M-am speriat un pic si revin pe blog
O scurta discutie recenta cu Ama m-a facut sa ma ingrijorez putin. Mi-am mutat jurnalul pe Instagram pentru ca imi ia mai putin timp si imi e mai la indemana. Una-doua se editeaza si se incarca pozele, scriu cateva cuvinte sub ele si… publish. E mai simplu acolo pentru ca pot sa fac totul de pe telefon, caracterele oricum sunt limitate si nu ma pot intinde cu scrísul, iar feedback-ul vine mai repede (de ce sa nu o recunosc? Postez in primul rand pentru amintire, dar si pentru informare, atlfel as tine totul in telefon si nu mi-ar pasa cum ar fi primit ce postez). In timp ce pe blog… nu prea pot actualiza blogul de pe telefon pentru ca aplicatia de WordPress e naspa rău (sau nu am eu rabdare cu ea), nu imi gasesc timp sa ma asez la laptop sa bibilesc totul cum imi place, pozele sunt tot pe telefon, ceea ce inseamna ca ar trebui sa mi le trimit cumva sa ajunga pe laptop… e muuult mai multa bataie de cap. Plus ca pe laptop ma iau cu scrisul si uit sa mai termin.
Insa in discutia cu pricina, care pornise de la dorinta Amei de a se disciplina si de a scrie pe blog mai des, mi-a readus in vedere ca pe Instagram si Facebook poti pierde controlul propriului cont si, mai ales, de a pierde munca de ani de zile. Cu blogul e un pic mai sigur pentru ca sunt mai multe straturi de protectie, plus o baza de date pe care o poti recupera (teoretic) oricand.
Asa ca m-am simtit motivata (merci, Ama) sa pun si pe blog, macar o data pe saptamana – un fel de wrap-up saptamanal – ce am postat pe Instagram chiar si pe Facebook, ca uneori le separ. Si cine stie, poate asa imi vine si pofta de a scrie si altceva.
Sa mai treceti pe aici 😊
11 Comments
Criss
Mie imi place tare de tine si de blogul tău, de foarte foarte mulți ani. Mi se pare ca esti prietena mea, atatea știu intre timp despre tine 😂 Să ne scrii mereu ca o faci foarte bine!
Tomata
multumesc mult 🙂
apropos de cat de multe lucruri stie lumea despre mine, asta e unul dintre motivele pentru care nu am mai scris. Nu mai simt aceeasi nevoie de altadata sa impart cu lumea tot ce mi se intampla. Dar in acelasi timp, e tare fain sa ma intorc si sa-mi citesc cuvintele de atatia ani scrise aici…
Luana Murgu
Trecem, cum sa nu! Mie imi face placere sa citesc bloguri, este un mod de relaxare pentru mine, imi face mare placere. Imi place si Instagram, dar mi se pare ca il folosesc doar asa, pe fuga(in pauzele de la servici, de exemplu). Cu blogurile e altceva, imi trebuie timp sa le citesc si este timpul meu ,cand nu ma grabesc .
Tomata
Luana, e bine de stiut, pentru ca eu foarte, foarte rar citesc bloguri. In schimb Instagramul a devenit sursa mea de informare cu privire le tot ce ma intereseaza: carti, evenimente si locuri din Berlin, contactul cu Timisoara, retete, stiri etc. Ma bucur si iti multumesc ca ai ramas aproape <3
Razvan
Mi-a fugit gandul la o automatizare prin care poti scapa de bataia de cap cu wordpress-ul si editul de pe telefon.
Poti seta in zapier, ca atunci cand postezi ceva pe insta, sa se creeze automat un post pe blogul tau, eventual folosesti un anumit hashtag si doar pentru acele postari se creaza articole. Pe urma intri aici in wordpress, o data pe saptamana si le mai bibilesti tu un pic, dar mare parte din munca se face automat 🙂
Tomata
Ooooooh, multumesc mult, Razvan 🙂 Dar intrebarea ramane: daca e tot o postare de pe Instagram, (un fel de embed, nu?), continutul ramane pe in baza de date a blogului? Imaginile sunt salvate acolo sau le pierd in cazul unui atac al contului de Instagram?
(alta) Iulia
Bine ai revenit! Am pierdut șirul anilor de când te citesc, deși nu cred că am comentat vreodată.
Am păstrat blogul în feedly tot timpul ăsta, parcă nevrând să cred că nu vei mai reveni aici.
Și am avut dreptate. Și tare mă bucur. Spor la scris! 😊
Tomata
multumesc mult, Iulia, pentru ca ai ramas cu mine si pentru comentariu. 🙂
desi par cuvinte mari, nu sunt doar cuvinte: ma simt coplesita de primire si rabdare.
de curiozitate, ieri, dupa mult timp, m-am uitat in Analytics si cel putin 100 de oameni intra zilnic aici. 100 e un numar mic, daca privesti din perspectiva alergatului dupa trafic, insa pentru mine, care am intrat atat de rar aici, e un numar urias.
Deci multumesc 🙂
(alta) Iulia
Well, dacă după atâta vreme lumea încă mai trece pe aici, în speranța că va găsi un semn de la tine, înseamnă că ai făcut ceva bine bine ❤️
Pingback:
Pingback: