ILB 2024 – Rachel Cusk – Parade

Bucuria lunii septembrie, de 9 ani încoace e Festivalul Internațional de Literatură de la Berlin. În fiecare august, când se pun biletele în vânzare, eu sunt călare pe laptop și îmi aleg autorii pe care vreau să îi văd. Singurii doi ani în care nu am văzut pe nimeni au fost anii pandemiei 2020 și 2021*. În rest, am fost acolo să îi ascult.

Anul ăsta am ales trei doamne și un domn – Rachel Cusk, Neige Sinno, Elif Shafak și Paul Lynch – , că ei m-au interesat, și, dacă aveți interesul veți citi în câteva articole care ce a spus și ce a prezentat. Din păcate la Paul Lynch nu am mai ajuns, deși citisem Prophet Song, special pentru întâlnirea asta însă în ziua aia m-am simțit atât de rău ca efectiv nu am vrut sa părăsesc canapeaua. Nici măcar pentru el. Aș fi vrut să fac un singur articol, însă era prea mult de scris și ieșea unul atât de lung că poate nici eu nu l-aș fi recitit :))

În deschiderea întâlnirii cu Rachel Cusk, Simone Schröder, managerul de program al Festivalului ne-a informat că guvernul a tăiat 30% din fondurile pentru traduceri, ceea ce pentru Germania e aproape un dezastru pentru că se traduce foarte mult din toate limbile. Iar Festivalul Internațional de Literatură se bazează în proporție de 80% pe traduceri pentru că invitații sunt aproape toți internaționali. Ca în nici un an, nu ni s-a mai permis să facem poze sau să înregistrăm, însă la final, când întâlnirea se termina, se puteau face. Cel puțin toți erau cu telefoanele afară imortalizând momentul.

Am ajuns nepregătită, deși aveam Parade pe Kindle, e scurtă și dacă timpul era mai lung, ajungeam să o și citesc, ca să fiu cât de cât în cunoștință de cauză. Oricum nu citisem nimic scris de Rachel Cusk, însă am văzut-o lăudată peste tot, de cititori și alți autori deopotrivă, deci sunt curioasă să ajung la Parade. Am înțeles că toate cărțile ei de până acum se încadrează la autoficțiune și personajul principal fiind ea, însă Parade e prima în care și-a dorit să “move away from I” – o detașare de eul personal. Explicația e că trăind de câțiva ani în Franța, trecând la limba franceză și la viața cu alt popor a însemnat o despărțire de tot ce cunoștea în Anglia. Limba e identitate, iar vorbind și citind în franceză i-a oferit o identitate nouă și e mai puțin înrădăcinată în ea însăși.

Parade e toată despre lumea artei și toți protagoniștii sunt artiști numiți G. Fiecare este surprins într-un moment al vieții care le va schimba complet traiectoria. A ales imaginea vizuală care, din punctul ei de vedere e mai liberă în exprimare decât cuvântul scris. S-a discutat mult despre o povestire în care o femeie este atacată pe stradă de altă femeie – a vrut să exploreze cum este văzut și interpretat acest fel de atac, venit de la o femeie, asupra altei femei. Violența femeilor e privită ca ceva ‘nu chiar așa rău’, oferă un subînțeles că nu e chiar serios, prin comparație cu violența bărbaților. Ca toate celelalte lucruri pe care le fac femeile, prin comparație cu același lucru făcut de bărbați e mai puțin serios, mai puțin demn de luat în seamă.

Moderatoarea a văzut în multe dintre personajele G. artiști germani și aparent există pe internet tot felul de ipoteze legate de sursele de inspirație ale lui Cusk, însă recunoaște că două dintre ele sunt pictorii Georg Basselitz și Paula Modersohn-Becker, care a murit dand nastere copilului ei. Și mai spune că dimensiunea violenței pe care și-a dorit-o în carte era disponibilă în Germania. Chiar și despre Berlin spune că își arăta rănile tuturor – ceea ce e foarte adevărat.

Este de acord cu Virginia Woolf care spune că orice ar face o femeie e diferit și mult mai dificil decât dacă ar fi făcut de un bărbat. Pentru că femeile își doresc să fie și mame și să își îndeplinească visurile artistice sau carieristice și de cele mai multe ori nu pot face asta. Dar cine reușește să le facă pe ambele cu succes, dă dovadă de o putere supraumană și o astfel de femeie e mai bună decât va putea fi vreodată un bărbat.

Pot spune că după întâlnirea asta am devenit curioasă de arta ei, deși până atunci nu fusesem.

———————————
* 2016: Alain de Botton, Paolo Giordano, Neel Mukheerje, Colm Toibin
2017: Yaa Gyasi, Otessa Moshfegh, Arundhati Roy, Elif Shafak
2018: Michael Ondaatje, Akwaeke Emezi, Charmaine Craig, Gabriela Adameșteanu,
2019: Andre Acima, Chimamanda Ngozi-Adichie, Salman Rushdie, Ocean Vuong
2020: –
2021: –
2022: Bernardine Evaristo, Sadie Smith, Margaret Atwood
2023: Jeffrey Eugenides. Salman Rushdie (online)
2024: Rachel Cusk, Neige Sinno, Elif Shafak