Tomata cu scufita

Deși am primit cheile cu două săptămâni înainte să ne mutăm și, teoretic, am fi avut timp să amenjăm totul până la 1 iulie, practic… n-a fost chiar așa, că au intervenit lucruri și, să nu uităm, Sotzu mai și lucra. Tot pentru că am primit cheile cu două săptămâni înainte, Housemeister-ul (un fel de administrator care se ocupă și cu diverse munci fizice) n-a mai apucat să facă curățenie, așa că ne-a predat apartamentul în starea în care l-au lăsat foștii chiriași. Adică într-o stare în care sa zicem că avea nevoie de ceva dragoste. Sotzu a adus din România niște găleți de vopsea lavabilă care ne mai rămăsese…

Încerc să povestesc lucrurile în ordine cronologică, așa că iată-ne din nou în apartamentul de la etajul 9, în ultima seară petrecută acolo, în jur de ora 23:30. Ada doarme, noi contemplăm goliciunea camerei și viitorul care ne așteaptă de a doua zi înainte. Nu trec două-trei minute și sub noi începe petrecerea. Aceeași din fiecare weekend, la care nu suntem invitați, unde vecinii noștri români ascultă de la Adele la cel mai agresiv techno tot ce le pică în playlist. Dar era miercuri, mijlocul săptămânii, iar ei urlau ca să acopere muzica dată la maxim. Nu ne puteam auzi gândurile. Ne tot spuneam că e ultima seară, că de…

Știu că am lipsit prea mult de pe blog când mă întreabă Sotzu’ dacă să mi-l închidă sau mă apuc de scris. Spre deosebire de prima dată când n-am avut net o lună și jumătate, acum chiar am ce face. Apartamentul nou încă nu e gata instalat nici măcar cu ce mobilă avem, am făcut unele aranjamente înainte să avem un plan și înainte să avem timp să le gândim, așa că treabă este destulă. Nu prea am timp să stau la laptop. De fapt nici nu l-am deschis timp de o săptămână. În schimb, am timp să citesc. Mă rog, îmi fac timp să citesc și cum adoarme Ada,…

Am scris atâta despre etajul 9 și i-am dat atâta importanță că e destul de limpede cât de tare ne doream să scăpam de el. Nu m-am gândit când am obținut chiria asta că voi ajunge să urăsc atât de tare viața la înălțime. Poate dacă erau altele condițiile nu sufeream atât, însă categoric amplasarea blocului într-o zonă aiurea, a apartamentului la capătul coridorului, mocheta de peste tot din holuri, temperatura de afară dublată în casă din cauza înălțimii și a soarelui care bate de la ora 14 până la ora 21 pe partea noastră, lipsa rampei pentru cărucior, lipsa unui balcon, a unei pivnițe, lipsa geamului la bucătărie (care…