Descoperirea Dublinului pas cu pas

Când eram mai tânăra obișnuiam să mă pregătesc temeinic pentru vizitarea unui oraș. Voiam să văd tot din prima pentru că nu știam când mai ajung. Apoi am descoperit că nu îmi mai face aceeași plăcere să mă întorc undeva, deci încercam să absorb totul. Acum, când umblatul pe jos kilometri întregi îmi provoacă dureri de spate și de oase, nu mai alerg de la obiectiv la obiectiv. Patru zile pline pentru Dublin mi s-a părut un pic cam mult pentru că orașul nu e mare, deși are multe de oferit, însă nu toate ne-au atras. Cu siguranță am ratat niște muzee interesante sau locuri speciale, însă fără documentarea prealabilă, nu știm ce am pierdut. Dacă era vară poate ne bucuram și de apa marii, dar în februarie nu a fost cazul. Așa că ne-am răsfirat obiectivele pe fiecare zi și între intrări am continuat să îl descoperim. În prima zi aveam bilete doar la Guiness, în rest ne-am plimbat pe străzi căscând gura.

AirBnb-ul în care am stat era la doar 1,5 km de Trinity College și orașul vechi, deci n-am mai luat busul. În drumul nostru am văzut Dublin Writers Museum, care din păcate s-a închis permanent în 2022, însă oricum există MoLi – Muzeul de literatură unde oricum e tot despre ce s-a scris în Irlanda.

Apoi, chiar lângă e Garden of Remembrance, creată în amintirea celor care și-au dat viața pentru libertatea Irlandei. Statuia din imagine este bazată pe legenda copiilor lui Lir care au fost transformați în lebede și au rămas așa timp de 900 de ani până să redevină din nou oameni. Eu, de la distanță i-am spus Adei: “Hai să vedem ce-i cu sirenele alea”. :)))

În drum spre Trinity College am văzut The Spire of Dublin (sau Monumentul luminii), o structură din inox, asemenatoare cu un ac și înaltă de 120m.

Am revăzut-o seara făcând spectacol:

Am ajuns unde ne duceam și m-am bucurat să revăd locurile, să îmi găsesc drumul către intrarea la The Long Room, deși n-am mai vizitat-o încă o dată. Am revăzut și Sfera în sfera (Sphere within sphere – 1982), un glob de bronz, situat în fața Bibliotecii Principale a Trinity College.

Plecând de acolo am încercat să îi duc la hotelul de fițe unde am fost cazată data trecută, dar n-am mai ajuns pentru că ne-am oprit la o librărie și apoi trebuia sa ajungem la Guiness. Și când am ieșit am văzut acest double decker deosebit.

Între el și pozele de mai jos am fost la fabrică Guiness. Și când am ieșit am întâlnit calul ăsta care nu se lăsa mângâiat pe bot. 🙁 Dacă e ceva ce-mi place să mângâi la diverse animale ăla e botul, așa fin și catifelat sau ud ca al vacilor… Am și eu plăceri ciudate 😛

Ne era deja foame și pentru că Sotzu’ s-a documentat înainte să venim, din emisiunea Cineva să îl hrănească pe Phil a aflat de Boxty House, un restaurant super premiat cu mâncare excelentă și lăudată. Eu cam am rețineri când vine vorba de laude la adresa mâncării pentru că… gusturi. Însă chiar a fost bun și am mâncat tot. Eu am comandat un Chicken Boxty și Sotzu’ Lamb Boxty în timp ce Ada s-a mulțumit cu niște cartofi prăjiți cu sos și cu diverse din farfuriile noastre.

Dacă tot am mâncat și am băut, ne trebuia și ceva dulce. Puteam lua și de la Boxty, însă tot Phil i-a spus Sotzului de o înghețătorie, Murphy’s, cu arome ciudate. Eu am luat două bile: una de rom și stafide și una de Irish Cream Liqueur, Sotzu’ Irish Brown Bread și Butterscotch, în timp ce Ada a rămas la ce știa: zmeură și mango. Bună de tot.

În drum spre casă, fiind Ziua lui Brigit și o aniversare specială anul asta, am asistat întâmplător la un spectacol de dans pe coloanele Poștei Principale. Despre sărbătoarea lui Brigit am aflat acum câțiva ani în Berlin, când ambasada Irlandei a organizat două seri în care erau invitate niște autoare irlandeze și m-am bucurat că am ocazia să le văd. Zeiță celtică, Brigit simbolizează creativitatea femeilor, inspirația, vindecarea, înțelepciunea, poezia, focul și creșterea printre altele.

În altă zi am ajuns pe malul râului Liffey pentru că voiam să vedem Memorialul Foametei care comemorează “cel mai profund dezastru din istoria Irlandei”, când foametea a ucis mai mult de 1 milion de oameni.

Cam astea sunt plimbările fără scop, doar de dragul descoperirii orașului.