Înainte de mutare

Numai mâine nu-i poimânie și ne luăm tălpășița către capitala Germaniei.
Sunt înglodată în cutii, geamantane și plase și habar n-am dacă le vom putea lua pe toate cu noi.
Am rezolvat cam toate treburile adminstrative, am reziliat contracte, am redus din cheltuielile întreținerii apartamentului, am pregătit pachetele pe care să ni le aducă alții când vin în vizită, suntem aproape gata de plecare.
Perioadele de bucurie și entuziasm au alternat de câteva ori cu cele de tristețe și nostalgie, acum nu mai știu ce simt. Abia aștept să văd cutiile și gențile în mașină, abia aștept să ne văd trecuți de vamă și ajunși în Berlin, dar mai ales, abia aștept să ne văd instalați în viitoarea noastră casă. Ceea ce sună ciudat și încă nu conștientizez ce înseamnă pentru că eu nu m-am mutat în viața mea de unde locuiesc acum și nici n-am fost plecată mai mult de o lună de acasă. O să fie interesant când o să mă lovească realitatea și când nu mă voi întoarce acasă după o săptămână-două. Când n-o să mai ies cu Ricky și cu Ada la plimbare prin cartierul pe care îl cunosc ca pe mine însămi. O să mă treacă niște stări, sper să le pot face față și să mă consolez cu ce are Berlinul de oferit.
M-am întâlnit aproape cu toți prietenii dragi și pe toți i-am chemat în vizită.

Am programat vreo 2-3 articole, deci până pe săptămâna viitoare nu cred că mă prezint la raport. Dar, cine știe? 🙂

40 Comments

  • Mihaela Damaceanu

    Mult succes, Andreea! Partial inteleg foarte bine ce spui, ca si noi ne-am mutat o data din Bucuresti. Dar spun doar partial, pentru ca mutarea era mai usoara dpdv psihologic, intrucat am plecat in alt oras, nu in alta tara. Greu si atunci, ca era foarte departe, cand a inceput mama sa planga parca-mi venea sa las balta toate planurile. Dar am plecat si nu ne-a fost usor deloc, in mare parte din vina mea ca nu mai fusesem de mult pe acolo sa stiu cum stau lucrurile. Am revenit in Bucuresti, eu dupa 8 luni si baietii mei dupa 11, dar sa stii ca nu am regretat vreodata. Oricat de greu a fost acolo(si datorita soacrei) pentru noi a ramas una din cele mai memorabile experiente. La tine, destinatia fiind Berlin, cu siguranta experienta va fi si mai notabila. Starile emotionale mai dificile putin, vin si pleaca. Important este ca iti mai inplinesti un vis, asa cum am mai zis 🙂 Felicitari si mult succes, asteptam cu mare interes povestile interesante ce vor urma!

    • Tomata

      partea mai usoara e ca dupa mine nu plange nimeni. adica familia care mi-a mai ramas aici sunt unchi si matusi si verisori. una dintre matusi merge des la Berlin pentru ca verisoara mea sta acolo, deci ne vom vedea destul de des. singurii care raman sunt prietenii, dar si pe ei sper sa-i vad acolo, sa vina in vizita si sa le arat orasul asa cum l-am descoperit eu.

      de apartament imi va fi dor, cred. nu stiu, o sa vad atunci, dar acum plec cu putina tristete in suflet.

      multumesc de urari 🙂

  • Anca

    Iti doresc mutare usoara si acomodare rapida in Berlin. Nu-ti fa griji in legatura cu starile de nostalgie si tristete, iti vor trece imediat ce vei da cu ochii de frumusetile noului oras. Sunt convinsa ca te vei simti de o mie de ori mai bine decat acasa si vei avea parte de o gramada de experiente placute.

  • Lady

    Am trecut prin asa ceva acum 5 ani cand mi-am luat copiii si valizele si am plecat la drum peste mari si tari. Dar te obisnuiesti in timp cu ideea, incepi sa vrei sa descoperi in amanunt strada, cartierul, orasul, noua tara.
    Vreo luna aveam momente de panica dimineata cand ma trezeam ca nu recunosteam nimic in jurul meu.
    Dar totul intra intr-o rutina, te obisnuiesti ca ai rude si prieteni departe …
    O sa fie bine!
    Bafta!

    • Tomata

      multumesc de urari.
      hm… sper sa fiu acaparata de nou si de dorinta de a descoperi si sa nu ma gandesc prea mult la viata de aici.

  • Paula

    Ai incredere ca o sa te descurci de minune. Eu m-am mutat de mai multe ori, e drept ca in aceeasi tara, si nu mi s-a parut foarte greu. Va doresc drum bun si acomodare rapida. Mult succes!

  • Raluca

    O sa fie bine!
    Desi eu nu m-am mutat decat o singura data-n viata, din Sibiu in Antwerpen, mi-a placut la nebunie entuziasmul primelor luni petrecute aici si abia astept sa-l retraiesc, caci nu-mi mai e teama de astfel de schimbari acum si muncesc pentru a ma muta cat de curand prin vecini.
    E tare frumos Berlinul, e singura capitala in care am simtit ca as putea trai, dupa ce-am stat doar trei zile in ea. Mi-au placut enorm strazile, organizarea, zonele verzi, tot, tot. Plus ca-s faine inceputurile astea, cand incepi sa cauti magazine de mancare sau alte maruntisuri care curand te vor face sa te simti ca acasa. Mai fun e atunci cand incepi sa te ratacesti pe strazi si te bucuri ca ai reusit sa gasesti calea spre casa doar cu ajutorul unor mici repere (magazinele de care spuneam mai sus ?) si nu cu google maps.
    Curaj si cu tot sufletul inainte! ❤️

    • Tomata

      daaa, sa stii ca si eu am simtit asta in legatura cu Berlinul. Mi s-a mai intamplat doar cu Barcelona, in rest, toate orasele pe care le-am vazut au fost bune doar de vazut, nu de locuit. Dar de Berlin ma simt cumva atasata, e ciudat.
      multumesc mult de incurajari. 🙂
      tu esti in Antwerpen acum sau te-ai intors in tara?

      • Raluca

        Oaaa, Barcelonaaa… Sper sa ajung si eu anul asta pe acolo!
        Sunt tot in Antwerpen, cu weekenduri petrecute in Eindhoven, Olanda. In tara nu ma mai vad locuind, din pacate…

  • o femeie

    Succes! Sa va lumineze Dumnezeu calea! Integrare si acomodare usoara! Si sper sa aveti vecini asa cum sunt colegii mei nemti: oameni super!

    Am peste 20 de impachetari si despachetari. De fiecare data am avut emotii, regrete, bucurii, de fiecare data am ezitat in ce iau si ce nu, ce imi tre si ce nu etc. De fiecare data am avut dificultati cu trezitul in casa noua, cu adaptare, cu cartier, cu vecini, reguli etc. De fiecare data am evoluat.

    • Tomata

      wow, 20… esti deja experta in mutat.
      eu ma inradacinez foarte usor undeva si ma atasez de locuri si de apartamente. chiar si in calatorii cand plec, imi pare rau sa parasesc camera pentru totdeauna, mai ales atunci cand imi place foarte mult.

  • Alina

    Sa fie intr-un ceas bun! Tinem pumnii si citim cu interes!Sanatate, drum bun, acomodare cat mai usoara!

  • Tea

    Abia astept vesti berlineze! Fii curioasa, meet new people (Ada and Ricky will help) si odata gasiti prietenii va deveni mai usor. Ce vei face tu? Va mutati cu jobul sotului, am inteles bine?
    Daca te ajuta, think of it as temporary, ia-ti vacante in Ro ca sa revezi rude, prieteni si tot ce iti va provoca dorul..

    Omg, ce mi-as mai dori si eu o plecare de 2-3 ani!

    • Tomata

      curioasa sunt 🙂 problema e ca n-o sa pot sa vorbesc cu ei pe limba lor :)) cel putin o vreme. oh, well.
      eu n-o sa fac nimic. adica stau acasa cu Ada si o sa vad cum merge cu fustele. sotul lucreaza doar.

  • doina

    Eu te cunosc doar din cititul blogului si ma gindesc asa:esti un om bun si la cite ai indurat pina acum e cazul sa iti fie si fff bine. Asa ca SIGUR o sa fie bine!

    • Tomata

      >:D< multumesc, Doina 🙂 eu nu ma gandesc asa, dar mi-au mai spus si altii asta. rau nu poate fi, stiu asta, dar sper sa ma ajute toate lucrurile pe care le astept de la Berlin. sper sa ma copleaseasca si sa uit de "acasa".

  • Alina Albin

    Stiu exact ce simti, ca am trecut si eu prin asta acum un an si ceva cand mi-am facut bagajele pentru SUA. Va fi tot timpul un mix de bine cu mici nostalgii, in functie de moment. Dar, dupa 15luni departe de casa, inca nu regret nici un minut ca am facut pasul aceasta si mi se pare ca mutatul in alta tara e o experienta atat de complexa si, probabil, cea mai buna metoda de autocunoastere si de iesire din zona de confort. Plus ca la cum te stiu eu pe tine de ambitioasa si determinata, sigur va fi bine! Abia astept sa citesc povestile pe blog! Hugs! 🙂

    • Tomata

      sa stii ca la fiecare post pe care l-ai scris si eu l-am citit ma gandeam cu jind ca le-as scrie si eu. si acum exact asta o sa fac 🙂
      nu cred ca voi regreta vreodata ca m-am mutat in Germania, chiar daca poate pt o perioada scurta (vom vedea). daca nu incercam nu vom sti niciodata cum e. 🙂
      merci de incurajari :*

  • Monica

    Drum bun! Se spune despre mutat ca e al doilea motiv de stres, după pierderea fiilor. (la ultima, poate și din cauză că a coincis cu toamna, mi-a căzut părul în veselie. Noroc că am de unde și că după aceea, după o cură, mi-a crescut a loc. Sunt arici acum!)
    Te văd pregătită că nu va fi ușor, dar nu dispera! Nu suntem nici primele, nici ultimele care ne luăm casa în spinare!
    Fiecare plimbare va fi de recunoaștere, de descoperire, de cunoaștere mai bine, de familiarizare, de stabilire. O să vezi fiecare nivel pe care-l treci.
    Noroc!

