M-am tot gândit și răzgândit dacă să scriu despre Crăciunul ăsta sau nu. În principal pentru că nu prea am avut chef de scris, iar acum savurez câteva minute libere în timp ce Ada și Sotzu’ încă dorm. Aștept să se trezească pentru a face salata de ciuperci și pentru a ne pregăti să plecăm la Pârvulești să sărbătorim printre români, cu mâncare tradițională, din dorința disperată de a simți un pic că-i sărbătoare. Nu simțim. Nici unul. Așa că încercăm să forțăm sau să ne prefacem. 23 decembrie a fost, pentru mine, cea mai tristă zi din an. Nu s-a întâmplat nimic, doar că s-au adunat o grămadă de…

Luni am avut pare de niște momente pline de emoții, reacții și atitudini la care nu m-am așteptat, dar care mi-au umplut sufletul de căldură. Care mi-au demonstrat că nu exist degeaba în lumea asta și că oamenii din jurul meu se gândesc la mine. Poate o să sune un pic a laudă, dar vă asigur că nu e. E doar o constatare care m-a surprins în mod foarte plăcut, m-a emoționat până la lacrimi și am decis să scriu despre asta mai mult pentru a vă determina și pe voi să prețuiți asemenea reacții sau să le manifestați față de cei pe care îi iubiți sau apreciați. Primul moment…

Liste, liste, liste, lăsați listele să vină la mine. Liste de cumpărături, de cărți pe care vreau să le citesc, de filme pe care vreau să le văd, de locuri în care vreau să mă duc, de mobile pe care vreau să le cumpăr, de planuri pe anii ce încep. Să ne oprim puțin asupra acestui punct. La fiecare început de an îmi fac o listă care sper să mă ajute să nu uit ce-mi doresc să fac sau să mi se întâmple în anul ce începe. Am făcut asta și în ianuarie și pentru ca nu numai Dumnezeu să se distreze, să „ne” rândem împreună: Să învăt limba germană…

Sunt singură în întunericul camerei și scriu pe bâjbâite la lumina monitorului. Ada doarme lângă mine liniștită și epuizată de atâta dat în spectacol în fața primelor prietene care ne-au vizitat. Am ajuns acasă miercuri seara, după o zi în care m-am stresat întruna. În cea mai mare parte m-am stresat că eram singură de la A la Z, adică Sotzu’ nu ne-a condus nici măcar la aeroport pentru că era la lucru. Cu căruciorul, Ada și încă un bagaj de mână, am jonglat o oră pe mijloacele de transport, de acasă până la aeroport, și apoi trecând de control și grăbindu-mă către poarta de îmbarcare. Un pic câte un…