Introductiv despre cea mai frumoasă vacanță
Aș fi vanitoasă să mă scuz că am lipsit de pe blog, pretinzând că cineva mi-a dus dorul. Mai ales că sunt foarte puțini cei care mai citesc bloguri sau pe care îi interesează ce mai fac eu. Cu atât mai mult cu cât pe Instagram am acoperit cât de cât vacanța din Bali și cine mă urmărește acolo deja știe ce urmează să apară și aici, dar cu mai multe poze. Problema mea e că nu am timp să scriu pentru că și la birou și acasă lucrurile s-au aglomerat și eu și Ada încă nu ne-am reglat somnul după decalajul de fus orar. Ne culcăm ca găinile pe la 20:30 și ne trezim zilnic între 4 și 6, depinde de cât de adormite suntem.
Scriu acest post introductiv mai mult ca o schemă a ce urmează să detaliez în zilele următoare și cine știe cât mă întind. Despre Würzburg nici n-am scris, dar aș vrea că e un orășel pitoresc. Plus că în timp ce eu îmi voi căuta momente libere să scriu despre Bali, să aleg și uploadez poze, viața merge înainte și se întâmplă și alte lucruri despre care vreau să las aici câteva cuvinte.
Vacanța în Bali era deja rezervată din penultima zi a lui 2023, pentru că nemții ne-au învățat că e mai bine mai devreme decât mai târziu. Partea bună e că după avans, ai foarte multe luni să strângi restul sumei, dacă nu o ai deja. Niște prieteni indeciși dacă să vină și ei sau nu, au amânat rezervările până cu o lună și jumătate înainte și zborurile tot atâta costau. Bineînțeles hotelurile nu mai sunt disponibile la prețuri decente cu atât de puține zile înainte, însă au găsit niște vile extraordinare la bani buni.
Am evitat să mă gândesc și să mă văd deja acolo pentru că mai întâi trebuia să trec peste gândul că zborurile vor dura 6h (Berlin – Doha) + 1h (transfer) + 9h (Doha – Denpasar). Nu zburasem mai mult de 4,5h până acum, deci hopul asta mental a blocat toate gândurile legate de locurile frumoase cu care aveam să ne delectăm. Dar primul zbor a trecut destul de repede, pentru că am avut activitate în avion: am văzut două filme (Back to Black și The Boys in the Boat), am mâncat, am băut, ne-am uitat pe radar deasupra cărei țări suntem, la aterizare am avut plăcerea să urmărim procedura live… La al doilea zbor, deja obosiți și eu cu dureri de ochi uscați de la atâta aer condiționat, n-am mai avut chef să mă uit la nimic, așa că am ascultat cu ochii închiși Măștile fricii pe Voxa, întreruptă fiind de altă masă, alte băuturi. Am încercat să dorm cumva, deși nu știu dacă chiar am dormit că odihnită în orice caz nu m-am trezit. Am ajuns cheauni și camera de la hotel nu era încă pregătită, dar ne-am consolat rapid cu piscina resortului și cu un cocktail. Când a fost gata, ne-am dușat și ne-am culcat pentru a ne reîntoarce la piscină până seara târziu.
Am numit în titlu vacanța din Bali ca fiind cea mai frumoasă de până acuma. Cred că este așa pentru că absolut totul a fost nou, nimic cunoscut, altfel, așa că am experimentat totul cu ochii larg deschiși, cu toate simțurile alerte. Și pentru că după mulți ani a fost o vacanță cu multă relaxare, fără alergare de la un obiectiv la altul, mai calmă. Și pentru că Ada e deja mai mare și putem să ne relaxăm mai mult în timp ce ea își găsește prieteni sau înoată sau își vede de ale ei. Cât de frumos a fost veți vedea în postările care urmează și abia aștept să le retrăiesc scriind despre ele și uitându-mă la poze. O serie de articole, că nu pot îngrămădi 9 zile într-unul singur, despre:
* Bali Garden Resort și relaxarea care a venit cu el
* Monkey Forest + Centrul Deluang de conservare a broaștelor țestoase + Taman Safari
* Temple și tradiții
* Plaje si ocean
* Aeroportul Internațional Hamad – Doha
* Părțile mai puțin plăcute ale insulei Bali
La întoarcere drumul a fost și mai lung pentru că am avut 2h + în Doha, dar le-am fructificat vizitând cel mai premiat aeroport din lume. Si am mai vazut 4 filme: Ezra, Wonka, Twisters si Deadpool & Wolverine.
Această călătorie a însemnat și multe premiere, ceea ce pentru mine a fost unul din obiective:
* prima ieșire din Europa prima vacanță în Asia
* primele zboruri atât de lungi
* prima cazare într-un resort luxos
* prima plajă cu nisip negru
* primul safari (+ atingerea unei reptile)
Apropos, poza de mai sus e încă o premieră de notat pe lista Bali pentru că nu am mai văzut așa ceva niciodată. Nu știu cum se numește acest fenomen, însă aurora boreală nu e cu siguranță și nici efectele apusului, pentru că trecuse mai bine de o oră de când trecuse. Nu mă simțeam bine și nu prea aveam chef să cobor la restaurant, însă Doamne, ce bine că m-am urnit că aș fi ratat această minune.
You May Also Like
Sagres și Cabo de Sao Vicente
Într-o seară, Pisa
12 Comments
Dani
Vanitatea are punctul ei bun uneori. Și ăștia care o cunoaștem pe Andreea într-o oarecare măsură, așteptăm periodic să publici ceva. Este evident că eu comentez extrem de rar și la fel de evident că pui multă pasiune și dedicare în tot ceea ce faci, iar asta se simte în fiecare detaliu. Modul în care reușești să transmiți idei complexe într-o manieră atât de clară și captivantă este un adevărat dar. Fie că scrii despre experiențe personale, sfaturi utile sau perspective asupra vieții, mereu reușești să mă faci să reflectez mai profund și să mă motivez să cresc, încă mai pot sa cresc chiar daca atunci când m-ai cunoscut eram un copil.
Ceea ce apreciez cel mai mult la tine este autenticitatea – simt că ești 100% tu, fără filtre, iar asta mă face să îmi doresc să îți citesc fiecare postare. Îți mulțumesc că împărtășești gândurile, bucuriile, provocările și lecțiile tale cu noi. Ne inspiri să fim mai buni, să ne deschidem mințile și inimile și să prețuim frumusețea din lucrurile mărunte ale vieții. Chiar daca sunt inexistent în viața ta, intotdeauna sa mă păstrezi in minte ca pe acel Daniel de atunci. 🙂
Tomata
Mai, Dani… Imi fac tare bine cuvintele tale. Mie imi pare tare rau dupa comunitatatea aia de demult. Cred ca ea inca exista pe alte platforme intre tineri cum am fost noi, iar noi am imbatranit. Nu mai simt nevoia sa fiu influencer, dar ma bucura dialogul intotdeauna. Si faptul ca lumea inca citeste ce scriu e uneori o mirare pentru ca eu m-am intors pe blog mai mult pentru Ada. Sa ma gaseasca atunci cand va vrea, sa ma cunoasca asa cum m-am expus aici. Si atata timp cat mai pot, sa imi readuc aminte de ce am trait in toti anii astia de scris si documentat o viata. Un fel de Tomata Show :))
Te imbratisez!
Greta
Abia aștept să citesc articolele următoare 🙂 Povestirile de concediu sunt atât de mișto și de citit, și de scris!
Ia-o încet, dă-ți timp să se filtreze sentimentele și trăirile, aici suntem și așteptăm cu răbdare 🙂
Tomata
Ioi, tu, mie imi place sa le scriu pe ale mele, dar foarte rar citesc la altii despre calatorii. Nu am rabdare nici cu clipuri de pe YouTube. Cezar urmareste cativa calatori romani si e la curent cu tot traseul, eu nu am rabdare si nici interes. 😀 Tot ce pot duce sunt reel-urile de pe Instagram :)) De asta am impresia ca pe nimeni nu intereseaza ce am eu de spus despre calatoriile mele 😀
Mada
Am verificat blogul o dată la două zile să văd ce mai faci 🙂 deci fii măcar puțin vanitoasă 🙂
Tomata
aaaawwww >:D< :*
Bia
Stiu exact ce zici, eu am si pus in descrierea blogului ca principala lui “calitate” de ani de zile este ca a devenit locul in care îmi pastrez frumos povestite amintirile din calatorii ori alte intamplari ce vreau sa le pastrez scrise in amanunt (pe cat posibil). Adica, este clar un “document” pentru mine înainte de toate.
Totusi, pe mine ma intereseaza sa mai citesc bloguri, mai ales atunci cand planuiesc sa vizitez un loc nou, imi place enorm sa citesc recomandari personale pe bloguri, adica nu caut genul de articole “10 locuri tralala” sau “Top 10 cele mai… ” ci povesti autentice de calatorie. Uite ca la Bali nu m-am gandit ca la o destinatie momentan, pentru noi, dar tot sunt curioasa cum a fost vacanta voastra, ca cine stie… 🙂
Tomata
Cred ca unii dintre noi cei de la rasaritul blogurilor in Romania pastram nostalgia si inca mai scriem. Suntem tare putini, insa ma bucur ca mai suntem. Am observat ca si altii se mai intorc timid. Cine stie, poate revine la moda 🙂
Pentru mine blogul oricum l-as intoarce, ramane un jurnal pe care nu ma deranjeaza sa il impart cu lumea. Daca ii e cuiva de folos, super, daca nu, imi e mie de ajuns.
Poate te inspira experienta noastra, eu recunosc ca mie mi s-a deschis apetitul pentru calatoriile in afara Europei si deja o planuiesc pe urmatoarea.
Livia
De zeci de ani citesc cu mare plăcere blogul și pentru mine este pe locul 1. Atita duioșie, sinceritate, bunătate, emoție nu găsesc la un loc pe alte bloguri. Teme interesante, călătorii, cărți, povesti din viața zilnică sau din concediu, îmi plac toate articolele si temele abordate. Chiar si despre Alzheimer, deși îmi face multa frica. Da urmăresc și citesc citeva bloguri, dar Tomata este pe locul 1. Nu vreau sa ii fac geloși pe ceilalți blogări care își fac silitori datoria, le savurez articolele si citesc cam tot ce apare, dar am si eu preferințele mele.
Spor la scris cind ai timp, noi citititorii așteptăm si ne bucurăm in continuare!
Livia
Tomata
Multumesc din suflet pentru cuvintele astea, Livia. 🙂
Nu mai sunt obisnuita cu ele si daca le aud, e foarte rar. Desi uneori chiar am impresia ca scriu doar pentru amintirile mele, e o satisfactie mare sa primesc confirmarea ca macar cativa oameni se reintorc aici pentru a mai citi ce scriu. Multumesc 🙂
Jual
La tine pe blog am citit si vazut poze despre Ronda. Am fost acolo, e…amazing! Si am recomandat si altora, care la rândul lor mi-au multumit.
Tomata
Oh, nice 🙂 Ma bucur mult sa aud asta 🙂