Nu-i tocmai 21 decembrie să se potrivească la fix reluarea subiectului, dar ăsta-i cel mai mic detaliu. Mă uitam acum puțin timp prin articolele vechi, căutam ceva, și-am dat peste ăsta: Cele mai longevive relații cu obiectele, vechi din 2011. Și pentru că nu mai e nimic adevărat din el, m-am gândit că ar fi frumos din partea mea să nu las oamenii să trăiască în minciună și să vă povestesc cum au luat sfârșit aceste relații de lungă durată. Și, evident, să caut prin casă, prin jurul meu dacă or mai fi și altele. Nu-s. Bine că am lămurit asta. Înapoi la oile noastre. Piaptănul albastru încă există și…

Aproape săptămânal, timeline-ul Facebook-ului mă răsfață cu poze cu gravide. Majoritatea sunt drăguțe, drăgălașe, amuzante și respiră numai fericire. Îmi place sclipirea din ochii lor, zâmbetul de la o ureche la alta. Sunt frumoase femeile însărcinate și îmi place să le văd așa rotunde și frumoase. DAR Nu mă pot abține să nu îmi dau ochii peste cap și să nu comentez cât de nepotrivit mi se pare un anumit fel de poză. Mai exact o anumită poziție. Și o văd adoptată foarte, foarte des și nu pot înțelege DE CE femeile alea nu își dau seama cât de urât se vede din afară. Vor să transmită ceva, dar mie…

Dacă n-aș fi ilustrat articolul ăsta cu poze, v-aș fi provocat să ghiciți la ce mă refer. Dar așa, dacă vă uitați puțin mai jos, înțelegeți despre ce vorbesc. Acest post este inspirat de Anca, pentru că ea este, așa cum singură se numește, un om-Schnauzer. E toată ziua cu bretonul în ochi și n-o deranjează deloc. Și nu e singura, că am mai văzut fete și băieți care privesc de sub lațe, asemeni unui cățel. Când mă aflu în fața unui om-Schnauzer, dacă-mi permit, îi spun să-și dea părul din ochi, că mă deranjează. :)) nu-i treaba mea dacă pe el nu-l deranjează, dar eu încep să dau din…

Când trăia tatăl meu, existau 3 televizoare în casă: în dormitor, în hol și în sufragerie. Ar fi pus unul și în baie dacă s-ar fi putut. Întotdeauna a investit în aparate de calitate și am avut TV color de pe vremea când nu era voie să spui nimănui că ai așa ceva. Îi plăceau filmele tare mult, așa că voia să se poată uita la ele acolo unde îi pica bine. Când a apărut calculatorul, mă stresa cu filmele de pe net. Acum în casa noastră, aceeași casă, există un singur televizor, și ăla cumpărat tot de tatăl meu. Ultimul. Singurele dăți când îl pornim sunt la Vocea României,…

Am mai spus de câteva ori pe blog, și probabil o să mă mai repet și cu alte ocazii, că mă înveselesc foarte repede în fața unui gadget de bucătărie. Am un dulap întreg în bucătărie cu tot felul de tocătoare, mixere, roboți, fierbătoare și alte lighioane de genul. Fac o salată de boeuf în doi timp și trei mișcari: fierb legumele și carnea în steamer și le mărunțesc cu ghilotinuța. Ies niște cubulețe de ți-e mai mare dragul. Nici cu cartofii franțuzești nu pierd prea mult timp pentru că-i curăt, îi feliez și îi arunc în steamer. După care îi așez frumos pe straturi în tavă și zvârrrr cu…