Cu nerăbdare către a doua mutare

Contrar scepticismului și avertizărilor unora din jurul nostru, am reușit să obținem o chirie așa cum ne doream – un apartament gol, nemobilat – care să îndeplinească cerințele noastre și unde sperăm să locuim o vreme cât mai îndelungată. Și sper ca dorința asta să nu fie contrazisă, că acuma, la început e ușor cu visele. După ce chiar locuim acolo, după ce ne facem o părere clară, abia atunci voi putea spune dacă îmi doresc să locuim cât mai mult acolo.

Dar înainte să vă povestesc despre noul apartament, să vă spun despre cum stă treaba cu chiriile în Germania, în speță în Berlin.

Păi poate știți că Germania se numără printre primele țări din top cu cel mai mare număr de chiriași, în detrimentul proprietarilor. Nemții și cei care aleg să locuiască în țara asta preferă să nu se lege la cap cu proprietăți din mai multe motive, explicate foarte bine în articolul ăsta. Există legi confortabile pentru chiriași și unele destul de neplăcute pentru proprietari, așa că închirierea locuințelor e mai simplă decât cumpărarea. Doar că procesul de obținere a unei locuințe e exact ca un interviu pentru un job. Ba mai mult, ai nevoie de mult mai multe acte pentru a închiria un apartament decât pentru a te angaja.

Ai nevoie de:

– copii după actele de identitate (nimic nou, peste tot e nevoie de asta)
– dovada ultimelor 3 salarii (iar salariul net trebuie să fie de 3 ori mai mare decât chiria la rece – adică strict chiria pe care o cere proprietarul, fără costurile adiacente: caldură, apă, gunoi, curățenie, cablu TV, curent, internet etc).
– dovada oricăror altor venituri
– SCHUFA – ăsta-i un act (care costă 20 de euro să-l scoți de la bancă) care demonstrează că ești la zi cu toate plățile și te atestează ca bun sau rău platnic. Dacă cumva într-o lună nu ți-ai plătit abonamentul la internet sau la mobil, SCHUFA înregistrează și e ca o pată pe cazier.
– adeverință de la proprietarul anterior că ți-ai plătit chiria mereu, că ești un bun locatar etc.
– un formular de la agenția care facilitează închirierea

Noi am adăugat și noul contract de muncă al Sotzului pentru că primul salariu era întreg, iar următoarele două erau pe jumătate, cum plecase de la o firmă și se angajase la alta. Unii ne-au spus că n-or să ne bage în seamă pentru că abia după ce trece de perioada de probă prezintă încredere că va putea să plătească chiria. S-a dovedit că n-a fost chiar așa, dar cred că a ajutat faptul că în contractul Sotzului scrie clar că salariul îi va crește din 3 în 3 luni până la anul și că are doar 3 luni de probă. Apoi ni s-a spus că având și bebeluș și câine suntem pe lista neagră a tuturor agenților. Vreo 2 persoane ne-au spus asta, dar absolut nici un agent n-a zis că nu avem voie cu Ricky. Dacă era un dulău cât canapeaua atunci nu aveam voie, dar la cat de mic e, poate fi încadrat la categoria „pisici”, că pentru alea nu trebuie să ceri permisiune. La dosar am mai adăugat și dovada alocației Adei și a indemnizației mele din România, tradusă în germană, și dovada înregistrării câinelui la primărie.

Am aplicat pentru doar 3 apartamente din vreo 20 câte am văzut. La un mail nu mi s-a mai răspuns nici după ce am mai trimis unul, iar la al treilea nu atasasem SCHUFA. Însă ne-au răspuns cei cu al doilea apartament la care am aplicat și când ne-au spus că ne-au acceptat, nu ne venea să credem că n-a fost ATÂT de greu cum spuneau unii.

shutterstock_392294113

Ce-am obținut?

