Termenul „recenzie” e atât de pompos, mai ales când vine din partea cititorilor obișnuiți și nu a criticilor literari. Țin minte că atunci când m-am apucat să scriu despre cărți, fugeam de „recenzie” ca dracul de tămâie pentru că nu voiam să par arogantă sau să îmi arog drepturi și funcții pe care nu le stăpâneam. Totuși, în timp, am înțeles că ceea ce scriu eu despre cărțile pe care le citesc se apropie de definiția din DEX. RECÉNZIE ~i f. Scurtă analiză cu comentarii și cu aprecieri critice a unei lucrări științifice sau opere de artă. Sursa: NODEX (2002) Evident, se pot folosi și termenii „analiză”, „comentariu” sau altele…

Azi aș fi putut face o recenzie că mi-au mai rămas câteva cărți despre care n-am scris și despre care vreau musai să scriu. Doar că nu azi. Azi mi-e lene. Dar mai mult decât lene, trec printr-o fază în care nu prea mă apropii cu drag de cărți sau de Kindle. Și vina e a cuiva drag, a unui autor pe care-l iubesc și al cărui nume mă gândesc să-l dau unui viitor băiețel*. Citesc de prea multă vreme Jurnalul intim al lui Marin Preda și la cât de entuziasmată am fost când am primit cartea prin curier, pe atât de lene îmi e să mai citesc cele 60-70…