-
Povestea cameristei (Povestea slujitoarei)
Autor: Margaret Atwood Titlu original: The Handmaid’s Tale Traducere: Diana Marin-Caea (Editura Art), citită în original Naționalitate: canadiancă Gen: distopie Anul apariției: 1985 Nr. pagini: 311 Ecranizare: The Handmaid’s Tale (1990) Alte cărți de același autor: – Nota mea: 5/5 Tradusă la noi cu ambele titluri, prima carte scrisă de Margaret Atwood pe care o citesc e una dintre cele mai cunoscute ale ei, Povestea cameristei (îmi place mai mult varianta asta). Practic nu era pe lista lecturilor de anul ăsta, dar teoretic, acolo era o distopie, iar eu nu știam sigur ce să aleg. Așa că am căutat pe Google un top 10 al celor mai bune distopii,…
-
Ajutorul unui sirian
Ui, a trecut ceva vreme de când n-am mai dat pe aici, iar motivele variază de la febra renovării și amenajării noii locuințe până la niște ochi pe care nu mi i-am dorit pe blog, dar încetul cu încetul revin. Cea mai importantă activitate de zilele astea e punerea la punct a noului apartament în care ne vom muta peste două săptămâni. Am primit cheile și pentru că le-am primit cu două săptămâni înainte de mutare, trebuie să facem noi curățenie. Dacă așteptam, făceau ei, dar doar curățenie, nu și renovare. Noi, însă, ne grăbeam să avem acces înăutru pentru că ne-am cumpărat mobilă de bucătărie și nu aveam unde…
-
Lapte negru
Autor: Elif Shafak Titlu original: Siyah Süt Traducere: Bogdan Alexandru Stanescu (Editura Polirom), citită în română Naționalitate: turcă Gen: autobiografie Anul apariției: 2007 Nr. pagini: 352 Ecranizare: – Alte cărți de același autor: Nota mea: 5/5 Carte care s-a auto-invitat pe lista mea de anul ăsta, m-am apucat de Lapte negru după ce-am citit despre ea pe blogul Alexandrei. A scris despre Elif Shafak și despre cartea asta cu atâta suflet, că am avut impresia la începutul cărții că scriitoarea și Alexandra sunt aceeași persoană. N-o cunosc pe Alexandra, nici blogul nu i-l citesc de multă vreme, dar acel articol mi le-a făcut una și aceeași pe cele două…
-
Nemții și politica folosirii WC-ului
Vaaaai, trebuie neapărat să vă povestesc despre o conversație între Sotz și un „coleg” (îl numesc coleg din lipsă de alt termen pentru că de fapt e tipul care deține un shared office în care Sotzu’ are o masă închiriată). I-am cerut Sotzului permisiunea de a scrie, că-i prea tare să țin pentru mine și am zis că pleznesc de râs când mi-a povestit. Am mai zis, dar reiau pentru cei care se nimeresc azi aici pentru prima oară: Sotzu’ lucrează din Berlin pentru o firmă din Köln. N-are șef, n-are colegi aici, dar pentru că e destul de greu și incomod să lucreze de acasă, firma i-a închiriat o…
-
Locul lui Dumnezeu
Unul dintre subiectele care mă irită la culme și care simt că-mi violează intimitatea (da, mie, cea care se expune zilnic povestind despre tot ce i se întâmplă) e cel despre Dumnezeu, religie, biserică și credință. În special discuțiile în care sunt îndemnată să merg la biserică. Mă enervez atât de tare încât aș putea reacționa în diverse moduri care mai de care mai obraznice și mai nesimțite. Chiar violente. Mă simt jignită când cineva îmi violează intimitatea atât de flagrant. Pentru că pentru mine, Dumnezeu și religia sunt cel mai intim subiect care poate exista. Mai intim decât o discuție despre sex. Mor încet când văd share-uri cu icoane…