Am scris în articolul trecut care ne-au fost criteriile de căutare, însă au fost câteva abateri.
Apartamentul are 3 camere, 68mp și un balcon enorm. E la etajul 1, cică. Eu l-aș încadra la categoria „parter mai înalt”, că sub noi nu sunt decât pivnițele, dar fie… dacă ei vor, e la etajul 1. Chiria caldă (chiria rece + căldură + apă + curățenie + gunoi + cablu TV) e mai mică decât unde am stat prima dată. Nu mai plătim parcare pentru că e gratuită în jurul blocului. Nu mai ducem hainele la spălătorie (doar acum la început) pentru că ne putem instala o mașină de spălat în baie. Vom plăti însă curentul, ceea ce va egala chiria de dincolo. Dacă la Berlinovo toate erau incluse într-un preț fix, aici, la începutul anului viitor, după regularizări, fie vom mai plăti, fie vom primi bani înapoi de la căldură, apă și curent, deci chiria va varia și ea.

Cartierul e unul pe care nici nu l-am luat în considerare pentru că pur și simplu mi se părea „la mama dracului”. Dar după ce totuși ne-am dus la fața locului, am văzut că e un cartier foarte viu, cu parcuri, alei, magazine, restaurante, multe alte blocuri (chiar dacă de câte 7-8 etaje), departe de intersecții aglomerate și reprezentanțe auto. Bonusul de care spuneam în articolul trecut constă în două supermarket-uri aflate chiar peste drum de bloc, astfel încât glumesc spunând că nici nu-mi mai trebuie congelator, că mă pot duce zilnic să iau carne proaspătă. Noua adresă nu e foarte departe de unde locuim acum, sunt doar vreo 7km, ceea ce înseamnă că nu mai trebuie să închiriem o mașină să ne cărăm puțina mobilă pe care am cumpărat-o. Putem face mai multe drumuri. Rămânând cumva în zonă, nu trebuie să schimbăm nici pediatrul, nici bazinul de înot, nici cursurile de germană, nici veterinarul, totul rămâne cum s-a stabilit.

Abia aștept să descopăr împrejurimile, să cunosc zona, oamenii (sper să nu fie de-ăia de care am fugit în România), dar mai ales să fac casa noastră dintr-un apartament gol. Iar balconul va fi primul care va beneficia de atenția mea.

sursa foto: apartament nou > Shutterstock

24 Comments

  • Greta

    Să fie într-un ceas bun! Da, ai dreptate, la închiriere e ca la interviu de job :)) Mă bucur foarte mult pentru voi.
    Nu am găsit link-ul spre articolul despre non-cumpărarea de locuințe în Germania – poți să-l pui, te rog? Cu mare plăcere aș citi, nici noi nu suntem deloc dornici de-a ne băga la rate pe 30 de ani, în condițiile în care se stă foarte bine în chirie și, cum spui și tu, legea protejează foarte bine chiriașii. Eu auzisem de exemplu că, dacă la bătrânețe ai nevoie de îngrijire permanentă într-un azil (adică dacă ai vreo boală care nu te lasă să mai ai grijă de tine singur), statul te pune să vinzi casa pentru a acoperi cheltuielile. Pe când dacă n-ai proprietate… același stat preia costurile. Numai ăsta și mi se pare un motiv suficient pentru a nu mă lega la cap. Că n-om plăti o viață numai ca la bătrânețe să ajungem eventual în situația de-a vinde locuința.
    Mai e vorba și de mobilitate profesională și cred că mai sunt și alte aspecte care vorbesc contra achiziției de casă – aș fi, deci, curioasă să le citesc 🙂
    Greta a scris pe blog despre Despre Robin Wright și feminismul prost înțelesMy Profile

    • Tomata

      na, ca planuisem sa public articolul asta luni, dar am gresit data cand l-am programat :))

      am pus linkul acum, merci de atentionare.
      sa satii ca si eu stiam chestia aia cu casa la pensionare, poate e adevarata. 😛

      • Greta

        E adevărată, am mai căutat niște link-uri despre a cumpăra/ a nu cumpăra casă în Germania, că devenisem foarte curioasă, și-am găsit în mai multe locuri aceeași informație.
        Deci no way, suntem mulțumesc-bine în locuințe închiriate. Nu e nicio problemă și nicio bătaie de cap. Atât unde stăm acum, cât și unde am locuit înainte, n-am văzut niciodată proprietarul la față :)) (totul s-a făcut prin agenții).
        Greta a scris pe blog despre Despre Robin Wright și feminismul prost înțelesMy Profile

  • gina

    Buna ziua .Sotul lucreaza de 2 ani in Germania ,iar eu si doi dintre baieti, care au peste 20 ani suntem aici de anul trecut ,cel mijlociu din 2014.Locuim cu chirie intr-un sat , langa Parchim si imi place la nebunie aici la tara .Lacuri ,paduri ,mergem cu bicicleta ore intregi.Chiar sunt hotarata sa-mi cumpar o casa vara asta ,prin banca daca nu reusesc sa vand in Ro .Cu engleza mea nu am reusit sa traduc articolul , deci va rog sa-mi spuneti si mie care ar fi motivele pentru care nu as cumpara aici o casa .Multumesc.

