-
Ultima minciuna
Că tot vă povesteam de piticul meu cu revistele, din ultima (sau penultima, naiba mai ştie) pe care am cumpărat-o, Unica, am preluat o idee pentru că mi s-au părut interesante amintirile despre care era întrebat Andi Moisescu. Iată-le mai jos, adaptate la genul feminin: M-am simţit foarte stânjenită atunci când… …am ieşit oraş în locaţii care nu mă reprezintă, înconjurată de o lume din care nu fac parte.
-
Aş fi plecat pe Marte
Chiar dacă 8 martie a trecut, eu o să vă mai spun o vorbă-două despre mame. Că subiectul e inepuizabil, ştim asta cu toţii. Aproape fiecare a trecut prin sesiuni de nervi şi furie atunci când mama sa nu îi dădea voie să facă ceva, să meargă undeva sau să mănânce ceva şi aproape toată lumea a avut cel puţin un moment în care visa la soluţia extremă de a pleca de-acasă numai să nu mai audă cicăleala ei. Mie mi s-a întâmplat de câteva ori să îmi vină să-mi iau lumea în cap mai ales atunci când nu mă lăsa să stau până la cât voiam eu în oraş,…
-
Cadouri din reviste
Se ştie deja că românului îi place să primească orice pe gratis şi ar face orice pentru asta. Orice răhăţel care se dă fără ca noi să dăm nimic, merită toate eforturile. Ştiţi deja cum stau lucrurile la concursurile cu like-uri pe facebook. E o adevărată mafie. Eu nu mă înghesui nici când se dau mostre de caşcaval prin hipermarketuri, nici doze gratis de Coca Cola şi nici pliculeţe cu cremă sau şampoane promoţionale. În schimb, de fiecare dată când merg la Auchan sau la Kaufland, mă înfiinţez la raionul de reviste. Nu că m-ar interesa vreo publicaţie, că nici măcar nu îmi pasă care îmi pică în mână, atâta…
-
Eu, în mine, din nou
Am scris mult timp despre tristeţuri, despre durere, despre nefericire şi despre deznădejde. Am comentat pe multe bloguri şi am răspuns aici în cele mai negre nuanţe ale sufletului meu. Pentru că am avut o perioadă care părea să nu se mai sfârşească, o vreme în care soarele era atât de departe, chiar şi atunci când strălucea dogoritor pe cer. Iar de când a venit iarna pe uliţă, a venit şi în sufletul meu. Am simţit că nu mai iubesc pe nimeni şi nimic, că în mine e pustiu şi nici măcar eu nu mai locuiesc în corpul ăsta. Un corp care s-a îmbolnăvit fizic de la atâta boală sufletească.…
-
Bibi, Bebe Marian, Adelina si Loredana
Sincer vă spun că aş vrea să nu mai primesc asemenea rugaminţi. Nu pentru că sunt rea, nu pentru că mă dor mâinile să scriu şi vezi, Doamne, cine-s eu ca să scriu pe gratis despre toţi năpăstuiţii de soartă. Ci pentru că mi se chirceşte sufletul de fiecare dată când dau de-o poveste de-asta. Deja am devenit paranoică şi mă aştept tot mai mult că şi copiii mei să sufere de ceva boală de-asta incurabilă sau care necesită o căruţă jumate de bani şi că voi fi nevoită să recurg la aceleaşi metode de cerere de ajutor şi că nimeni n-o să mă mai bage în seamă pentru că…
