-
O mie de corăbii – Natalie Haynes
Nu cred că am apucat să spun pe blog sau, mai bine zis, să insist cu pasiunea făcută acum 2-3 ani pentru reinterpretările mitologiei greci, însă am ajuns deja la o semi-saturație. Poate și pentru că am citit 4 cărți pe același subiect: războiul troian. Preferată e Tăcerea femeilor, urmată de Circe, Cântul lui Ahile și acum O mie de corăbii. La asta se adaugă și Mythos al lui Stephen Fry, deci am citit o grămadă pe subiect. Și văd că e un trend să iei un oarecare muritor sau semizeu și să îi închipui o poveste. Nu știu dacă mai încerc, dar nu spun ‘niciodată’, poate mă apucă nostalgia. …
-
Houlgate (2023)
Partea mișto la un road trip e că te poți opri unde vrei și poți devia de la ruta prestabilită pentru locuri de care nici nu știai. La Houlgate am ajuns datorită surorii mele. După ce ne-am întâlnit cu ei în Étretat, i-am vizitat și noi acolo unde își făceau ei vacanța. Locul asta a venit la pachet cu emoție și cu gânduri surprinzătoare oferite de arhitectură și de atmosfera aparte. Genul de loc pe care îl vezi în filme despre anii 1930 și te gândești că viața ar fi mult mai bună cu tine dacă ai trăi acolo. M-am trezit fantazând despre o viață paralelă, imposibilă, în care aș…
-
Stâncile de la Étretat (2023)
Și în sfârșit, unul dintre obiectivele principale ale road trip-ui din Franța: stâncile de la Etretat: Am urcat pe ele pe cararuile înguste, ne-am oprit din loc în loc să ne tragem sufletul și să admirăm imensitatea apei și minunile pe care le face natura. Întâlnirea cu sora mea și familia la ei acasă în Valence era deja plănuită, însă cum și ei se aflau în zona, la doar 2h de Fécamp unde am fost noi cazati, ne-am întâlnit mai devreme la Étretat. Ada e ca și îndrăgostită de verișoara ei mai mare, așa că am ținut secretă întâlnirea pentru ca surpriza să îi fie mai mare. Ne-a reușit.…
-
Fécamp (2023)
După dezamăgirea de la Liège și indiferență față de Hamburg, soțul a răbufnit: ‘Nimic nu-ți mai place! Nimic nu te mai mulțumește!’. Așa e. De când locuiesc la Berlin sunt mai greu de impresionat de alte orașe. Când plecam din Timișoara în alte țări, totul era mai wow. Acum… not so much. Daaaaar, Fécamp a rupt firul indiferenței și al dezamăgirii pentru că îl găsesc superb. Așa mic cum e el, îmi place așa mult că m-aș și vedea locuind acolo. Casele astea pătrățoase de piatră, faleza, străduțele sus-jos… franceza! FRANCEZA!!! De când am văzut prima oară pe Pinterest stâncile de la Étretat îmi doream să ajung acolo . Sunt…
-
O zi la Liege (2023)
Călătoria spre Franța a început cu oprirea care a împărțit drumul în două: Liège. Din păcate, ne-am aflat fie în momentul lui nepotrivit, fie în locurile nepotrivite. E drept că ne-am plimbat foarte puțin prin centrul vechi, însă absolut toate străzile sunt în construcție. Probabil va arată minunat peste câțiva ani, dar acum e ca după război. Plus că miroase atât de urat în anumite locuri, tot centrale, încât nu am nici o vorbă bună pentru el. Cu greu am găsit ceva de fotografiat. Dar gofrele au fost delicioase. Și Belgia, ce am văzut din ea*, îmi place, dar Liège nu prea. Cel puțin nu în acest moment din existența…