    • Tomata

      Buna, Gina
      ma bucur sa aflu, in primul rand, ca va e asa de bine incat vreti sa cumparati o casa 🙂
      si noua ne e, dar parca nu vrem, ma rog, eu nu vreau o casa aici.

      articolul, dupa o istorie detaliata a economiei si a deciziilor care au dus la preferinta pentru inchiriere spune asa:
      dupa razboi, s-a intocmit un program pentru constructia de cladiri de locuinte. datorita unor scutiri de taxe si subventii de la stat, constructiile au inflorit. dar pentru ca multi nu isi permiteau sa cumpere locuintele, au fost date in chirie. conditiile de inchiriere s-au imblanzit, in timp ce in alte tari erau destul de riguroase, iar in altele, chiria era stigma oamenilor saraci. poate si pentru ca locuintele nu erau ingrijite, nu erau calitative. nu si in Germania. mai mult de atat, in Germania, chiriile erau destul de ieftine, astfel incat multi si le permiteau, in loc sa cumpere o casa a lor.

      un alt articol care e citat in cel pe care l-am dat eu, explica mai bine de ce aceste chirii sunt de preferat si mai rentabile. acolo, de fapt spune care sunt toate avantajele chiriasului:
      1. nu poti fi dat afara din apartament decat in doua situatii: daca nu-ti platesti chiria si daca proprietarul vrea sa se mute el in apartament.
      2. pretul chiriei nu poate creste peste noapte. prin contract e reglementat sa nu creasca mai mult de 20% in 3 ani. iar in primul an nu are voie sa creasca deloc.
      3. comisionul agentilor nu mai e platit de chiriasi, ci de proprietari, din 2013
      4. chiriile sunt reglementate si controlate de guvern
      5. bancile sau asociatiile de locuinte sunt reticente in a oferi ipoteci pentru proprietari, pentru ca sistemul bancar cere foarte multe dovezi si garantii ca vei putea plati ipoteca si creditul daca vei achizitiona o proprietate. daca n-ai un venit mai mare decat media, cumpararea unui imobil nu e o optiune.

      cam asta am putut extrage din articolele pe care le-am intalnit sarind din link in link. mai mult de atat, apartamentele si casele (ca ne-am uitat si noi) sunt infiorator de scumpe, plus ca se adauga un comision stupid de mare notarilor, agentiilor si mai stiu eu cui. ajungi sa dai inca jumatate din pretul casei tuturor celor implicati in tranzactie.

      nu ma bag sa dau sfaturi, dar inainte sa cumparati, fiti siguri ca stiti absolut toate costurile implicate.

      • Tomata

        ah, si am mai gasit un articol (http://www.theguardian.com/money/2011/mar/19/brits-buy-germans-rent) in care se vorbeste mai mult despre proprietari. pe langa faptul ca e nevoie de foarte multe garantii si tot felul de dovezi ca iti vei permite sa platesti ratele casei, mai sunt si impozitele care cresc vertiginos:

        “Germany’s tax regime is not particularly favourable for property owners either. It is highly likely the Grunderwerbsteuer (property transfer tax) will soon rise to about 5% in many states – an average increase of about 1% – and Grundsteuer (annual land tax) is also expected to follow suit – it is currently about 1.3% of the value of single-residential properties. And while there used to be Eigenheimzulage (mortgage relief) worth up to £1,000 a year, plus a further £680 per child for the first eight years following a house purchase, it was dropped in 2006.”

        eu nu inteleg 100% jargonul imobiliar si nici termenii nemtesti, dar inteleg ca nu-i de bine 😛
        articolul explica inclusiv cu un exemplu real de ce e mai comod si mai rentabil sa fii chirias decat proprietar (un alt avantaj e ca chiriile sunt atat de transparente, incat daca ai impresia ca platesti chirie prea mult, poti face o plangere, iar daca ai dreptate, asociatia chiriasilor iti va lua apararea si cel mai sigur iti va scadea chiria).

  • o femeie

    Off topic: am citit articolul despre germanii care nu isi achizitioneaza locuinte.
    Si ce fac la pensii? Ca pensiile dupa 40 ani contribuiti nu sunt mari nici la ei. Exista solutii locale? sau se muta in turcia/Thailanda?
    Cum investesc pe termen lung?

    Inca niste argumente contra achizitiei imobiliare de catre nemti(de la colegii mei nemti):
    -dinamica joburilor
    -sunt unele firme mari ce au re-investit in imobiliare (pt a nu plati taxe mari) si inchiriaza cu un pret mic la angajati sau folosesc imobilele noi pt relocarea angajatilor noi dar si mai putin platiti.
    -o parte din pamant a fost recuperat de evrei (mai ales in orasele bombardate). Ei au construit si inchiriat; o parte au plecat dar si isi iau chirii
    -multi emigranti. Cateva milioane de turci, dar si etnicii de origine germana, adaugam polonezi si cehi etc, ce au venit si nu si-au permis financiar nici sa se statorniceasca, nici sa stranga de avans de acasa, unii se gandesc sa se intoarca, multi au investit in tara de origine (unii turci si polonezi).

    In Be exista deducere pt ipoteca. Desi taxele de achizitie sunt mari (impozit de achizitie de 12.5%, plus notar si taxe bancare), cu aceasta deducere pt ipoteca ies in avantaj financiar. Fr si Spania au si ele deduceri de ipoteca, olanda are si ea avantaje fiscale la cei cei achizitioneaza anumite imobile etc (despre anglia nu stiu, dar il intreb pe sef).

    • Tomata

      eu am impresia ca tu esti o enciclopedie ambulanta 🙂
      stii atatea despre sistemele judiciare si medicale si de toate feluri si din Belgia si din Romania… te felicit, sincer ca tii minte si ca te intereseaza atat de mult chestiile astea. eu, daca nu ma lovesc de ele, nu imi bat capul 😛 merci pentru toate interventiile tale si pentru explicatii 🙂

      • Mihaela Damaceanu

        Chiar ca este o enciclopedie ambulanta si inca una foarte organizata! Si mai si face o multime de chestii si incearca o groaza din ce citeste. Eu cand voi avea bani de investitii, o angajez consilier 🙂 Abia astept! Felicitari pentru noul apartament, sa va simtiti bine in el si sa nu va mai doriti o mutare in curand! Parca ieri povesteai de primul 🙂
        Mihaela Damaceanu a scris pe blog despre Lista de alimente sanatoaseMy Profile

    • o femeie

      Am mare noroc ca lucrez in mediu multi -cultural si multi-national, iar discutiile apar cu diferente si contradictii, si mai ales oportunitati (da, noi cautam oportunitatile, si colegii mei de birou si mai si, eu mai trag cu urechea pe la ei 😀 …). In plus cum soacra contabila in buc. s-a pensionat nu de mult timp si acum se pensioneaza socrul, am tot cautat sa vedem ce e la altii. Sunt multi care se muta in Europa de ici-colo tocmai pt a specula aceste avantaje! De ex. francezii bogati se muta in belj pt a plati mai mici taxe pe bogatie, polonezii obisnuiti din belj si anglia au firme in polonia pt a plati mai putine taxe, olandezii stau in Belgia cat copiii sunt mici pt ca cresele in olanda sunt super scumpe (ajung la 1000-1500 euro pe luna, sa fac atac de lingurica la auzul de asa preturi), si isi inmatriculeaza masina in Belgia ca taxele sunt imense, belgienii se pensioneaza si se muta in Franta pt ca taxele pe pensie sunt mai mici, sau pleaca in spania ca e viata mai ieftina, englezii cand isi achita ipoteca isi inchiriaza casa si se muta in Gretzia si traiesc fericiti ca e muult mai ieftin si mai putina ploaie, belgieni care isi fac credite in Maroc pt imobile etc.
      Nu mi-a pasat de astea pana cand nu am ajuns sa lucrez la comisia europeana si sau dau de statistici ( http://ec.europa.eu/eurostat/ ) si sunt multe date. In plus cand am inceput sa vad cat platesc taxele … am inceput sa studiez si sa caut ORICE solutie sa platesc taxe mai mici.
      Si cand vad in belj oameni muncind la 70-80 ani, nu pot sa nu imi pun problema daca doresc sa ajung si eu asa sau … citesc legea pensionarii: 40 ani munciti, 67 ani impliniti. Nu imi place legea 😀 .
      Un scenariu pt noi era sa ne mutam in Olanda sau germania (sunt multe lucruri care imi plac acolo) – a picat din comoditate. De ex. am cautat acum sa vad cat e pensia medie in Germania si daca e taxata 🙂 .

      Eu visez independenta financiara la 40 ani (visez, da? ) dar pt asta e musai sa am acoperite taxe si ceva investitii, iar mobilitatea e avantajul meu. Cat am trait in Romania nu mi-a pasat, educatia mea traditionala fiind: “lasa ma ca mi-o da statul”. Nu mai da statul, tot ce am contribuit la pensie in Romania il consider null pe viitor (ca avui minim pe economie pe acte cativa ani, adica dadui 5.5% la 100 euro…) dar si datorita incarcarii de pensionari cu doar 15 ani contribuiti. Si in conditiile astea iar vad femeile de 70 ani care lucreaza si imi zic: eu asa nu vreau sa ajung.
      In rest, sistemul de pensionare romanesc il “imita” pe cel german 🙂 .

  • gina

    Oo ,chiar n-am stiut de atatea taxe .Auzisem doar de comisionul de la agentie si de faptul ca dobanda la banca e mica .Oricum casa pe care am gasit-o pe un site ,desi e duplex si costa in jur de 60000 imi convine deoarece are cateva mii de m2 ,sat linistit ,lac si padure .Si am de gand sa fac ceva cu gradina aia .Mein Hobby ist mein Garten .Daca cineva a cumparat aici o casa poate ne da mai multe detalii .

    • o femeie

      wow, ce pret mic!! La orasele mari preturile cresc de cateva ori!!!
      Ginelu, eu ce facui in belj (si in Bucuresti la fel…): am vizitat orice anunt in zona (desi era clar ca nu imi permit sa cumpar si nici nu ma interesa) si am rugat agentul sa imi zica toate taxele si un total (ca procent).
      Apoi te duci la banca si pui cifrele pe masa. Vezi daca e vreo sansa sa te crediteze si cat iti cer sa ai.
      M-o costat juma de zi de concediu, dar a fost contactul cu experienta exacta a zonei pt ca oamenii aia cu asta lucreaza.

  • gina

    Pai da , nu ma intereseaza la oras , iubesc sa stau la tara si sa am gradina , iar unde vreau eu sa cumpar nu se inghesuie nimeni .De aceea si pretul mic .Iar cand am vazut pe site de ex 4% vom KP inklusive MwSt am crezut ca sunt incluse si alte taxe .Si oricum in interior sigur trebuie renovat , dar nu ma deranjeaza .

  • Huse

    Eu chiar as vrea sa ma mut la casa in 2-3 ani deoarece trebuie sa vina si un bebe si va fi destul de greu in apartament cu o camera.

