Săptămâna trecută, Raluxa povestea despre atribuțiile pe care le au ea și logodnicul ei în cuplu. Întotdeauna compar situațiile din alte cupluri – uneori și critic sau comentez împreună cu Sotzu’ ce se întâmplă la alții, diferit de cum se întâmplă la noi – și voiam să îi las un comentariu destul de lung, dar m-am gândit că mai bine aduc întrebarea și la mine pe blog, să discutăm și noi aici despre cine ce face în casă. Spre deosebire de Raluxa, eu n-am menajeră, îmi place să fac curățenie, deși apreciez și cer ajutorul Sotzului mai ales sâmbăta. În schimb mi-aș dori o bucătăreasă… ăsta-i visul meu, în continuare…

N-am mai făcut o leapșă de ani buni. Nici nu mai știu care-i ultima, dar aseara Anca m-a provocat să scriu despre îngrijirea tenului. Erau vremuri în care abia așteptam să primesc o leapșă, dar acum, uitându-mă la întrebări, unele mi se par copilărești. Pentru că, la urma urmei, e o joacă de copii. I-am spus Ancăi că pun ideea în drafturi, pentru când n-o să am inspirație. După ce-am îngrămădit două articole ieri, m-am trezit că n-am chef să dezvolt niciuna din ideile pe care le salvasem pentru săptămâna asta, iar pentru  articole grele, de genul ideilor de parințenie, nu mă încumetam să mă încep. Așa că, Anca, uite…

Promovarea evenimentelor care au loc în București, la care nu particip, nu sunt o practică frecventă pe blogul meu. Știu că am multe cititoare din capitală, dar cred că sunt o mulțime de bloguri bucureștene care promovează aproape tot ce se întahmplă acolo. Totuși, am primit aseară un mail despre un eveniment care m-a impresionat și pe care m-am hotărât să-l aduc în atenția voastră din două motive: îmi place conceptul, îmi place cauza pentru care se întâmplă. Ce? Unde? Cine? A fost de-ajuns o privire ca să mă las cucerită. Era exact ceea ce-mi doream și venea într-un moment cum nu se putea mai potrivit. Rochia perfectă pentru petrecerea…

Vorbeam zilele trecute cu colegele pe Skype și din vorbă în vorbă, am ajuns cumva la ce tâmpenii mâncam prin copilărie. N-am reușit să-mi aduc aminte decât trei, dar completez dacă-mi mai aduc aminte. Cacao + zahăr + apă = Nutella Dulciurile erau destul de rara avis, chiar dacă aveam o mătușă în Germania și Ceaușescu picase. Eram prin gimnaziu, singură acasă când mama mea era în schimbul doi și mi se făcea poftă de ceva dulce. N-aveam ciocolată și să mânc zahăr gol nu-mi plăcea. Dar am descoperit că dacă freci două lingurițe de cacao cu 2 de zahăr și pui un strop de apă, se face o pastă…