    • Tomata

      posibil, dar eu nu-l simt ca pe un stres. dar golul in stomac l-am simtit azi toata ziua…
      apai daca nici tu nu te-ai mutat dintr-o tara in alta, nici nu stiu cine s-a mutat 😛
      o sa fim mai aproape, poate-poate ne-om intalni cumva si noi, undeva la jumatate de drum, ca tare imi doresc sa te cunosc si in realitate 🙂

  • Alina

    Draga Andreea,

    Sa aveti parte de multe zambete pe drumul nou pe care porniti curand!!! Va fi o experienta minunata!!!! Va trimit multe imbratisari si sa stii ca sunt cu gandul alaturi de voi!

  • Diana

    Drum bun si integrare usoara. O sa fie frumos, ai sa vezi, e o experienta plina emigrarea, eu am asa o simt ☺ dar daca as pleca vreodata de aici cred ca mi-ar fi tare dor. ..

  • Diana

    Bunicul meu avea o vorba: va fi cumva! Io zic ca va fi bine si in câteva luni te vei simți ca si acasă. Ai familia cu tine si asta e cel mai important!
    Eu sunt o mică pasare călătoare: din Arad in München, apoi mi-am pus viața in 2 valize si am trecut oceanul in California iar acum am o mâncărime sa ma mut pe insule. Anul asta ne-am înmulțit si noi, așa ca acum e un pic mai dificil. A fost greu, dar nu regret nimic.
    Everything happens for a reason! Mult noroc!

  • beatrice lupu

    O sa fie bine, va veti acomoda usor, plecarea si instalarea intr-o tara noua, intr-un oras nou, intr-un apartament nou sa fie intr-un ceas bun! Astept cu mult interes ce ne vei spune despre Berlin, pentru ca acum nu esti in vizita, acum sie sind ein berliner (vorba lui Kennedy)! Toate cele bune de acum sa inceapa si sa aveti o viata frumoasa si tihnita!

  • dojo

    Dupa 18 luni petrecute peste oceanul cel mare si albastru iti spun sincer ca singura durere era ca ai mei erau aici. Dar ne vedeam aproape zilnic pe skype. Nu mi-a lipsit NIMIC altceva, nu, nici cartierul, nici apartamentul, nimic.

    VA FI BINE!

    Nu va fi mereu usor, dar ii ai alaturi pe toti cei foarte apropiati (Ricky inclusiv, dragul de el), deci nu iti va fi dor de nimeni in mod special. Pentru restul exista skype 😀

  • Cris

    Success si drum bun! Iti inteleg golul din stomac, cred ca e oarecum normal la o astfel de schimbare. Dar va fi bine, sunteti impreuna toti trei, puteti face orice impreuna 🙂
    Eu m-am acomodat greu, mi-a luat 3 luni sa accept locul, mutarea. Da inca imi e dor de familie, desi ne vedem zilnic pe skype si mergem in vacante des acasa. Eram foarte atasata de casuta noastra din Bucuresti si de viata comoda relativ. Aici am luat-o de la capat, tot cu jobul sotului am plecat, am muncit si eu din ziua intai, dar desi mi-a fost f greu am cautat sa vad partile pozitive (si sunt destule si alea negative, dar ma rog, le mai trecem cu vederea). Acum imi place, ma bucur de soarele zilnic, de puica mica si de faptul ca putem umbla atata si vedea lucruri noi si oameni mereu zambitori.
    Druuuuum bun si viel gluck!

  • Irina Donighevici

    Deci ti s-a adeverit visul. Ma bucur pentru tine. Incearca sa fii optimista si vei atrage dupa tine toate lucrurile si toti oamenii buni. Pana la Berlin 🙂
    Succes, va tin pumnii sa mearga totul ca pe roate 🙂

  • Luciana

    Eu în străinătate nu m-am mutat niciodată. M-am mutat când „eram mică”, la 19 ani, în București la studii și cumva înțeleg cum te simți. Mi-era teamă că nu o să mă adaptez și eram entuziasmată în același timp. Mai ales că nu mai fusesem nicăieri singură pe termen lung până atunci.
    Să ne scrii și de acolo, să ne povestești cum e adaptarea, ok?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge