Lecturi de aprilie

– ca am ramas cu restanta –

6 carti citite – 2 abandonate (sau amanate)
3 audiobooks – 1 ebook – 2 carti tiparite
1 nonfictiune – 5 fictiuni
5 autoare – 1 autor
5 tari (adica nationalitatea autorilor): Anglia, SUA, Australia, Franta
6 carti de pe lista “de citit” – 0 carti spontane
Doar una a fost citita in franceza, restul – ascultate sau citite in engleza

top:
1. Fata, femeie, alta – Bernardine Evaristo (audiobook)
2. Fata cu fragi – Lisa Stromme (ebook)
3. The Dressmaker of Khair Khana (audiobook)
4. Hitler’s Daughter – Jackie French (carte tiparita)
5. Burnt Sugar – Avni Doshi (audiobook)
6. In cafeneaua tineretii pierdute – Patrick Modiano (carte tiparita)

Abandonate sau amanate – Calatorie intr-un picior (Herta Müller) si Amora (Natalia Borges Polesso)

În cafeneaua tineretii pierdute

Am pus cartea asta pe lista pentru ca o aveam în Librarie și un domn era foarte entuziasmat ca a gasit-o. M-a facut curioasa. Am comandat-o in franceza si m-am apucat de citit.

Inceput promițător cu un personaj feminin misterios observat de un tanar care o analizeaza si o admira de la distanta intrand in contact cu ea foarte putin. Devine interesant cand aflam de la al doilea narator (un detectiv particular angajat de sotul pe care asa numita Louki l-a parasit) adevaratul ei nume: Jacqueline nu-mai-stiu-cum. Ma gandeam (sau poate speram) ca toata cartea sa fie de fapt o serie de marturii ale unor persoane care o cunosteau, insa m-am dezumflat imediat cand am ajuns la partea in care ea insasi a devenit naratoarea. Si cred ca m-am dezumflat pentru ca nu mi-a placut de ea. Acel mister creat de primii doi naratori s-a dovedit a fi doar un abur pentru ca ea mi s-a parut extrem de banala si deloc deosebita dupa ce i-am aflat povestea. Ma rog, franturi din ea. Un personaj zdruncinat, ca atatea altele, insa insipid. Povestea ei se dezvaluie in urmatoarea parte prin cuvintele celui care a iubit-o. Nu sotul ei, ci un tip cunoscut la cafeneaua tineretii pierdute.

Am citit putin despre ideile si temele pe care se bazeaza aceasta carte insa nu am fost impresionata nici de asta. Mult prea lacunara si misterioasa, prea putin explicativa pentru placerea mea.

Hitler’s Daughter

Am cumparat cartea dintr-un charity shop din Northampton, dintr-un impuls. Cand am ajuns la ea am si uitat ce citisem pe coperta a 4-a. Incepe cu niste copii care, asteptand sa vina autobuzul scolii, inventeaza un joc ca sa nu se plictiseasca. ‘Jocul’ era menit mai mult sa o ajute pe micuta Tracey sa se adapteze mai usor inceputului scolar. Jocul e despre a crea o poveste pe baza unui personaj inventat sau ales de Tracey. Anna spune povestea pana cand intr-o zi alege ea un personaj: fiica lui Hitler. Mark, unul dintre copii din statie devine curios, ba mai mult povestea il urmareste si la scoala si acasa, in timp ce Ben asteapta sa auda doar partile cu bombe si avioane.


Probabil ati ghicit pana acum ca aceasta este o carte pentru copii. Eu nu stiam, dar mi-am dat seama pana la urma. 😀

Povestea fiicei lui Hitler se construieste in fiecare zi cand copiii asteapta autobuzul. Daca Anna o lasa sa fie doar o poveste, una foarte buna inventata de un copil… ar fi fost mai intelept. Dar nu vreau sa stric placerea celor care aleg sa o citeasca.

Ce-mi place foarte mult la cartea asta sunt intrebarile pe care Mark le aduce in discutie. Isi intreaba tatal daca raul e genetic, daca copilul unui om diabolic va fi si el rau la randul lui sau ce ar crede tatal lui daca vreodata va face ceva rau? Apoi simplul fapt ca isi da seama cat de important e sa ai pe cineva care sa iti ia considerare intrebarile si sa le trateze cu seriozitate. E un subiect bun de rumegat si de parintii care incearca sa scape de copii cand pun prea multe intrebari dificile sau “nepotrivite”.

Burnt Sugar

Netradusa inca in romana, m-a atras descrierea. Insa, desi o consider o carte demna de un premiu literar, care ridica foarte multe intrebari si starneste discutii, nu pot spune ca am primit la ce m-am asteptat si nici ca mi-a placut.

In primul rand, inceputul m-a acaparat ca imi parea extrem de cunoscut: o mama cu inceput de Alzheimer si o fiica ce urma sa o ingrijeasca. Am recunocut traseul, mi-am amintit exact ca la fel am procedat si eu cu mama mea dupa ce a murit tatal meu, aceeasi indignare cand am vazut ce test trebuia sa faca, ideile pe care mi le-am facut, asteptarile pe care le-am avut si apoi realitatea dura. Toate sunt foarte exact redate. Partea care nu mi s-a mai potrivit a fost atitudinea Atarei fata de mama ei. E foarte clar inca de la inceput ca acea mama n-a fost cea mai buna din lume si ca existau niste traume cu care fiica a trait. Ma pregateam sa condamn mama pentru ce i-o fi facut copilei, insa pana am ajuns acolo, mi-a stat fata (femeia acum) in drum. Am mai spus in alte recenzii si cartile sunt singurele oglinzi in care ne putem regasi: oamenii sunt uneori tare urati la suflet, cu sau fara motiv. Atara are toate motivele sa simta cum simte pentru mama ei, am inteles de unde vine toata respingerea, insa n-am putut empatiza cu ea neam. M-am simtit inconfortabil ascultandu-i gandurile atat despre mama ei cat si despre trecutul in care aceasta a abuzat-o mental, a fost egoista si egocentrista pana la punctul de a-i spune propriului copil: “Stiam ca nu trebuie sa te am” (sau ceva de genul asta). Imi pot inchipui cat de oribil e sa auzi asta de la mama ta si cate daune poate produce intr-un copil. Antara isi duce traumele cum poate ea, insa impresia pe care mi-a lasat-o e ca a devenit o persoana neiubita si neiubitoare, incapabila sa simta iubirea complet.

E un personaj aparte, cum sigur sunt oameni pe lumea asta, da’ nu pot scapa de ideea ca autoarea n-a facut nici un efort sa o faca placuta, poate nici n-a vrut. E demna de mila, dar greu pentru mine sa empatizez.

Fata, femeie, alta

Eeeeeei, asta e cu totul alta mancare de pește.
Am evitat-o multa vreme, poate din cauza ca evit cam orice carte in jurul careia se face valva (dar le pun pe toate pe lista, si le citesc cand simt ca e timpul), dar s-a dovedit a fi una dintre preferatele acestui an. I-am dat 4 stele din 5 din doua motive: unul e ca as fi putut trai si fara ultimul capitol, dar si din motive care nu ar influenta experienta altora, au fost doar efecte de moment in perioada aia pentru mine. Insa Fata, femeie, alta merita toate premiile pe care le-a primit si ar trebui sa fie citita de toata lumea.

Este o carte cu femei, despre femei. Femei de culoare. Si despre toate greutatile si oprelistile indurate in istoria moderna si in ziua curenta.

Alcatuita din 12 capitole in care vorbeste cate un personaj, toate au de fapt o anumita legatura una cu alta. Povestile mele preferate au fost a lui Dominique si a lui Carol (desi au fost cateva parti in care reactiile ei m-au incomodat, dar am uitat cu totul de ele mai tarziu in carte). Cu Yaaz n-am putut rezona deloc, da’ deloc. Nici cu ce spunea, nici cu ce facea, nu e niciunde pe lista mea de “copii cuminti”. Morgan m-a innebunit cu “persona” creata pentru Social Media, pentru ca nu suport ideea ca cineva e faimos doar pentru ca e faimos si nimic altceva. Cat despre capitolul “Afterparty” – am fost foarte recunoscatoare pentru el.

Data fiind structura si stilul acestei carti (fara punctuatie), se poate sa fi pierdut o bucata din placerea lecturii ascultand audiobook-ul. Dar nu regret nimic pentru ca vocea, lectura si interpretarea Annei-Maria Nabirye au fost exceptionale. A facut o treaba atat de buna, ca inca imi amintesc vocea ei si as asculta cu placere orice carte ar mai citi/interpreta.

Fata cu fragi

Cateodata asa-mi trebuie daca nu imi fac lectiile inainte sa citesc o carte. Din dorinta mea de a citi cat mai diversificat si scris de autori de alte natii decat din sfera anglofona, am crezut ca Lisa Stromme e norvegiana. Nu e, e englezoaica get-beget, maritata cu un norvegian. Deci cartea tot in engleza a fost scrisa. Nu ma bagati in seama, am lasat piticii de pe creier sa iasa un pic la plimbare.

Intodeauna cand citesc o biografie fictionalizata sunt curioasa cat din carte e adevarat. N-am stiut absolut nimic despre Munch asa ca nu aveam cu ce sa compar. Am aflat ca Stromme a citit in biografia unei femei din partile locului ca Munch a avut o idila cu o tanara numita Regine, careia i-a facut cadou tablouri care au fost arse, mai tarziu, de servitoarele ei. Si ca o alta idila, cea cu Milly Ihlen e un fapt cunoscut si ca intreaga familie Ihlen a existat cu adevarat. Din cercetare mai amanuntita a reiesit ca Munch n-a avut nici o relatie amoroasa cu Tullik Ihlen, insa autoarea a decis sa scrie aceasta poveste pentru ca era mai picanta. Personalitatea ei, la fel ca si a Ragnei si a lui Julie au fost complet inventate.

Inventata a fost si Johanne, care chiar daca are o replica in realitate in fata cu fragi pictata de Hans Heyerdahl, Stromme n-a scris despre acea fata. Mie mi-a placut mult detaliul asta: sa pui o copila din alt tablou sa spuna povestea unui alt tablou, cunoscut azi in toata lumea.

The Dressmaker of Khair Khana

Am citit cateva carti despre Afganistan si despre alte tari in care femeile au fost oprimate, despre tristetea descrisa, despre nedreptati si atrocitati, asa ca aceasta carte a fost o gura de aer proaspat pentru ca a oferit alt punct de vedere asupra vietii pe care au dus-o femeile in timpul stapanirii talibane. Desi se citeste ca un roman, cartea e cat de reala se poate cu personaje care inca traiesc. Kamila Sidiqi, eroina acestei carti, isi continua munca inceputa in sufrageria din casa parinteasca si ajuta femeile sa aiba o educatie, un loc de munca si incearca sa faca tot ce poate ca Afganistanul sa fie un loc de trai mai bun.

Si-a inceput cariera la doar 16 ani cand talibanii au inchis femeile in case, le-a acoperit complet cu Chadri si le-a interzis orice fel de activitate. Insa Kamila, cu ajutorul surorilor ei, s-a dovedit a fi o femeie de afaceri care si-a hranit familia si a ajutat o multime de alte femei din cartier deschizand un atelier de croitorie si mai apoi o scoala de meserie in casa natala. Mi-a placut tare mult camaraderia dintre ea si fratele ei, care a dovedit ca nu toti barbatii erau oribili cu femeile. La fel ca si proprietarii magazinelor care ii comandau hainele.

Cu siguranta o poveste din care se pot invata multe si care merita citita.

*  *  *

Despre cele doua abandonate zic pe scurt ca Amora (luata gratuit de pe Amazon cu ocazia Zilei Cartii) e o culegere de povestiri despre iubirea dintre femei, care nu m-a prins deloc. Nu prea sunt fana a povestirilor (poate si pentru ca imi place sa vorbesc mult si sa dezvolt mult, iar povestirile sunt prea scurte), asa ca n-am avut nici un regret sa o las de-o parte. Nu stiu daca de tot sau o reiau. Oricum e pe aplicatia de Kindle si pe Kindle, asa ca o pot relua oricand. Iar despre Calatorie intr-un picior… uf, stilul Hertei e un pic ciudatel si trebuie sa fac un efort sa ma acomodez. Stiu ca e foarte apreciata si premiata si de-a noastra, chiar de a mea din Timisoara, insa, n-am prea gustat cartea asta. Poate altele sunt mai bune.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge