Drumuri, drumuri

Am trecut printr-o perioadă în care să ajung acasă era frustrarea maximă. Nu suport dezordinea și nici mizeria, dar vreo două saptămâni casa a fost cu susul în jos. Nu puteam face curățenie pentru că nu făceam decât să mut o chestie dintr-o parte în alta. Așa că am lăsat totul vraiște și am încercat, pe cât posibil, să ignor camerele care arătau ca după bombardamente. Acuma însă e bine. Am montat dulapul și patul, ieri mi-am făcut și draperia pentru dulap (poate vă arăt și dormitorul mai încolo) și totul e curat, dar, mai ales, la locul lui.

Însă despre drumuri era postul ăsta. Mă gândeam ieri în timp ce coseam de zor la draperie că în ultimele două săptămâni am petrecut mult timp în mijloace de transport. Miercurea trecută am plecat către Hunedoara, singură, eu cu Hapciu. Acolo ne-au plimbat alții de colo-colo. Când m-am întors, am pornit cu avionul către Milano. Acolo, ba cu metroul, ba cu tramvaiul, ba cu autobuzul. Am revenit miercuri, sâmbătă am plecat la Budapesta, la IKEA să ne luăm una-alta pentru dormitor. Azi iar sunt în mașină, mă duc prin județul Arad să rezolv chestii pentru succesiune.

E din nou o perioadă din aia în care nu apuc să-mi dau seama ce se întâmplă, unde trebuie să mă duc, cu cine trebuie să vorbesc, ce acte îmi trebuie și ce-i musai să nu uit. M-am tot gândit la începutul ăsta de an. Nu prea-mi place de 2014 până acuma, prea multe de făcut, prea multe vești rele, prea greu se mișcă lucrurile, prea puțin timp de odihnă, nici un pic de inspirație pentru blog.