Anne Frank, 8 Martie, Cottbus, restaurante si altele

Sambata trecuta am dezvaluit si cartea surpriza a lunii martie, care va fi prima mea carte de parenting ever. Nu am citit niciuna, dar am incercat si mi-am dat seama ca nu sunt de mine cartile astea. La prima m-am simtit certata un pic si am abandonat-o rapid, iar altele, audiobook-uri, nu m-au prins destul sa merg mai departe. Asa ca sunt curioasa cum merge asta. Insa sa nu credeti ca ma simt o mama atat de buna ca nu as avea ce invata din carti, nu, nici pe departe. Insa prefer sa citesc articole de parenting in loc de carti, pentru ca nu abordeaza atatea subiecte si pot retine informatia mai usor. Plus ca vorbesc foarte mult despre copii cu prietenele mele si din orice discutie, noi idei si sentimente apar la suprafata.

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Andreea Ursu-Lișteveanu (@andreeaursulisteveanu)

Duminica am iesit din nou cu copilul, in timp ce sotul a fost la un meci de hockey al echipei locale Berliner Eisbären. Am fost la un film.

Daca nu ati vazut inca animatia Where Is Anne Frank, faceti cumva sa o vedeti. Si cu copiii daca se poate, ca e de la 6 ani in sus. Eu am aflat de ea dintr-un newsletter al TipBerlin si am cumparat bilete imediat. Vorbisem deja cu Ada despre Anne Frank cand am vizitat Hackesche Höfe si s-a aratat interesata, asa ca acum a primit mai multa informatie si i-a si placut filmul foarte mult. Si mie la fel. Incredibil cat de putin s-au schimbat lucrurile de la Al doilea razboi mondial si pana acum. Ucraina, Siria, Iran… Am fost singurele in sala la cinematograful independent Il Kino si l-am avut doar pentru noi. A fost fain, dar si trist ca nu au fost mai multi spectatori. Ma bucur ca noi nu am ratat ocazia.

Apoi la Buchstabenmuseum pe care l-am tot vazut pe Instagram, dar am fost foarte dezamagita. Am inteles ca este in lucru si pare foarte interesant ce vor sa faca, insa mi se pare unfair sa platesc 12 euro sa vad gramezi de firme luminoase parca aruncate pe jos. Ar putea fi ceva foarte misto, insa deocamdata nu merita banii. Si desi inteleg ca trebuie sa se finanteze pentru a se dezvolta… 12 euro/adult mi se pare o suma prea mare pentru ce ofera. Am ramas cu un gust amar dupa cele 10 minute petrecute acolo…

si la un restaurant de care am aflat pentru ca mi-a dat follow pe Instagram 😛

La capitolul carti, am postat restanta din februarie: Dear Life de Alice Munro. Desprea ea am scris asa:
Imi e asa de greu sa scriu ceva despre cartea asta.
Motivul e genul, nu subiectul. Am incercat de atatea ori sa ma obisnuiesc sau sa ma indragostesc de proza scurta, dar cred ca a venit timpul sa renunt. Sunt doua motive mari si late pentru care nu ma impac cu povestirile:
1. nu ofera finalitate. Surprind un moment sau o etapa din viata cuiva, si sunt inghetate in acel timp, uneori fara trecut si cu siguranta fara viitor. Sunt ca niste amintiri trecatoare, care apar la suprafata datorita unui element declansator.
2. ceea ce e ironic, pentru ca al doilea motiv e ca le uit. e ca si cand nu le-as fi citit niciodata pentru ca din toate pe care le-am citit pana acuma, nu imi amintesc decat una singura, de Jeffrey Eugenides.

Cred ca din Dear Life m-au atins un pic, dar foooarte putin, To Reach Japan si Amundsen. Prima e despre o poeta adulterina, alta despre o invatatoare naiva, lasata balta in fata starii civile.
Restul sunt deja un fum in mintea mea, paote si pentru ca am alternat cartea tiparita cu audiobook-ul. In orice caz, voi sta departe de proza scurta. Nu imi aduce nici o bucurie.

Pe 7 Martie am iesit cu prietenele mele romance din Berlin la un restaurant mexican. Ne-am simtit bine si ne-a facut bine sa fim doar noi, fara copii, fara soti, sa vorbim despre ale noastre. Unele dintre noi fac mult home office, alta nu lucreaza pentru ca face cursuri de germana si toate suntem ocupate in cea mai mare parte a timpului cu copiii. Asa ca a fost bine sa iesim numai noi si o sa mai facem.

 

Iar Ziua Femeii m-am gandit eu sa o petrecem la Cottbus, ca n-am fost si nu e departe si sa mai iesim din Berlin. Ce n-am luat in calcul a fost vremea. In Berlin era cam innorat, dar am zis, hai sa nu stam in casa. Si ne-am pornit. Dupa 110km am ajuns si asa a inceput ziua noastra cu ploaie, ninsoare si usi inchise.
Aceasta este Biblioteca Campusului Universitar, care e foarte spectaculoasa si pe exterior si pe interior. Am parcat langa ea si am indraznit sa intram si sa intrebam daca putem arunca o privire. Doamna a fost foarte amabila si ne-a spus si pe unde sa mergem. Ne-a placut acolo.

Apoi am luat-o pe jos, prin lapovita, catre centrul orasului. Descoperise Cezar un muzeu al farmaciei si parea interesant. Inainte ne-am oprit la un restaurant care ne-a trimis la plimbare ca incepea siesta pana la ora 17:00… Am ajuns la muzeu, care avea si o farmacie la parter (ce vedeti in poze), dar nu se putea vizita ca fix atunci era un alt grup si apoi inchideau. Ne-am luat si am plecat catre o biserica si speram sa nu ne scoata afara si de acolo.

Nu ne-au scos. Mi-a placut interiorul bisericii, am aprins si niste lumanari, ca nu am ocazia sa o fac des, apoi am intrat intr-un restaurant sa mancam si a luat-o din nou la pas. Am ajuns la turn, am ucat in el, n-am savurat privelistea pentru ca ploua si batea vantul. Si in drum catre masina, am luat-o pe jos prin zona centrala, intrand prin magazine.
Asa ne-am petrecut anul asta 8 martie. N-a fost rau, dar putea fi nai uscat.

Si gata retrospectiva saptamanii trecute.