Aș vrea să citiți semnul de punctuație din titlu cu însușirea lui de semn al mirării, nu al exclamării. Faceți, vă rog, diferența asta pentru că asta e ce vreau să transmit. E o mirare și pentru mine că am făcut pasul ăsta, dar stați că vă explic. Pe Hapciu poate o cunoașteți deja, că e membru vechi al familiei și al blogului. Pentru cei noi, Hapciu e prima mea mașina, un VW Polo albastru, primit cadou de la tatăl meu cu un an înainte să moară, prin urmare are o valoare sentimentală inestimabilă pentru mine. Hapciu e numele pe care i l-a dat o prietenă ca urmare a numărului…

M-am apucat într-un final de Adam și Eva, cartea lui Rebreanu, după ce se află pe lista mea de lecturi de câțiva ani buni. Vorbeam ieri cu fetele despre ea și le spuneam că sigur mi-ar fi plăcut mult mai mult dacă aș fi citit-o în anii de liceu. Ani în care dacă un roman nu era de dragoste nici nu mă apropiam de el. De fapt, dacă vreți să vedeți cam pe unde mă situam în anii de liceu și chiar și prin 2007, când deja terminasem și facultatea și masterul (cred), citiți acest articol, care, așa cum am scris în 2011, nu  mai e valabil. Îl reneg. În…