Falling in Love |

Ziua de ieri n-a fost toată tristă, însă durerea de cap a persistat până am adormit și chiar peste un Ibuprofen.

Ieri a venit în sfârșit ziua pe care o așteptam de câțiva ani, de dinainte de pandemie: ziua unui anumit fel de spectacol la care să pot merge și cu Ada. În 2016, tot cam pe vremea asta am văzut The Wyld – Out of this world care m-a lăsat cu gura căscată pentru că nu mai văzusem așa ceva până atunci. Și nici de atunci până ieri. Recitind ce am scris despre el, constat că și Falling in Love, se pliază pe aceeași descriere: balet, echilibristică, dans modern, artișți suspendați care coborau pe scenă din toate părțile sălii Friedrichstadt Palast-ului, muzică cu orchestră și interpretare live, culoare (Doamne! Câtă culoare!), apă, foc, cristale Swarowski și niște costume de ți se încâlcește mintea. Și apropos de minte… jos pălăria și plecăciuni adânci în fața minții care a gândit și creat acest show incredibil: Oliver Hoppmann, care, aflu de pe site, e și în spatele lui The Wyld. Alături i-au stat Jean-Paul Gaultier, Fecal Matter (??!!) și Sasha Frolova cu creațiile lor vestimentare.

Și pentru că în sfârșit Ada are 8 ani, am putut savura experiența împreună. Știam că o să îi placă și că o va fascina, și am vrut demult să o pot lua cu mine. Împreună cu noi au mai fost o colegă și prietenă de a ei și mama ei. Toate am plecat de acolo impresionate.

Vă las mai jos poze de pe site-ul oficial și mai completez printre rânduri.

Spectacolul e aprope în totalitate sold out, noi cumpărându-ne bilete de anul trecut de prin octombrie-noiembrie. Prima jumătate a durat o oră, apoi pauză de 30 de minute, apoi încă o oră. A două jumătate a dat cu noi de pământ. Știam că va fi mai bună, însă nu ne puteam închipui cât de extravagantă. Aceasta este povestea lui You și Me, a celor 3 lumi care încercau să îl convingă pe You să li se alture, a lui Leon, ultimul cameleon de pe lume care are o singură dorință: să revină toate culorile pe pământ.

Lumea albastră a nopții și a adâncului mării

Lumea verde a creației și a plantelor

Lumea roșie a pasiunii, focului și păcatului

Lumea lipsită de culoare a lui Leon. Am lăsat și descrierea pozei de pe site că mi-a plăcut

Înainte de pauză am intrat și în lumea subacvatică unde costumele ne-au lăsat fără cuvinte. Dar mai mult de atât… ne tot întrebam dacă pe peretele ăla chiar curge apă sau e doar proiecție. Abia când dansatorii se împingeau cu picioarele de acel perete am văzut că le curg stropi de apă de pe ele. Nu înțelegeam unde se duce apa, cum funcționează. Apoi alt moment de uimire a fost când apa a început să țâșnească din podea și apoi scena să se lase puțin în jos pentru a crea niște bazine unde unele arătări ale mării puteau dansa in ele.

Această creatură cu o coadă de la care nu îți puteai lua ochii era suspendată de brâu de o mașină care o tot învârtea, în timp ce ea dansa cu mâinile. Materialul cozii atât de fin imita la perfecție mișcarea ei în apă. Aș vrea să existe video-uri să puteți vedea la ce ma refer. Era exact ca in poză doar că ea era manevrată.

În pauză, ca tot neamțul, am băut niște Prosecco în timp ce fetele au savurat o felie de prăjitură cu căpșuni

Ce a urmat după pauză ne-a adus și lacrimi în ochi. Multă culoare, multă mișcare, versuri puternice, instrumente care singure reușeau să ne infioreze. Nu mai știam unde să ne uităm și la ce să fim atente. Fetele erau deja în picioare și aplaudau. Toate simțurile ne-au fost testate și am plecat de acolo rememorând ce am văzut. Ada: “Mai vreau o dată”. :))