Dublin pentru cititori |

Știați că Dublin este desemnat de UNESCO “Oraș al literaturii”? Are și un site și aici găsiți câteva instituții dedicate scriitorilor – site-ul nu pare actualizat recent – și aici un link către o hartă a locurilor și activităților literare

Dintre toate astea, am văzut câteva.

The Long Room si Trinity College

În 2022, când l-am vizitat prima oară am avut timp să vizitez doar minunata The Long Room de la The Trinity College pe care o văzusem în atâtea fotografii pe internet și nu-mi venea să-mi cred norocul când am pășit înăuntrul ei. Impresionantă prin construcție, dar și pentru ce înseamnă. A fost prima bibliotecă veche pe care am vizitat-o și de atunci le tot caut (deși am aflat că multe arată la fel). Apropos, eu am aflat prea târziu anul asta, dar și Trinity College se poate vizita.

Oscar Wilde

Tot în 2022 am fost cazată la un hotel din apropierea casei lui Oscar Wilde, care se poate vizita doar în cadrul unui tur ghidat și doar sâmbăta de la ora 18. În rest găzduiește Colegiul American din Dublin. Eu n-am vizitat-o, în schimb i-am admirat statuia că e fix în parcul din fața întrării casei lui. Și un alt loc în care există o statuie a lui Oscar Wilde e în fața barului Kennedy’s, la vreo 200m de casă.

Și-acum să ajungem la ce am văzut anul ăsta, că m-am documentat din timp.

MoLi – muzeul de literatură irlandeză

Ultimul cuvânt din titlu e foarte important pentru că eu eram sigură că o să mă desfăt cu toată literatura universală :)) De parcă ar putea exista un muzeu al întregii literaturi, but one can only hope 😛 Am ajuns la muzeu să constat că e numai cu irlandezi și, cu precădere, cu Joyce. Nu doar că își are propriul centru, însă cu greu găsești ceva care să NU fie legat de el, așa cum veți vedea mai jos.

Pentru că știam că mă așteaptă multe informații de citit, am predat copilul Sotzului și m-am dus singură, ca să îl savurez în tihnă. Cum am intrat în muzeu m-a și luat un domn în primire și m-a întrebat de unde vin. I-am zis că sunt româncă, dar locuiesc la Berlin. Una-două și-a întins degetul către Bram Stocker, că probabil îmi e familiar, și apoi mi-a povestit cum el și Oscar Wilde au iubit aceeași femeie care a sfârșit prin a se căsători cu Bram. Ne-am întins la povești cam 15 minute, despre ce autori irlandezi am citit (am înșirat câteva femei, dar mi se golise mintea și nu îmi aduceam aminte și alte nume), despre istoria Irlandei, despre situația României, despre situația generală a lumii, până mi-a dat drumul să mă duc să zburd prin celelalte camere.

Începe cu o expoziție în partenereiat cu Universitatea Dublin în care sunt expuse scrisori rare și manuscrise ale marilor scriitori printre care James Joyce, Edna O’Brien și Maeve Binchy.

Într-o altă camera se aud versuri sau scurte citate în engleză și irlandeză, o limbă păstrată, neinlocuită și la tot pasul în Dublin.

Urmează evident camera dedicată lui Joyce unde există harta tuturor opririlor lui Stephen Bloom în Ulise.

Și mai mult Joyce și Ulise sunt de găsit la etajul 3, unde un raft cât tot peretele expune diverse exemplare în limbi diferite din celebra carte.

În ultima cameră erau o grămadă de microfoane atârnate și în fiecare vorbea altcineva. Era un îndemn la actul creației, al scrierii. Pe perete – câteva exemple de inspirație sau sfaturi.

Marsh Library

Când am terminat cu MoLi m-am îndreptat către Marsh’s Library pentru că era destul de aproape și încă aveam timp pentru că ceilalți doi membri ai familiei nu terminaseră cu stadionul. Datând din secolul 18, miroase exact ca și The Long Room și alte biblioteci ca ea: a vanilie și cărți vechi. Și tot la fel ca alte biblioteci oferă cărțile de pe rafturi pentru studiu. Are doar trei camere, e destul de micuță, însă locul în sine, grădina și clădirea sunt deosebite.

Biblioteca Națională Irlandeză

Din păcate nu se poate vizita dacă nu ai permis, însă la demisol există o expoziție gratuită dedicată lui Yeats.

Sweny’s

Da, James Joyce din nou. Această spițerie apare în Ulise și, așa cum mi-au povestit cei doi voluntari care întrețin atmosfera și vând diverse, e farmacia la care Stephen Bloom duce o rețeta a soției lui și de unde cumpără un săpun de lămâie (mi-am luat și eu unul 🙂 ). Pentru că Ulise se petrece într-o singură zi, nu aflăm dacă Bloom și-a luat medicamentele a doua zi sau vreodată. Interiorul super încărcat și pestriț, bineînțeles se pot cumpăra cărțile irlandezului și diverse suveniruri care amintesc de Joyce. Și tot aici se organizează grupuri de lectură și am fost foarte călduros invitată să particip la o citire din Finnegan’s Wake. No, thank you 😀

Strada e și ea plină de referințe la mult prea iubitului autor: hotelul Bloom și statui pe stradă.

Pot spune că mi-am luat porția de literatură dublineză. Acum ca toata planeta il cunoaste pe Cillian Murphy datorita rolului din Oppenheimer, iata ce are de spus despre talentul de povestitori al irlandezilor: