-
12 femei pe care să nu i le prezinţi iubitului tău
Mă, când dau peste titluri de-astea, mă si gândesc la ce discuţii s-ar putea isca pe blog şi de-asta nu ezit nici o clipă să preiau ideile de pe alte site-uri. Aşa s-a întâmplat şi cu acest articol de care m-am împiedicat întâmplător. Recunosc că nici măcar nu l-am citit pe de-a-ntregul când l-am găsit pentru că instantaneu am zis: „asta-i discuţie de blog”. Să descoperim, deci, dimpreună care sunt cele 12 muieri care n-ar trebui să dea ochii cu El, şi mai ales de ce:
-
Ghid de seducţie
Dar cu tinerii necăsătoriţi… a, aici se schimbă lucrurile! Poţi să râzi galeş uitâdu-te la ei, şi când te întreabă de ce râzi, poţi să refuzi să explici, să râzi mai tare şi să-i faci oricât de curioşi. Din ochi poţi să promiţi oricât de multe lucruri frumoase, care îi fac pe bărbaţi să caute un prilej de a rămâne singuri cu tine. Şi când unul a reuşit să rămână cu tine şi vrea să te sărute, poţi să te prefaci că eşti foarte, foarte jignită sau foarte, foarte supărată. Îl faci să-şi ceară scuze că a fost mojic şi îl ierţi atât de dulce, încât încearcă să te sarute…
-
Mămici pentru Marte
Chiar nu înţeleg de ce Mămici pentru Marte e aşa de slab cotat pe imdb. Mie mi s-a părut un film foarte plin de învăţăminte pentru copii şi foarte mişto realizat. A fost prima animaţie cu oameni pe care am văzut-o, pentru că toate celelalte erau cu animale. Nu e comedie, deşi pe ici pe colo mai are câteva replici amuzante. Pe scurt, despre subiect:
-
Trenul distractiei
N-am ratat nici o ocazie de a promova oraşul natal, aşa că n-o s-o ratez nici pe asta. Ştiu deja că şi băştinaşii şi adoptaţii şi musafirii au ajuns să-l iubească indiferent cât de mult sau puţin stau pe-aici. Timişoara, pentru mine şi probabil pentru toţi cei care locuiesc aici e mai mult decât un oraş. E un simbol, un loc cu suflet. Drept pentru care vreau să vă rog ceva. Pe toţi cei care iubesc Timişoara şi care vor să o vadă din nou câştigătoare.
-
Un an, tati…
De când nu te-am văzut, de când nu te-am auzit, de când nu ţi-am simţit braţele în jurul meu… Mi-a fost atât de greu să mă apuc să-ţi scriu, odată pentru că nu vei citi niciodată rândurile astea, dar sper din suflet să le simţi cumva, şi a doua oară pentru că atunci când îmi permit să cobor adânc în amintiri, mă doare. Mă doare acolo unde copiii mici spun că e casa sufletului: în burtă. Mi se pune un nod şi lacrimile încep să curgă, de parcă acolo e izvorul lor. Şi acum curg, pentru că în momentul în care am scris titlul m-au năpădit fără să mă pot…
