-
Odiseea alăptării și primele zile acasă
Și a venit ziua în care am adus-o pe Ada acasă. Obosită și fizic – de la antibiotice și dormit cu întreruperi – și psihic – de la toată întâmplarea cu salmonella, m-am întors la o casă plină ochi de haine de bebeluș. Unele spălate și necălcate, altele încă pe uscător, altele prin vreo zece plase răsfirate prin casă. Plus dezordinea adunată în 5 zile în lipsa mea. Așa că marți și miercuri… noroc că Ada s-a milostivit de noi și-a dormit într-una, am făcut curățenie împreună cu Sotzu sau singură când el era plecat cu treburi. Apropos de treburi… atât de tare m-au frustrat toate drumurile care trebuiau făcute…
-
Nașterea la spitalul Premiere, experiența mea
Una dintre cele mai frecvente întrebări care mi s-au pus când eram gravidă (pe lângă: „Ce ai?” și „Cum naști”) a fost „Unde naști”. Când am răspuns „La President” (fosta denumire a Spitalului Premiere) cel puțin 3 persoane mi-au spus cam același lucru pe un ton cam superior: „Dar știi că dacă se întâmplă ceva cu tine sau cu bebe, tot la Odobescu sau Bega ajungi, nu?” sau „Vaaaai, câte chestii nasoale am auzit despre ei…” Părerea mea e că reacțiile astea se bazează pe principiul strugurilor acri, nu pe experiența personală. Doar din auzite. E drept că am citit și-am auzit și eu despre neplăceri cauzate de cadrele medicale,…
-
Cum a venit Ada pe lume
În primul rând, pe nepregatite. Atât de pe nepregătite, că am lăsat casa cu susul în jos, cu hainuțele nesortate, unele spălate și intinse pe uscător, altele nespălate, altele necălcate, plus o grămadă de plase ce-și așteptau rândul la sortare. Deci vă dați seama la ce m-am întors când am ieșit din spital, dar hai să nu sărim direct la final. Așa… Scriam că mai aveam 3 săptămâni sau mai puțin și s-a dovedit a fi mai puțin, dar nu mă așteptam să fie atât de puțin. Am născut-o pe Ada la 37 de săptămâni și 5 zile, după ce miercuri noaptea m-au apucat contracțiile. De fapt, pe la 3:30…
-
Două mărturii de la UNTOLD
Până să am eu timp să vă povestesc eu una alta despre ce se întâmplă în viața noastră acum, le las pe Ioana și Cristina să vă povestească despre experiența Untold. Cât eram în spital am urmarit pe Facebook ce s-a petrecut acolo și, deși mi s-a întâmplat unul dintre cele mai frumoase lucruri, tare mi-ar fi plăcut să fiu și la Cluj, dar încă nu ne putem teleporta… Ioana: Patru zile de poveste, cu bune şi cu rele. Ca de obicei, binele învinge. 😀 Am ajuns cu o zi mai devreme şi tare bine am făcut. Am fost anunţată telefonic de unde pot să îmi iau biletul, apoi am…
-
Scurt anunt pentru cei ingrijorati
Habar n-am de cand n-am mai scris, dar laptopul nu l-am mai pornit de miercuri. Cine nu mi-e prieten pe Facebook nu stie ce s-a intamplat cu mine si ma bucur sa vad ca ma intreaba de sanatate. De ce n-am mai scris? Pai ia ghiciti? Cineva iar mi-a stricat planurile si a venit cu 2 saptamani mai repede 🙂 A venit Ada si e o superba. Stiu, nici mie nu-mi place sa aud parinti laudandu-si plozii, dar chiar nu te poti abtine. Suntem bine. Acum amandoua. Va povestesc totul cand imi recuperez somnul si sunt apta de gandit. Pana atunci va multumesc pentru ganduri si pentru grija 🙂 Revin,…
