Vorbeam zilele trecute cu colegele pe Skype și din vorbă în vorbă, am ajuns cumva la ce tâmpenii mâncam prin copilărie. N-am reușit să-mi aduc aminte decât trei, dar completez dacă-mi mai aduc aminte. Cacao + zahăr + apă = Nutella Dulciurile erau destul de rara avis, chiar dacă aveam o mătușă în Germania și Ceaușescu picase. Eram prin gimnaziu, singură acasă când mama mea era în schimbul doi și mi se făcea poftă de ceva dulce. N-aveam ciocolată și să mânc zahăr gol nu-mi plăcea. Dar am descoperit că dacă freci două lingurițe de cacao cu 2 de zahăr și pui un strop de apă, se face o pastă…

Vă tot „ameninț” de luni încoace că vă povestesc despre minunile pe care le-am văzut în weekendul ăsta la TV și uite că, în sfârșit, apuc. După ce vineri ne-am delectat cu Gone Girl (a se citi că m-am enervat a doua oară), cum nu-mi era somn, am mai butonat tembelizorul căutând ceva care să-mi atragă atenția, un film, un serial, o emisiune, un documentar. Și după ce-am văzut pe Facebook cu câteva minute înainte că o prietenă își pusese status că se uită la Burlacul, întâmplarea făcu să mă opresc fix pe Antena 1 când se prezentau fetele. Lăsând la o parte faptul că simțeam că-mi ies bube că…

Dacă tot adaug toate filmele intr-un album pe Facebook în fiecare an, de ce să nu mă distrez cu niște statistici, că tot îmi fac așa mare plăcere. Am văzut 45 de filme anul trecut: – multe comedii: The Internship, RIPD, Last Vegas, The Family, The Other Woman, A Million Ways to die in the West , 22 Jump Street, Let’s be cops – comedii romantice: America’s Sweethearts, The Big Wedding, Stuck in Love, Liberal Arts – multe filme inspirate din cazuri reale: Dallas Buyers Club,  The Sessions, The Monuments Men, 12 Years a Slave, The Wolf of Wall Street, American Hustle – câteva biopicuri: Hitchcock, Frida, Saving Mr. Banks…

Na bun, iată-ne și-n 2015 (Doamne, cum arată scris… ca în cărțile SF). Cum v-ați petrecut? Totul bine? Sper ca da. Noi am fost pentru a 3-a oară la restaurantul chinezesc din zonă, împreună cu niște prieteni. Am ales opțiunea asta pentru că plănuisem să plecăm în Slovenia pe 1 ianuarie și-am zis că decât să stăm acasă, mai bine mergem aici aproape, ne dichisim, ne ospătăm și pe la 2-3 ne întoarcem acasă, că ne așteaptă un drum lung a doua zi. Făcusem rost de cazare, „cipasem” câinele să-l luăm cu noi, stabiliserăm programul. Doar că ăsta a fost un alt plan năruit din șirul celorlalte. Cu toate astea…

Am descoperit site-ul Amazers căutându-mi un job în Berlin. Aveau un post vacant de storyteller și potrivindu-mă profilului, am aplicat. Deși mi-am dorit jobul foarte mult, din păcate nu l-am obținut. Dar ăsta nu-i un motiv să nu vă vorbesc despre un concept care m-a cucerit imediat ce mi-am făcut un cont. Regret că n-am ocazia să particip la creșterea lui, dar știu că urmează să se întâmple lucruri și mai frumoase acolo. Amazers este o platformă socială, e tot cu Like-uri și comentarii, dar aici se oprește comparația cu Facebook sau alte rețele. E o comunitate unde oamenii nu se înjură, unde nu vorbesc urât și unde pot discuta…