Cum scriem o recenzie de carte
Termenul „recenzie” e atât de pompos, mai ales când vine din partea cititorilor obișnuiți și nu a criticilor literari. Țin minte că atunci când m-am apucat să scriu despre cărți, fugeam de „recenzie” ca dracul de tămâie pentru că nu voiam să par arogantă sau să îmi arog drepturi și funcții pe care nu le stăpâneam. Totuși, în timp, am înțeles că ceea ce scriu eu despre cărțile pe care le citesc se apropie de definiția din DEX.
RECÉNZIE ~i f. Scurtă analiză cu comentarii și cu aprecieri critice a unei lucrări științifice sau opere de artă. Sursa: NODEX (2002)
Evident, se pot folosi și termenii „analiză”, „comentariu” sau altele care nu-mi vin acuma, dar la urma urmei, tot o părere despre o carte citită rămâne. Contează însă ce conține acea părere, pentru că dacă scrii doar despre subiect, fără nici o intervenție personală, se cheamă că faci un rezumat.
Există o grămadă de schelete pe net, pe baza cărora poți construi o recenzie, o grămadă de întrebări la care poți răspunde pentru a încropi o recenzie. De cele mai multe ori e nevoie să explici titlul, background-ul cărții, poate un pic și despre autor, dacă viața lui are mare legătură cu subiectul cărții, personajele evident, întâmplările etc. Ce cred, însă, că nu trebuie să lipsească din nici o recenzie de pe bloguri e părerea personală. Impresia pe care ți-a lăsat-o ție cartea sau poate personajele sau poate turnura pe care a dat-o autorul subiectului.
Eu nu prea țin cont de nici o structură când mă apuc să scriu despre o carte, dar le încep mereu cu originea dorinței de a o citi. Unde am auzit prima dată despre ea, când și de ce mi-a stârnit interesul. Cum am mai spus într-o recenzie trecută, poate pe alții nu-i interesează detaliul ăsta, dar pentru mine e cumva important să notez și informația asta. Din următorul paragraf, deja mintea mea nu mai ține cont de reguli, de ce puncte ar trebui să ating, pur și simplu îmi las impresiile să curgă, de cele mai multe ori pe baza celor mai puternice amintiri sau pe baza citatelor pe care le-am extras din carte. Uneori mai notez impresiile pe telefon sau pe marginea cărții, dacă e în format tradițional de hârtie, în timp ce citesc. Nu explic mereu titlul, decât dacă mă intrigă în mod deosebit sau dacă consider că cititorii au nevoie de explicația asta. De povestit, uneori povestesc tot ce se întâmplă într-o carte, cu menționarea faptului că recenzia conține spoilere – o fac pentru că nu vreau să uit nimic – alteori sunt mai sumară și îi las cititorului plăcerea să descopere singur.
Deși nu citesc recenzii foarte des, îmi aleg lecturile pe diverse criterii (care și pe mine mă nedumiresc câteodată), dar când citesc, apreciez părerea personală și argumentele proprii mai mult decât orice. Alea sunt detaliile care ma pot convinge să citesc o carte sau nu. Dacă lipsești tu din recenzie, nu mă convingi de nimic, nici măcar să citesc recenzia, darămite cartea. Și bănuiesc că toată lumea care scrie despre cărți caută să-i convingă și pe alții să citească o anume carte, nu?
Păreri? Practici? Metode? Sunt curioasă de cum fac alții și ce reguli au.
Chiar tu ai citat definiția recenziei, care definiție face trimiterea directă la lucrare științifică sau operă literară. Aici nu e vorba despre intervenție sau părere personală, și asta pentru că orice comentariu sau critică trebuie să aibă un fundament – de cele mai multe ori e vorba de o experiență, dar una bazată pe alte publicații. De exemplu, în partea științifică a publicațiilor, recenzorii sunt practic angajați, iar asta presupune că au un CV care le justifică experiența.
Ca să să formulez comentariul, mai înainte am citit ce ai scris despre ”Dragoste în vremea holerei”. Nu spui nimic despre preț și disponibilitate. Poate pare pragmatic, dar e vorba de experiența cititorului. La un anumit preț poate nu cumpăr – cumpăr altceva. Nu de alta, dar ai citit-o și nu ți s-a părut grozavă – dacă e 100 de lei mai bine citesc altceva.
Nu spui nimic despre partea tehnică, să zic așa, a textului. Până la urmă e o recenzie, nu o discuție la bere. Eu unul n-am înțeles dacă e ușor sau nu de citit, modul în care conturează personajele, gradul de detaliu al descrierilor, contextul etc. Mie personal mi se pare importantă comparația cu alte lucrări – din nou, zero aici.
Observ că bolduiești cu nonșalanță chestia asta cu părerea personală, dar pune-te și tu în pielea autorului. Drept e că n-o să citească Garcia-Marquez ce scrii tu despre el, dar tu, autor fiind, n-ai vrea ca un ceva complex, munca ta, să fie tratat mai serios pe alocuri? Din nou, vorbim de o recenzie publică, nu de discuții la bere.
Ca o concluzie, da, poate că ar trebui să aprofundezi și să urmezi scheletele alea.
in primul rand nu face nici o trimitere la lucrarea stiintifica si literara ci spune ca este o analiza A unei opere literare sau stiintifice. deci nu zice nicaieri ca o recenzie trebuie sa citeze alte lucrari. cat despre parerea personala, te invit sa citesti recenziile expertilor de la The Guardian sau The Telegraph si sa vezi cate note, impresii si critici personale se regasesc in ele.
in al doilea, pretul si disponibilitatea mie personal nu mi se par relevante. pentru ca exista si biblioteci unde te poti duce frumusel sa o imprumuti. sau exista prieteni, cunostinte care o pot avea. de unde faci rost de carte, pentru mine chiar e egal cu 0. daca vrei s-o citesti, faci cumva rost de ea.
ai spus ca ai citit recenzia la Dragoste in vremea holerei si ca-mi lipsesc detalii despre partea tehnica. Astea ce-s?
“Stilul lui Gabriel Garcia-Marquez e foarte pe placul meu, construirea frazelor, chiar și imaginarea situațiilor care m-au enervat, chiar și crearea unui univers ireal, deci nu i-aș putea face Dragostei o nedreptate atât de mare. Singurul lucru de care m-am împiedicat puțin a fost lipsa dialogului. Îmi place să-mi fac o părere despre personaje din ceea ce spun ele însele, nu din ce povestește naratorul. Poate alta mi-ar fi fost impresia dacă „le auzeam” vorbind.”
Recenziile de pe bloguri, draga Dam, nu sunt pentru scriitori, poate doar alea la cartile din literatura romana – pe care eu o evit. Scriitorii poate vor citi si vor aprecia acele recenzii pe care le fac criticii de meserie, poate foarte rar si ceva recenzii pe blog, dar tare ma indoiesc ca le va pasa foarte mult de ce spun ei.
Ca o concluzie, eu una ma simt super multumita si satisfacuta cand aproape la fiecare recenzie primesc un mail de la cel putin o persoana care vrea sa citeasca acea carte pe care am recomandat-o. Pentru mine e un semn ca-mi fac treaba bine, indiferent ce pretentii ai tu de la o recenzie.
Dam,
Pe bune ca de obicei iti inteleg argumentele atunci cand te legi de ce scriem noi pe bloguri. Dar acuma chiar nu inteleg de ce te poticnesti de ceva gen pretul unei carti.
Exista biblioteci si oameni care chiar le folosesc. Exista prieteni care au carti multe, de la care oamenii imprumuta. Exista site-uri de unde se pot descarca in mod gratuit carti. Exista intalnirile SdC in orase mari…
In fine, nu am timp si chef sa iti ofer contra-argumente, dar mi se pare ca iti scapa din vedere ca e vorbim aici de o parere personala si subiectiva, pentru publicul larg (zi-i needucat if it makes you happy).
Si mai ceva, eu citesc recenzii STRICT pentru pareri personale (am cateva bloggerite in gustul carora am mare incredere cand vine vorba de literatura), nu pentru rezumate sau teorii de critici literari, cu care nu ma pot compara.