  • Diana

    Felicitari Tomato pentru acomodare. IMHO, E dificilI sa faci pasul asta cu un bebel.
    Nu voiam sa intervin, îmi place sa va vad cum interacționați, plus ca eu sunt cam outsider dpdv al locației. Dar poate ca e interesant de comparat Birocratia europeană vs birocrația americană.
    Cont in banca: ID sau pașaport.
    Chirie: eu am avut 2 experiențe. Prima – când am venit in America si nu existam practic in sistemul lor. Am avut nevoie de bani pentru 2 chirii (prima si ultima) si o dovada de venit (am venit cu Contract de munca). Pentru cei fără venit, poate un prieten sa fie co-signer pe contract sau plata in avans a mai multor chirii. Nu i-a interesat CAT aveam eu venitul. A doua experiența a fost când m-am mutat in Santa Monica (un oraș scump si mai pretentios): credit history si plătit 2 chirii.
    Când am cumpărat casa, am avut un broker care mi-a adus ofertele de finanțare bazat pe credit history si venit. Aici e puțin mai complicat, trebuie sa știe venitul tău si al familiei. Toată dobânda plătită se poate deduce la taxe. Dar mie mi se pare o investiție buna sa ai casa ta. Impozitul pe proprietate este puțin peste 1% din valoarea caselor, dar tot ajungi sa plătești mii de dolari. E totuși deductibil la taxe.
    Pensia de la stat e mică, de aia exista pensiile private, unde fiecare cotizează după posibilități. Nu exista concediu de maternitate (eu am avut 12 saptamâni in care mi s-a plătit 55% din venit). Nu exista alocație pentru copii, se oferă un tax credit in anul in care s-a născut (noi am avut venit prea mare si nu ne-am mai încadrat lol) dar sunt deduceri la taxe. Nu exista Grădinițe de stat, dar in caz de venit mic, ajutorul de la stat acoperă costul.
    Exemplele date de mine sunt din experiența mea in California. 🙂
    Ideea pe care se bazează societatea in care trăiesc, e ca fiecare e responsabil pentru viața lui. Nivelul de impozitare (plus sistemul de deduceri) e destul de mic in comparație cu Europa iar veniturile sunt mai mari.

    • o femeie

      ooo, pai ce e in Europa e parfum pe langa americania! Sunt multe avantaje fiscale la tine (mai citii cate ceva pe blogurile de finante de familie din america), dar ma bucur ca sunt in europa unde viata e mai “socialista”.

      Si in Ro fiecare e responsabil pentru viata lui. Doar ca noi nu avem exemplu de la parinti, pt ca ei vin din generatia unde altii au decis si au asteptat mereu de la stat, si nu si-au pus problema cati bani dau anual pe tigari sau pe bautura sau economii pt pensie.
      Asa ca e musai sa ne reconfiguram, sa ne reeducam. La fel ca o emigrare, nu in America, ci in capitalism si in auto-responsabilizare 🙂 si educatie financiara.
      o femeie a scris pe blog despre Cum folosesc bicarbonatului de sodiuMy Profile

    • Tomata

      Probabil e dificil, dar noi n-am simtit asta.
      Nu stiu daca e meritul unui copil cuminte sau al dorintei noastre nestavilite de a ne muta in alta tara. O fi fost greu in ochii altora, dar noua nu ni s-a parut.

      pare mai simplu de obtinut ceva in America, desi, pretul care trebuie platit pentru alte beneficii e mai mare.
      cred totusi ca ne putem adapta la orice si cand nu ne putem adapta, putem oricand pleca. eu asa gandesc, daca nu-mi mai place ceva, schimb. incerc sa ma acomodez, incerc sa gasesc solutii, daca nu-i bine si nu-i bine, pa. Schimb.

      de asta am schimbat tara, de asta am schimbat locuinta. si de-a lungul timpului, de asta am schimbat si joburi.
      deci daca ti se potriveste locul in care esti, cu plusuri si minusuri pe care le poti accepta, viata e frumoasa 🙂 nu?

  • Alina Albin

    Felicitari pentru mutare si mult spor la decorat/amenajat! Noi am decis sa ramanem in Michigan pentru o perioada lunga de timp asa ca am inceput recent house hunting-ul pentru ca pretul chiriei e prea mare pentru ceea ce ofera un apartament aici. Plus ca la ce ierni sunt in Michigan, vrem o curte unde sa stam toata vara sa ne incarcam cu vitamina D. Sa pui poze dupa mutare, sunt curioasa cum sunt apartamentele acolo. 🙂

    Hugs,

    Alina
    Alina Albin a scris pe blog despre Noul loc preferat din MichiganMy Profile

    • Tomata

      da, sigur ca o sa pun. 🙂 poate o sa pun si cu apartamentul de aici pentru comparatie 😛
      va doresc sa va gasiti casa potrivita, in care sa va placa sa petreceti timpul.
      apropos de Michigan, mi se pare un loc superb din ce postezi pe Instagram 🙂 who knows… poate intr-o zi l-oi vedea si eu.
      iar daca vreodata va tenteaza Berlinul, avem o camera libera (ma rog, vom avea :P)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge