Pe ultima suta de metri a unui an… interesant

Uf, ce an! Ce an!

Nici nu-mi vine sa intru in detalii, sa ma plang, sa despic firul in patru, sa arunc vina pe unii si pe altii, sa repet ce s-a mai spus. Dar ca sa nu las totusi acest unic an 2020 sa treaca fara sa-mi las pe undeva impresiile, o sa o fac pe scurt aici.

Noi am respectat regulile. La inceput am stat inchisi in casa, o singura data pe saptamana ieseam eu la cumparaturi. Apoi, cand a venit primavara pe bune, am iesit numai prin paduri, parcuri enorme (Berlinul are foarte multe), departe de oameni. Am evitat restaurantele si locurile aglomerate, am pastrat distanta, dar totusi i-am tinut Adei ziua de nastere in curtea blocului cu un pic prea multe persoane : 9 copii plus parinti. Am pastrat distanta, dar de la copii nu poti avea pretentia asta, mai ales de la cei mici. A fost singurul „dezmat” pe care ni l-am permis, in rest am fost cuminti. Am calatorit doar prin Germania, am vazut multe locuri frumoase, plus ca ne-am bucurat de orase si locuri goale de turisti si avem poze de revista. Am reusit sa nu ne intalnim cu Corona si niciunul dintre prietenii nostri apropiati, cu care ne vizitam, n-a fost atins de ea. Evident, timpul nu-i pierdut, inca ni se poate intampla, dar continuam sa avem grija.

Eu, de la sfarsitul lui august am un job nou, primul in calitate de angajata si nu de freelancer si ma duc zilnic la birou. Sunt Executive Assistant la o firma de constructii care lucreaza cu muncitori romani, nu pot spune ca e jobul ideal, insa nu-mi displace si ma pricep la ce fac, asa ca deocamdata e suficient. Om vedea mai incolo ce se mai intampla.

Asa neobisnuit cum a fost 2020, are si partile lui bune: mi-am gasit un job si ne pregatim sa ne cumparam o casa. Deocamdata suntem in procesul de obtinere a creditului si e foarte posibil sa o putem achita in februarie. De mutat ne putem muta abia la final de 2021, dar asta nu ne deranjeaza.

In rest… mi-e dor de viata „de dinainte”, de calatorii, de mare, de concerte (trebuia sa o vad pe Alicia Keys anul asta), de Romania, de satul meu drag, de Maramuresul pe care vreau sa i-l arat Adei (desi nu e al meu), de prietenii dragi de acasa, de mormantul parintilor mei, de petreceri si nunti, de pupaturi si imbratisari, de copiii prietenilor, de locuri pe care nu le-am vazut, de lucruri pe care nu le-am facut.

Voua cum v-a fost? Dar spuneti-mi si de bine si de rau, ca nu se poate sa fi fost doar rau.