Mda, sunt așa-zise „recenzii” care constau într-o povestire cu lux de amănunte a subiectului sau în cele câteva fraze publicate de edituri pe site-urile personale sau într-o singură frază, nici aceea prea relevantă. Am abordat și eu subiectul pe un site care popularizează rezumatele pe post de recenzii și, fără să vreau, am stârnit un adevărat scandal, în care argumentul suprem era că „lor așa le place”.
Cât despre felul în care scriu eu, păi, eu zic că se aseamănă destul de mult cu ce spuneai tu mai sus: simt nevoia să explic de unde am auzit de carte, ce m-a făcut s-o citesc, să fac legătura cu alte cărți ale aceluiași autor sau cu o tendință mai generală. Spun doar câteva vorbe despre subiect, atât cât consider că e necesar ca să suscit interesul celorlalți, în rest, am impresii personale, citate și observații despre stil. Uneori, scriu pe scurt despre ce am mai citit, fie din lipsă de timp, fie din motive subiective, doar ca să marchez cumva momentul și să rămână niște impresii pentru mai târziu.
se poate sa ma insel, dar sunt curioasa de mor :)) site-ul despre care vorbesti e cumva goodread.ro? ca acolo am observat si eu rezumatele cu titlu de recenzii.
si eu mai fac uneori comparatii cu alte carti ale autorului (in special daca una mi-a placut mai mult sau daca mi-a lipsit ceva ce am gasit in alta) sau cu ale altor autori pe acelasi subiect.
si sunt de acord cu argumentul impresiilor care trebuie sa ramana pe mai tarziu. stiu ca am scris in multe ca “n-o sa uit niciodata cum…” si pana sa recitesc recenzia uitasem complet. asa ca ajuta mult sa pui pe hartie ce simti in urma unei lecturi.
Recunosc că pe goodread n-am prea citit recenzii, știu numai de topul ăla al blogurilor de cărți, care mi s-a părut o ideee bună când m-am înscris, pentru că centraliza mai multe bloguri din nișa asta, dar am descoperit pe parcurs că multe dintre „concurente” erau adolescente care scriau despre cărți de dragoste și cu vampiri. 😀 Ei, e loc pentru toată lumea în blogosferă, nu trebuie să fim toți pe aceeași lungime de undă sau să avem aceleași gusturi literare. 🙂
Revenind la rezumatele cu lux de amănunte, literaturapetocuri este site-ul cu pricina. Bine, de obicei, sunt numai siropoșenii pe acolo, unde bănuiesc că interesul e același ca pentru telenovele (ca să nu mai spun de numeroasele greșeli de limbă). Dar, cum spuneam, e loc pentru toată lumea. Numai de nu le-ar mai spune recenzii. :p
eu am citit de curiozitate. si unele “recenzii” parca sunt compuneri de clasa a 5-a. de-asta m-am gandit instant la site-ul asta.
pe literaturapetocuri n-am citit nimic, cred. de fapt, citesc foarte rar recenzii.
Vă mulțumesc în numele echipei GoodRead.ro pentru feedback. Sunt conștient de faptul că mai avem mult de lucrat și am făcut unele greșeli dar asta e, greșim și învățăm. Dacă mai aveți și alte sugestii sau critici constructive, mi-ar face plăcere să le citesc. Mulțumesc 🙂
sugestiile mele ar fi doua:
1. sa scapati de regulile astea, in special alea cu SEO http://goodread.ro/cum-scriem-o-recenzie-pe-goodread-ro/. nu zic ca SEO nu e important, e jobul pe care-l prestez si stiu exact cat e de important. totusi, cred ca e de datoria voastra, a celor de pe site, nu a cititorilor care trimit recenziile sa tina cont de ele. si se poate face SEO si fara sa intervii in stilul “recenzorilor”. Daca recenziile sunt bune si de calitate, cititorii vor veni singuri pe goodread.ro si le vor cauta pentru ca au incredere in parerea exprimata acolo. Dar poti atinge nivelul asta doar cu calitate, nu neaparat cantitate sau SEO. pentru ca pot gasi recenzia unei carti de pe goodead.ro pe Google si dupa ce-mi pierd 2-3 minute din viata citind o banalitate, n-o sa mai intru in veci pe site. Acuma depinde si ce target aveti. 🙂
2. verificati recenziile cand le primiti si eventual faceti observatii si cereti lucruri in plus. “Vezi ca despre aia n-ai scris, mai adauga o chestie despre cealalata, dezvolta” etc. genul asta de interventii.
asta-i parerea mea despreu un site de nisa care se vrea educativ, informational, trend setter si de incredere 🙂
Foarte interesant articolul tău, și mi se pare că pune cumva punctul pe „i” când vine vorba de ce înțelege fiecare om printr-o „recenzie”. Sunt complet de acord cu tine, în orice recenzie părerea personală este vitală în a convinge cititorul recenziei să devină și cititor al cărții, mai ales dacă acea carte se numără printre preferatele autorului recenziei.
Deși nu mai sunt o puștoaică, îmi place să cred că mi-am păstrat personalitatea jucăușă de atunci, astfel că recenziile mele abundă de imagini, de gif-uri, de comentarii personale, orice poate atrage atenția cititorului asupra faptului că… bre, cartea asta chiar e faină și chiar merită citită!
Nu m-am considerat niciodată critic literar sau scriitor de recenzii cu ștaif, așa că mă cam bagă în ceață orice articol scris „profi” despre o carte… Nu înțeleg nimic și mă frustrează că nu înțeleg nimic. Așa că tot spre recenzii cu ton personal mă îndrept. Îmi place, totuși, când o recenzie e scrisă bine, adică autorul ei spune exact ce i-a plăcut sau ce nu i-a plăcut la cartea respectivă. Scăldatul în două ape mă enervează la culme.
Cam atât am avut de zis, cred. A, și recenziile mele pot fi și de două tipuri: unele scrise în formula clasică (introducere, cuprins, încheiere) și altele sub formă de schiță elaborată (puncte pozitive, puncte negative). Ideea e că trebuie să convingi omul să citească cartea, dacă ție ți-a plăcut atât de mult (sau nu, dacă e invers). 😉
am avut la un moment dat o colaborare cu Teatrul National Timisoara. cand mi s-a propus (mie si altor bloggerite din Timisoara), ni s-a spus clar ca nu vor recenzii scortoase la spectacolele pe care ni le alegem. voiau parerea sincera, bruta a privitorilor si spectatorilor care merg la teatru. erau satui de critici cu limbaj pe care muritorii de rand, iubitori ai teatrului de altfel, nu-l puteau intelege si trebuiau sa faca hermeneutica pentru a-l descifra. exact asa vad eu recenziile de pe bloguri. limbaj simplu, parerei personale (d’oooh, asta inseamna un blog, ca altfel ai citi reviste de specialitate), exprimare normala.
”Stilul lui Gabriel Garcia-Marquez e foarte pe placul meu” – tehnic, maică. Recenzia e recenzie, dacă alegi să o numești așa. Nu de alta dar, dar ai definit-o. Și ai trăznit și un titlu care, presupune că explici cuiva CUM SE FACE O RECENZIE.
În rest, observ doar exprimări de genul ”a, păi e pe bloguri, e mai slab” – asta subliniez și eu, de altfel.
Legat de preț, nu toate sunt Coelho sau învățăturile lui Arsenie Boca să le găsești și la standurile de înghețată. Nu e ceva crucial, e un detaliu care merită menționat. Sunt cărți rare, cărți pe care nu le găsești pe toate gardurile și ”faci cumva și faci rost de ea” nu se aplică tot timpul.
Andreea a explicat ca se ferea de termenul recenzie pentru ca suna prea elitist. De fapt nici nu stiu ce alt cuvant ai putea folosi pentru ceea ce face ea, dar cred ca nu-i cazul sa ne cramponam de detaliul asta, mai ales ca intentia a fost exprimata clar.
Cat despre pret si detalii tehnice, ele se gasesc pe orice site care vinde carti, gen elefant.ro sau carturesti.ro. Sau in recenziile oficiale. Pentru cineva care se indeletniceste cu cititul e prea putin important acest aspect – in cazul in care nu esti inginer, ca ei au niste fixuri din astea pragmatice – am si eu unul acasa ☺. In principal cartile nu sunt chiar asa de scumpe si se gasesc si alternative daca vrei cu adevarat sa citesti ceva. Nu cred ca Andreea a facut vreo recenzie la o carte atat de rara incat sa nu se gaseasca. Daca ea a gasit-o, sigur o vor gasi si altii.
Orice recenzie, asa cum spune si definitia, poate sa contina aprecieri critice, adica pareri personale. Nu zice niciunde cat de avizate sau tehnice trebuie sa fie aceste pareri. Toti suntem subiectivi, chiar si criticii literari.
Pe mine nu ma convinge nici pretul unei carti si nici detaliile tehnice sau sumarul, ci diverse pareri pe care le citesc sau aud de la cei care au citit deja cartea. De obicei caut mai multe surse inainte de a decide sa citesc o carte.
Eu nu scriu recenzii desi citesc destul de mult. Nu ma cred in stare sa scriu o recenzie in care sa exprim tot ce am in cap. Nu mi-a placut niciodata sa scriu. Exact opus la cat de mult imi place sa citesc. In schimb imi place sa citesc recenzii. Si obisnuiesc sa le citesc inainte de a citi o carte. Ma ajuta sa ma hotarasc. Clar nu mi-ar placea ca recenzia sa contina un rezumat al cartii. Cel mai mult conteaza pentru mine parerea personala a omului care a scris recenzia. In general am cateva persoane/bloguri pe ale caror pareri ma bazez. Si apoi ma uit si pe goodreads, dar in general la sectiunea de recenzii. Citesc cateva care au dar nota maxima si cateva care au dat nota mica.
Scriu și eu recenzii, dar mai rar pentru că nu citesc atât de mult, încât să-mi pot face o rubrică săptămânlă. Dar când scriu despre o carte, nu scriu recenzie, mi se pare că textele scrise de mine sunt departe de definiția din DEX, dar nici nu-mi doresc să fie o recenzie. Pur și simplu îmi spun părerea și cam cu ce am rămas eu din cartea respectivă. Mereu încerc să surprind esența 😀
Eu scriu recenzii ca să îmi aduc aminte de cărțile pe care le-am citit. Din același motiv povestesc și câte ceva din ce se întâmplă în carte. Nu am metode preferate, deși am constatat, în ultima vreme, că e util (și pentru mine) să spun ce mi-a plăcut / nu mi-a plăcut într-un text citit. Un lucru pe care încerc să nu îl omit niciodată sunt pasajele care mă impresionează – mi se par, atâta vreme cât găsești un cititor interesat de același tip de lecturi ca și tine, cel mai puternic argument pentru un autor.
Eu rareori citesc recenzii de pe bloguri deoarece am impresia ca ma influenteaza in a-mi face propria parere despre carte, tocmai pentru ca sunt parerile personale. Dar eu vin si citesc recenziile tale dupa ce am citit cartea si in majoritatea timpului avem pareri diferite si imi tot zic ca o sa dezbat subiectul cu tine cand ne intalnim. Evident ca uit pe urma :))))))) Bine, pana o sa ne intalnim o sa uit tot :)))
si eu prefer sa citesc recenzii dupa ce-am citit o carte si am deja o parere formata.
m-ai facut curioasa acuma cu parerile diferite, ca ador discutiile despre carti, fie ele si in contradictoriu – de fapt alea-s cele mai savuroase.
pai cum facem sa ne intalnim. ca acus am mult timp :))
Data viitoare cand vin in Ro sigur ne intalnim. Asa imi zic de fiecare data, drept pentru care am ceva pentru tine pe care scrie: Andreea Ursu, deci iti dai seama de cati ani incerc sa ne intalnim ca nu erai casatorita cand am inscriptionat cutia cu numele tau :)))) Oricum, m-a cam “speriat” sarcina ta ca m-am gandit ca sigur nu o sa mai ai timp de intalniri cand o sa ai bebe.
:)) na bine. acuma m-ai facut si mai curioasa 😛 deci cand vii in Romania (apropos, de unde?) sa dai un semn. nu doar pentru cutie, dar recunosc ca m-ai facut curioasa 😛
si nu te speria de bebe, eu am impresia ca in anii astia doi de stat acasa o sa am tot timpul din lume :)) asa ca tu da un semn, ca-ti zic eu daca impresia asta e buna sau nu. dar oricum ar fi, imi fac timp sa bem o cafea 🙂
S-a facut, sigur dau un semn. Din Emirate 🙂
Eu nu ma gandesc asa de mult la regulile unei recenzii. De fapt, nu ma gandesc deloc. 🙂 Scriu ce-mi vine si ce simt. Daca nu-mi vine nimic, nu scriu. :)) Au fost multe carti cu adevarat bune despre care n-am putut sa scriu un rand si altele mai de umplutura despre care am scris o gramada. Cine stie de unde si cum vine inspiratia dar eu asa stiu sa scriu si asta imi place sa citesc si la altii. E drept ca nici nu le numesc recenzii…si mie mi se pare ciudat sa le spun asa pentru ca termenul imi inspira un text mai complex, mai elaborat…poate din cauza anilor in care devoram Dilemateca. 🙂
pai nici eu nu ma gandesc la reguli, de-aia las sa curga fluxul impresiilor.
nu as sti cum sa le numesc altfel, asa ca o sa le zic recenzii, daca alt termen nu exista. nici macar in engleza 😛
Eu mă regăsesc aproape în fiecare din mesajele/părerile precedente. Mai puţin (spre deloc) în mesajul lui DAM.
Sunt aşa sătulă de recenziile “oficiale”! – cele oferite de edituri sau apropiaţi ai autorului care se simt datori să-l magulească. Toate sunt laudative pentru a vinde cartea. Din cauza acestora deseori mi-am luat nişte ţepe cât prăjinile de mari…
Nu vă feriţi de termenul “recenzie” dacă textul oferă ceea ce spune Tomata. Da, asta e o recenzie! Un text care mă determina să citesc o carte sau nu, o părere a unui cititor ca şi mine…Oricât de subiectiv ar fi, cred că e mai obiectiv decât cei care vor să vândă cartea.
Scriu recenziile aşa cum simt! Expun impresii şi emoţii pe care mi le-a lăsat cartea – fără a povesti prea mult din ea.
Nici eu nu mă gândesc la reguli când scriu recenzii şi la fel ca Diana, au fost cărţi care mi s-au părut excelente, dar am tăcut mâlc la adresa lor. Îmi aleg cărţile mergând direct în librărie şi răsfoindu-le acolo un pic sau citind 1-2 paragrafe de recenzie pe Amazon şi întotdeauna spun cum m-a făcut pe mine cartea respectivă să mă simt, ce pofte sau gâdilături în tălpi mi-a dat, de ce mi-a adus aminte. Uneori e greu să nu “vând” tot, dar mă înfrânez, sper eu, de fiecare dată.
eu tin tare mult la impresiile puternice si daca se nimeresc sa fie intr-un moment cheie, scriu despre el, dar pun atentionari inainte. sau scriu inca de la inceputul recenziei ca cine n-a citit cartea si uraste spoilerele sa ma creada pe cuvant ca-i faina sa sa se intoarca la ce-am scris, dupa ce o citeste 🙂 nu stiu daca multi tin cont, dar scriu recenziile in primul rand pentru mine, abia apoi pentru altii.
Nici eu nu urmez o regulă anume. Încerc să fac o introducere şi o încheiere cu sens, iar apoi ideile curg la întâmplare. Pe parcursul lecturii îmi notez fie în telefon, fie într-un carneţel anumite gânduri şi idei, pun semne la carte să notez citate şi cam atât. Unele recenzii le scriu greu, altele curg foarte uşor. Observ că este o chestie aproape general valabilă că atunci când îţi place mult o carte e mai greu să scrii despre ea. Cam aşa mi se întâmplă şi mie. E mai greu să redai sentimentele pe care le trăieşti atunci când îţi place ceva la nebunie.
sa stii ca si mie mi se intampla sa nu pot scrie cu usurinta despre o carte care mi-a placut. tot repet ca mi-a placut si argumentele abia vin. in schimb, cand scriu despre una care nu mi-a placut deloc sau e mediocra, nu ma pot opri :))