Tomata cu scufita

În ulitmul articol din seria Dublinului vă povestesc despre vizita la fabrica de ciocolată Butler’s. Mă gândeam că e ceva ce i-ar plăcea și Adei, că mie sigur îmi făcea galeș cu ochiul. Nici măcar nu auzisem de ciocolata asta până să mă documentez pentru călătorie, însă după ce am gustat-o sigur o caut că e bună tare. Așadar am cumpărat bilete, ne-am urcat în bus și am ieșit din Dublin pentru a ajunge la fabrică. Un pic de ghinion a fost că ne-am nimerit în aceeași zi cu un grup de adolescenți italieni, fooooarte gălăgioși și prea mulți, însă nu a fost foarte neplăcut. Ne-au dat halate albe, ceea…

E destul de impropriu spus ‘fabrică’, pentru că e, de fapt, un muzeu. Nimeni nu produce nimic în Guinness Storehouse. Întins pe 7 etaje, muzeul e foarte intuitiv, nu e nevoie de ghid, pur și simplu se urmăresc săgețile și indicațiile. Toată istoria celebrei beri negre implică toate simțurile: video, audio, tactil, olfactiv și, bineînțeles, gustativ. În mod normal nu mă dau în vânt după fabricile de bere, însă dacă e ceva foarte cunoscut, respectul pe care îl am pentru reușită și muncă asiduă mă face să cumpăr bilet. Nu-s băutoare de bere, dar pot aprecia meșteșugul prin care se naște și faima pe care o are. Povestea începe de…

Când eram mai tânăra obișnuiam să mă pregătesc temeinic pentru vizitarea unui oraș. Voiam să văd tot din prima pentru că nu știam când mai ajung. Apoi am descoperit că nu îmi mai face aceeași plăcere să mă întorc undeva, deci încercam să absorb totul. Acum, când umblatul pe jos kilometri întregi îmi provoacă dureri de spate și de oase, nu mai alerg de la obiectiv la obiectiv. Patru zile pline pentru Dublin mi s-a părut un pic cam mult pentru că orașul nu e mare, deși are multe de oferit, însă nu toate ne-au atras. Cu siguranță am ratat niște muzee interesante sau locuri speciale, însă fără documentarea prealabilă,…

Mi-am dat seama săptămâna trecută la Dublin că încercând să recuperez anul trecut, îl pierd și pe asta și iar rămân în urmă cu prezentul. Așa că schimb strategia și mă ocup de prezent, iar când nu am nimic special de consemnat, reiau chestii despre care nu am scris pe blog și Dumnezeu știe că sunt mult prea multe lăsate doar pe Instagram. Și mai mult de atât, îmi vin idei și de postări care nu au legătură cu pozele de acolo. Ce mai, I’m on fire! :)) Până să vă povestesc ce părți ale Dublinului am văzut de data asta, va spun despre cum s-a nimerit să mă întorc…