io, io şi iarăşi io
-
Contez
Luni am avut pare de niște momente pline de emoții, reacții și atitudini la care nu m-am așteptat, dar care mi-au umplut sufletul de căldură. Care mi-au demonstrat că nu exist degeaba în lumea asta și că oamenii din jurul meu se gândesc la mine. Poate o să sune un pic a laudă, dar vă asigur că nu e. E doar o constatare care m-a surprins în mod foarte plăcut, m-a emoționat până la lacrimi și am decis să scriu despre asta mai mult pentru a vă determina și pe voi să prețuiți asemenea reacții sau să le manifestați față de cei pe care îi iubiți sau apreciați. Primul moment…
-
Praful ce s-a ales de planurile de la începutul anului
Liste, liste, liste, lăsați listele să vină la mine. Liste de cumpărături, de cărți pe care vreau să le citesc, de filme pe care vreau să le văd, de locuri în care vreau să mă duc, de mobile pe care vreau să le cumpăr, de planuri pe anii ce încep. Să ne oprim puțin asupra acestui punct. La fiecare început de an îmi fac o listă care sper să mă ajute să nu uit ce-mi doresc să fac sau să mi se întâmple în anul ce începe. Am făcut asta și în ianuarie și pentru ca nu numai Dumnezeu să se distreze, să „ne” rândem împreună: Să învăt limba germană…
-
Acasă după 11 luni
Sunt singură în întunericul camerei și scriu pe bâjbâite la lumina monitorului. Ada doarme lângă mine liniștită și epuizată de atâta dat în spectacol în fața primelor prietene care ne-au vizitat. Am ajuns acasă miercuri seara, după o zi în care m-am stresat întruna. În cea mai mare parte m-am stresat că eram singură de la A la Z, adică Sotzu’ nu ne-a condus nici măcar la aeroport pentru că era la lucru. Cu căruciorul, Ada și încă un bagaj de mână, am jonglat o oră pe mijloacele de transport, de acasă până la aeroport, și apoi trecând de control și grăbindu-mă către poarta de îmbarcare. Un pic câte un…
-
Camera prietenilor de acasă
Am fost așa supărată cu Ambasada păcii, că nu v-am povestit nici despre colindătorii de Halloween, nici despre primii prieteni care ne-au călcat pragul berlinez. E deja prea târziu pentru colindătorii de pe 31 octombrie, așa că mă întorc cu drag la recenta vizită a Oanei și a soțului ei, Alex, la noi. Însă înainte de asta, trebuie musai să vă povestesc cum am aflat eu că vin la noi. Ca în multe alte dăți, Sotzu’ a complotat cu Oana și-au vorbit pe la spatele meu, deși cam totul s-a desfășurat sub nasul meu și ar fi fost așa de simplu să-mi dau seama, dacă n-aș fi așa ușor de…
-
Fără nici un singur dor
Mi-a urat ieri cineva, de ziua mea, să mi se îndeplinească tot ce mi-am planificat. Mi-a plăcut urarea, dar mi-a dat de gândit. Nu mai am nici o dorință. Nimic spre care să tind, nimic pentru ce să lupt, nimic ce să aștept cu nerăbdare. Acum ceva timp aș fi spus că ăsta-i cel mai trist lucru din lume, să nu îți mai dorești nimic. Acum, când am tot ce îmi doresc, sunt împăcată, sunt fericită și mi-e bine să mă odihnesc de la îndeplinit dorințe. Să savurez bucuria de a avea o familie așa cum nici n-am visat, de a avea un copil sănătos, superb, dulce, fericit, vesel, de…














