-
Voi… bebe?
Prea multe articole am dedicat deja băgării nasului în oalele care nu fierb pentru persoana proprie, dar încă unul nu strică. De data asta nu mă vizează pe mine, dar m-a inspirat articolul Gretei și mă gândeam la răspunsul pe care l-aș da eu dacă aș fi într-o situație de genul. Pe scurt, Greta vorbește despre o întrebare pe care foarte mulți o pun unui cuplu care e de mult timp împreună. Dacă nu-s căsătoriți, evident întrebarea e „Când vă luați?”, iar dacă sunt: „Când vine bebe?”. Întrebarea care o sâcâie și-o supără pe Geta e a doua, cea cu copilul, pentru că Greta, la fel ca și alte femei,…
-
Bătrânelul de aproape 13 ani
Despre Ricky n-am mai scris demult. De atunci când ziceam că bietul de el și-a pierdut primul loc în prioritățile și sufletele noastre. Scriu acuma pentru că trece din nou printr-o serie de crize, care nu știu cât durează, și iar mă apucă frica de ce-i mai rău. Desigur, are 12 ani și jumătate, (a trăit deja o viață destul de lungă, nu lipsită de incidente, operații și sănătate încercată, însă mereu o viață veselă), dar tot mă întristează să-l văd mohorât și trist din cauza durerii pe care probabil o simte. Zic mereu „aproape 13 ani” că mă ajută să mă resemnez mai ușor dacă mă gândesc la el…
-
Ada taie cozi
Nu de câini, de pisici sau de fructe. Cozi de oameni. Când eram gravidă, în afară de Bioclinica, nicăieri nu mi-a fost oferită prioritatea de a intra în față pe motiv că na… eram cu burta la gură. Cei de la Registrul Comerțului m-au ținut chiar 5 ore pe coridor pentru că nu aveau chef de lucru, dar să trecem peste asta că mă enervez și n-am chef. De când mă deplasez cu Ada peste tot, fie la Primărie, Finanțe, cofetărie, Auchan, EON, Enel, CEC etc, dacă o am pe Ada în brațe sau în cărucior, despic rândurile și cozile ca Moise Marea Roșie. Niciodată, dar absolut niciodată n-am cerut…
-
Moș Crăciun să se ducă la alții
Că mie mi-a adus tot ce mi-am dorit. Inclusiv lucrurile abstracte, de suflet, dorințele îndeplinite. Când eram adolescentă, aproape vreo 3-4 ani la rând, cu 3 seri înainte de Crăciun, mă proțăpeam în fața geamului și îmi puneam o dorință cu speranța că Moș Crăciun mi-o va îndeplini. Evident că nu credeam în existența lui, dar când îți dorești un anumit iubit, te închini la orice sfânt, nălucire sau biserică pentru a-l cuceri. Nu discutăm aici această apucătură caraghioasă a adolescenței, ideea e că everything turned out fine, ca să zic așa. Nu știu dacă rugămințile mele pentru Moș Crăciun au dus la îndeplinire ce îmi doream, ideea e că…
-
Rușinea de a te întoarce
Odată cu anunțul plecării în Germania, mă simt iar ca în perioada sarcinii când toată lumea mă avertiza sau mă amenința că „vai ce greu îmi va fi”. Dacă la sarcină se pricepea toată lumea, la plecarea din țară, sfaturile și grijile excesive nu vin de la necunoscuți, ci de la cei mai apropiați, care fie filtrează momentul prin propriile experiențe, fie vorbesc din inchipuite sau din bănuieli. Din nou se pierde din vedere că experiențele personale nu se aplică în general, chiar dacă sunt câteva generalități, cu greu doi oameni trec prin aceeași situație în același fel. Pierd din vedere că poate ce i-a frustrat pe ei s-ar putea…
