scoala, s-au mirat cand le-am zis ca eu, dupa aproape un an jumatate, simt ca ok, Romania face parte din identitatea mea si nu vreau s-o pierd, vorbim acasa romaneste, etc, dar si Olanda face deja parte din identitatea mea, pt ca aici e acasa, aici muncesc, locuiesc. si chiar asa simt si mi-e drag din tot sufletul sa fiu aici si sa ma intorc din cand in cand de unde am plecat 🙂
        mi se pare ca am crescut mult ca persoana de cand m-am mutat aici, cred ca experienta asta a mutatului in alta tara te ajuta sa te dezvolti ca persoana pe multe planuri, am stat de vorba cu multi oameni care au trait pe continente diferite, culturi total diferite, e frumos, frumos, frumos
        spor la bagaje si adaptare lina (fa liste si agenda, eu asa m-am descurcat ca sa bifez totul)

  • Demo

    Congratz si curaj! Uneori schimbarile sunt binevenite. Probabil va fi mai greu la inceput, dar iti doresc adaptare usoara.
    Hey, macar nu e UK, unde e aproape imposibil cu actele si tot daca nu ai rude/prieteni care sa te ajute (sau multi multi bani).

    • o femeie

      usor cu actele nici sa emigrez in Ro nu e.
      Cu un contract de munca peste tot e posibil, inclusiv in Uk. Un om ce vrea sa munceasca se descurca oriunde, nu are nevoie de solutia romaneasca: sa ma ajute un prieten/neamurile.

  • Oana

    Hello Andreea,

    Ma bucur ca a sosit momentul dorintei tale si iti doresc multe aventuri incheiate cu amintiri frumoase. Ma gandeam sa iti zic, desi eu am experienta de amsterdam, cateva dintre chestiile pe care le-am descoperit eu cu mutatul asta in alta tara:

    – eu mi-am adus din bagaje cu atlasibul, le-am trimis inainte si am asteptau acolo cand am ajuns. In continuare primesc si trimit prin ei pachete iar aici pentru ca vor sa faca un ban in plus iti pot livra la adresa pachetul pentr 10 eur. Sunt ok, rapizi (sort of) si am incredere in serviciul lor.

    – am citit mai sus ceva de cursuri de germana, sper sa fie disponibile si sa va puteti incadra la ele. Eu m-am inscris la un curs de olandeza, dureaza un an si e gratuit pentru cetatenii UE, sper sa fie cazul si la tine. Am o colega mutata din germania si ea zicea ca acolo a facut tot un curs de genul.

    – socializare/integrare: eu nu pot sa zic ca am facut mare lucru cu paginile de Fb de romani in amsterdam/olanda (sunt multe categorii de oameni care nu stiu nici macar sa scrie, nu deschid discutia despre ce mentalitati si probleme expun) in schimb am aflat multe chestii utile de pe paginile de Fb de genul “Expats in Amsterdam, expats with dogs in Amsterdam”

    Mi-am facut cunostiinte noi, incepand cu Stefan si prietenii lui, colegii lui de la munca si iesirile comune; grupurile de la cursurile de olandeza; intalnit oameni random pe strada (amsterdam e o exceptie de deschidere si relaxare), si mai ales din pasiunea mea relativ recenta: Instagram. Am iesit la Instameet uri si am incercat sa ma duc la tot felul de evenimente, conexe social media. Ce vreau sa zic cu asta: blogul si pasiunile tale te vor duce in zone cu oameni care iti pot fi “de folos”, ti-as recomanda sa scrii eventual si in engleza pe blog, strict ca o chestie pragmatica.

    In rest, fii indrazneata, bagatoare de seama si asa cum te stiu eu de pe blog si calda calda cum te stiu din afara lui. Multe reusite si un drum nou fericit 😀

    Sper sa te duc la cafeneaua mea preferata din berlin vreodat’ <3

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge