Saint Malo (2023) |

Disclaimer: Acest articol face parte din seria vacanței petrecută în Franta in 2023, de asta începe așa brusc 😛 Dar și pentru că în 2023 nu am fost activă pe blog și acum încerc să recuperez postând pe blog ce am postat pe Instagram.

Prima zi în Saint Malo nu m-a impresionat decât puțin prin trei lucruri: cazarea, un restaurant de familie (La Mouette) și casele de piatră. Dar asta pentru că nu eram în locul potrivit. Am făcut totuși câteva poze pe unde ne-am plimbat.

Însă momentul de uimire a fost când am descoperit Cetatea, insulelele Grand Be (cu mormântul lui Chateaubriand) și Petit Be (cu fortăreața ei), refluxul și năvală apei înapoi către țărm. M-am lăsat cu totul fermecată orașul asta și de toate simțirile care m-au invadat. Câtă istorie și în locul asta, câtă eternitate a apei și a stâncilor.

E ceva deosebit să pătrunzi pe teritoriul apei mergând pe nisipul ei când e plecată în larg. E ca și când i-ai descoperi un secret sau ți-ar da voie să îi intri în casă. În Normandia a fost prima oară când am pășit pe fundul marii la reflux, la Houlgate, iar în Bretania a fost a doua oară, la Saint Malo. Dar deosebit a fost la Saint Malo pentru că aveam și unde ne duce. Pe cele două insule. Pe Petit Be nu am mai ajuns pentru că stăpână venea acasă. Câțiva turiști au trebuit să își suflece pantalonii, pentru că deja cărarea pietruită era inundată.

O minune și o desfătare și apusul.