Ultima zi la etajul 9

Am scris atâta despre etajul 9 și i-am dat atâta importanță că e destul de limpede cât de tare ne doream să scăpam de el. Nu m-am gândit când am obținut chiria asta că voi ajunge să urăsc atât de tare viața la înălțime. Poate dacă erau altele condițiile nu sufeream atât, însă categoric amplasarea blocului într-o zonă aiurea, a apartamentului la capătul coridorului, mocheta de peste tot din holuri, temperatura de afară dublată în casă din cauza înălțimii și a soarelui care bate de la ora 14 până la ora 21 pe partea noastră, lipsa rampei pentru cărucior, lipsa unui balcon, a unei pivnițe, lipsa geamului la bucătărie (care și asta a ajuns să deranjeze), vecinii gălăgioși, toate au contribuit la un disconfort care sperăm să dispară odată cu noul apartament.

Sotzu’ zice că o să-i lipsească Turnul de Televiziune pe care îl vedeam zilnic pe geam, dar că se poate lipsi de el. Mie nici aia n-o să-mi lipsească, deși la început mă calma să-l văd, îmi reamintea că ne trăim visul de a trăi în Berlin, în ciuda micilor piedici care ne apăreau în cale.

De o săptămână tot strângem, împachetăm și mutăm lucrurile dintr-un apartament în altul, în timp ce zugrăvim în cel nou, facem curățenie în ăsta pe care îl părăsim și mai mergem și prin magazine de bricolaj să ne cumpărăm una-alta, să ne uităm la prețuri, să comparăm. Suntem varză de obosiți, mai ales că Sotzu mai și lucrează. Dar abia așteptăm momentul în care măcar noul living va arăta așa cum vrem noi. Lucrăm de zor să-l personalizăm, ne place că facem împreună dintr-un apartament gol casa noastră. Ne place să mâncăm pe balcon, să mergem trei pași până la supermarketul din fața blocului. Am explorat puțin zona și suntem încântați de ce-am găsit: un loc de joacă foarte mare pentru Ada, o grădiniță la o stradă distanță (sperăm să ne și primească acolo), alte parcuri destul de apropiate, încă vreo două supermarketuri puțin mai departe, o farmacie, o policlinică. Am întâlnit și câțiva vecini, mulți asiatici, foarte prietenoși, care ne întrebau dacă suntem noii chiriași și unii ne-au urat chiar și bun venit. Iar cei de lângă noi sunt foarte simpatici și, deși nu vorbesc bine engleza, atâta se strofoacă să o facă încât sunt tare comici.  Sper din suflet ca entuziasmul ăsta să nu se ofilească la fel ca și ăla pentru prima locuință. E destul de stresant tot procesul mutării și n-aș vrea să mai trecem încă o dată sau prea curând prin el.

Din 1 iulie începem încă o dată viața în Germania. Și spun asta pentru că spre deosebire de prima „cazare”, acum trebuie să fim atenți la consumul de curent și apă, trebuie să ne facem asigurarea obligatorie pentru locuință, trebuie să o mobilăm și s-o renovăm noi. Abia acum putem spune că suntem „la casa noastră” deși nu-i a noastră-a noastră, că e tot chirie. Dar e mai a noastră decât prima. Și e prima care nu e nici a mea, nici a Sotzului, ci a amândurora.

shutterstock_156431330

Suntem foarte entuziasmați să ne mutăm, deși știm că o să începem cu o frustrare: aceea de a nu avea internet de la început și nici nu știm când vin să ni-l activeze. Dar așteptăm și ne bucurăm că e vară și nu-i musai să stăm în casă, pe net. Așa că dacă lipsesc mult de aici, măcar știți de ce 😛

Să ne auzim cu bine.

sursa foto: apartament gol > Shutterstock

16 Comments

  • Maya

    Nu poti sa muti netul de la vechea adresa? Ca ma gandesc ca ar fi mai rapid.
    Acum stiu si eu cum e sa stai saptamini fara net. Mai ales la inceput cu toate contractele ce au trebuit facute.
    Maya a scris pe blog despre Food blogMy Profile

    • Tomata

      cu asta ne-am chinuit, sa-l mutam. dar e ceva problema si nu ne pot conecta inca. pana atunci avem Vodafone, dar e atat de complicata si de enervanta situatia ca nu am nici un chef sa scriu despre asta. ma epuizeaza numai gandul.

  • Livia

    Andreea va doresc mult succes in ccontinuare – tu esti o luptatoare. Fetita o poti inscrie deja la gradinita ca sa fie pe lista de asteptare. Cine stie cit mai dureaza pina vine si rindul ei. Daca este sa primesti loc mai repede decit iti doresti mai amini un pic.
    cu drag Livia

  • Ioana

    Mult succes în amenajarea noii locuințe și în acomodarea acolo, cu tot ce presupune asta! Din punct de vedere al internetului, se pare că România este de departe mai avantajoasa, preț, viteza, promptitudine în intervenții etc. Sincer, nu mai știu cum e fără internet și nici nu as vrea. Mult succes și în aceasta privința!

  • o femeie

    Mult succes la casa noua! Banui ca nu ai internet inca de nu ai scris 🙂
    Hai sa ai spor!! sa stii ca se termina toate astea 😀 , ca intr-o zi nu o sa mai ai cutii si nici var de intins pe pereti sau de spalat ( chiar daca uneori credeam ca…). Si noi am mutat si zugravit cu joburi si copil ( nici nu concep altfel, cu un planning bun se poate face, ca altfel zilele de concediu se duc) – dar e obositor.

    • Tomata

      e frustrant cand nu te pricepi la DIY si nici n-ai suficienti bani sa termini totul deodata. raman cutii, plase, muti una dintr-o parte in alta etc. noi inca stam cu dulapul de baie in dormitor ca nu il putem monta. nu ne pricepem, dar am zis ca imediat cum intra salariul sotului, ne cumparam o bormasina si ne apucam de lucru. trebuie sa invatam, mai ales ca eu sunt obsedata de modelat si remodalat prin casa 😛

      cu toate astea, e bine de tot in noua casa.

    • Tomata

      e mai usor 🙂 si eu am trait toata viata la parter.
      nu-i deranjezi pe cei de desubt, poti fugi cat ai chef, imediat esti afara din cladire. 🙂

  • Daniel

    Recunosc, Tomato, că de când te-ai mutat acolo intru mai des. Imi este graoza că se apropie septembrie si o sa trecem si noi prin peripetii asemanatoare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge