Când a venit octombrie și unde s-a dus septembrie? |

Logic: pe 1 a venit octombrie, pe 30 s-a dus septembrie. Dar când s-a întâmplat asta dacă ne luăm după relativitatea timpului? În Berlin la mijlocul lui septembrie a fost o săptămână plină cu câte 30 de grade. M-am bronzat cu teniși și-am asudat de-am leșinat în blugi negri. Sâmbătă a fost prima zi cu ploaie și cu frunze moarte pe jos. Sigur erau moarte de câteva zile, dar eu atunci am avut timp să le văd. Săptămâna trecută am văzut și castanele căzute de la locul lor, dar era prea cald ca să dau vina pe toamnă. În plus, completau așa frumos tabloul dintre Dom și Muzee, pe fundalul muzicii unui saxofonist ce cânta pe pod.

Ce mă miră și mai tare nu e că a venit toamna, ci că a venit octombrie. Peste 6 zile e ziua mea. Nu-mi vine să cred și, nu foarte specific mie, nu am chef de ea. Nu am energie să mă sărbătoresc, să trag o linie și să mă minunez de ce s-a întâmplat de la ultima mea aniversare. S-au întâmplat numai lucruri frumoase, tot ce mi-am dorit, iar momentele de fericire au fost atât de numeroase și atât de diferite, că ziua mea nu mai e cel mai important eveniment al anului.

Dacă vara, la 22:30 era lumină tare afară, acum la 19:30 e întuneric de sclipesc toate instalațiile solare de pe la balcoanele vecinilor noștri. Zici că-i Crăciunul, atât de luminate sunt toate.

Aplicațiile meteo de pe telefon nu pot ține pasul cu natura schimbătoare a vremii de aici. Sâmbătă dimineață când am plecat la lucru, îmi arăta că sunt 10% șanse să plouă. Peste trei sferturi de oră, când am ajuns la destinație, arăta 90% și ploua deja. Încep să învăț să mă îmbrac și să văd rostul anumitor haine, care în România îmi scăpa. Știți bluzele alea mai groase cu mâneci scurte, dar cu guler? Sau jachetele subțiri de vânt? Sau pelerinele de ploaie? N-am purtat nicicând așa ceva în România, aici trebuie să merg la cumpărături, că am motiv să le port. Îmbrăcatul în straturi, ochelarii de soare și umbrela nu au voie să lipsească din straiță. Nici crema de mâini, nici balsamul de buze. Berlinul îmi schimbă obiceiurile și mă daptez din mers.

Vine vremea lumânărilor aprinse prin casă și-a ceaiurilor de seară. A celei mai frumoase și calde lumini a anului. De ploi, vânt și frig nu pomenim, că nu se cade să întâmpinăm toamna cu cuvinte urâte.

sursă foto> Hello, October > Shutterstock

9 Comments