Vacanță pentru creier

Vă tot „ameninț” de luni încoace că vă povestesc despre minunile pe care le-am văzut în weekendul ăsta la TV și uite că, în sfârșit, apuc.

După ce vineri ne-am delectat cu Gone Girl (a se citi că m-am enervat a doua oară), cum nu-mi era somn, am mai butonat tembelizorul căutând ceva care să-mi atragă atenția, un film, un serial, o emisiune, un documentar. Și după ce-am văzut pe Facebook cu câteva minute înainte că o prietenă își pusese status că se uită la Burlacul, întâmplarea făcu să mă opresc fix pe Antena 1 când se prezentau fetele. Lăsând la o parte faptul că simțeam că-mi ies bube că mă uit la Antena 1 și, mai mult de atât, la o emisiune de genul ăsta, totuși nu-mi puteam desprinde ochii de la TV. Emisiunile astea au efectul ăsta. M-a surprins faptul că domnișoarele care participau la emisiune erau fie studente la cibernetică, fie la medicină veterinară, fie la arhitectură, deci nu niște pițipoance al căror unic scop e să apară pe sticlă.

Și mă uit, hipnotizată, împreună cu un Sotz la fel de hipnotizat ca mine. Într-un final a apărut și burlacul, care deși la început părea ușor îngâmfat, tre să zic că mi-a câștigat simpatia când a dat pe post o poză cu el și bunica lui cu o carpetă pe perete. Mi s-a părut cool că nu încearcă să-și ascundă originile, deși e un fotomodel (manechin?) internațional. Și mi-a plăcut de el și când s-a fâstâcit sincer în fața unor situații în care a fost luat pe nepregătite. După care au început să vină paiațele, că pe bune că nu le pot spune altfel la ce rochii au purtat. Cred că două său trei au fost mai răsărite, în rest… mă abțin. Dar adevăratul spectacol a fost când s-au regăsit toate în aceeași încăpere. Închipuiți-vă 20 de femei, care se luptă pentru un bărbat, în aceeași cameră. Răutate, invidie, venin și ciudă cât cuprinde. Eu, care înțeleg și știu cât de rele pot fi femeile, pentru că și eu, în anumite cazuri, sunt la fel de viperă, m-am minunat că au putut spune lucrurile alea pe post, dar să-l vedeți pe Sotz. Siderat. Și după ce-și revenea, râdea cu poftă că nu mai puteam auzi nimic din toate tâmpeniile și răutățile care le ieșeau pe gură.

Ne-am uitat până la capăt că nu era chip să schimbăm canalul, deși eu îmi mai aduceam aminte din când în când că suntem pe Antena 1 și-mi venea să sting televizorul numai pentru asta. Ne-am distrat așa bine, că ne uităm și joi. Incredibil cât de distractivă e prostia și răutatea afișate la televizor.

Din aceeași categorie, duminică mi s-a întâmplat din nou. De data asta pe Kanal D, o altă televiziune peste care sar fără să clipesc. Cred că m-am oprit pentru că am văzut-o o Beyonce de România, și nu pe „acea” Beyonce de România, că am auzit că există și așa ceva prin tabloide. Ci o păpușică botoxată, siliconată, cu extensii și bronzată în exces. Iar emisiunea se numește O mărit pe mama soacră. Problema nu e că mă frapase înfățișarea duduii, ci că eram întru totul de acord cu ce spune. Adică păpușica asta, un picuț cam materialistă, era suficient de fâșneață încât să vorbească coerent, la subiect și pe șleau. Mi-a plăcut maxim de ea.

Fiind prima oară când dădeam cu ochii de emisiune, am înțeles că doamna soacră trebuie să-și aleagă câțiva candidați cu care să se întâlnească. Și s-o vezi pe doamna ce scotea pe gură, ce pretenții avea, ce ifose și clișee… Dintre toate cel mai tare m-a enervat faptul că se lăuda la toți că ea i-a făcut casă băiatului și că se gândea că o să își ia o nevastă care să îi ia ei locul. Adică să aibă grijă de el așa cum a avut ea, nu ca noră-sa, care nici nu intră în bucătărie. Mi-a sărit puțin țandăra. O dată pentru că gândirea învechită nu trece cu vârsta, a doua oară pentru că „băiețelul ei” aparent avea nevoie de o servitoare. Bine, el nu zicea asta, dar așa credea mă-sa, asta-si dorea pentru el. Pentru că, săracu’ de el, n-are două mâini, n-are un cap și nu știe să facă nimic. Trebuie să își ia o nevasta să-i dea cu lingurița în gură. Îmi venea să-i trag o palmă să-și revină. Au mai fost alte perle pe parcurs, dar astea au fost crème de la crème. Să nu zic că păpușica avea replicile la ea și i le întorcea superb înapoi.

Două emisiuni la care n-am crezut vreodată că o să mă uit. Bine, nici n-o să-mi setez programul să nu le pierd, dar jur că te distrezi la prostii de-astea mai ceva ca la stand-up comedy. Nici nu trebuie să gândești, iar dacă nu le lași să te enerveze, poți râde și-n hohote.
Nu, nu luați postul ăsta ca pe o recomandare, nu promovez genul ăsta de programe. Dar impresiile erau prea puternice pentru a nu le nota pe blog.